Cind se apropiara de usa, ca sa se desparta, d-l Naza¬rie se intoarse catre Egor si-i spuse : Am impresia ca visez intruna de azi-dimineata
- As vrea sa ai dreptate, vorbi Egor. Dar sint aproape sigur ca nu visam Din nenorocire, adauga el, mai grav.
Isi urara noapte buna si se despartira. Egor incuie usa cu cheia, apoi se apropie de fereastra si o inchise. Se misca in odaie cu multa atentie, controlindu-si fiecare gest. Parca s-ar fi pregatit sa se culce sub ochiul nevazut al unei fiinte ascunse. Nu-i mai era, acum, frica. Dar isi simtea carnea ostenita, singele bolnav ca dupa febra. isi fagadui ca va petrece o buna parte din noapte treaz. Ceasul va batea curind doua ; inca o ora si se va putea culca in liniste. Caci in apropierea zorilor, nu se mai temea de nici un fel ce vis.
Indata ce-si imbraca pijamaua insa, nu mai putu rezista. Clatina de citeva ori din cap, isi lovi trupul cu pal¬mele -fara sa poata alunga lenea aceea somnoroasa care ii patrunsese brusc in vine. Adormi cu lumina aprinsa cu miinile afara din plapuma. Capul i se pleca oblic pe perna alba. Undeva, clin dunga tavanului, isi desprindeau zborul citiva tintari nevazuti.
Se trezi deodata intr-un mare salon cu peretii auriti, cu policandre uriase, de care atirnau virfurile sagetilor de cristal. "Da, acum incepe visul", isi spuse Egor si incerca ,sa se zbata, sa fuga din el. Dar il cuprinse mirarea vazind in jurul lui atita lume necunoscuta si atit de elegant imbracata. Mai ales femeile, in rochii foarte lungi si cu talii strinse.
- Vous ętes ŕ croquer! auzi el alaturi glasul unui barbat.
Si apoi, risuri de femei. "Unde am mai auzit eu ace¬leasi cuvinte ? se intreba nedumerit Egor. Sau poate le-am cetit undeva, demult" Dar isi aminti ca tot ce vede este numai un vis si se linisti. Cel putin, daca as putea sa ma trezesc repede
O foarte ciudata si totusi binecunoscuta muzica il in¬valui pa neasteptate. O melodia veche, de o melancoliei veselie, care se revarsa o data cu amintiri kirburi, cara tineau mai mult de copilarie si de vise decit de intimplari.
Incepu sa paseasca atent printre perechile acelea elegante. isi dete seama ca lumea, imprejurul lui, danseaza. Se feri din calea perechilor, strecurindu-se pe linga pereti. "Da, sintem pe la 1900, isi spuse el. Cit de mult trebuie sa se mire oamenii acestia de mine asa cum sint imbracat. Se privi cu oarecare sfiala, ii fu greu sa se recunoasca; hai¬nele ii erau streine, nu se mai vazuse niciodata in ele. in aceeasi clipa insa, i se parura neintelese mirarile lui. Se vorbea frantuzeste alaturi. Un glas melodios de femeie tinara, care se stie ascultata si de barbatii nevazuti. "Stie ca eu sint aici", gindi cu incintare Egor. Facu citiva pasi spre oglinda, sa poata vedea chipul femeii. il privi si ea. Buzele foarte rosii si o umbra usoara deasupra gurii. Nu o cunostea. Poate femeia voia sa-i fie prezentat, caci ii zimbise. Dar il privea intreg grupul ciudat. Nu cunostea pe nimeni in acest salon in care intrase fara voia lui. Trecu mai departe, intr-o alta odaie. Mese cu postav verde. "Aici se joaca carti, isi spuse repede Egor. Nu ma intereseaza." Se mira, totusi, ca nu aude aproape nici unul din cuvintele pe care oamenii acestia si le spuneau.
Se intoarse din nou in sala de dans. Parca se facuse mai cald acum. Femeile isi faceau vint cu evantaliuri mari, matasoase. Simti ca cineva il privaste scrutator dintr-un colt. Se intoarse. Barbatul i se paru cunoscut. Dar nu-si putea aminti numele. Apoi, deodata, se facu lumina : Radu
Prajan. Ce-o fi cautind el aici ? Si ce schimbat e, ce absurd travesti Prietenul il privea atent, fara sa clipeasca. Se vedea bine ca nu prea e deloc la locul lui in aceasta adunare de oameni bogati, in toiul petrecerii. Nu vorbea nimeni cu el. Egor se indrepta spre divanul linga care sta rezemat Prajan. Intelesese tot ce-i spuneau privirile lui; sa se grabeasca, sa vina cit poate de repede linga el, foarte-aproape de el
Si ce greu, totusi, se poate cineva misca intr-o sala de bal. Rasareau mereu alte perechi in calea lui Egor. isi facea loc cu coatele, la inceput cerind politicos iertare, mai apoi - exasperat de atitea piedici - lovind, calcind cu¬coanele, intinand bratele. Cei citiva metri care il despar¬teau de Prajan i se pareau acum absurd de lungi. Se lupta de mult sa ajunga pina la el si Prajan ramasese tot atit departe, privindu-l necurmat in ochi, asteptindu-l. Si ce limpede intelegea chemarile lui
Simti deodata un brat de femeie cuprinzindu-l de mij¬loc. Perechile din jurul lui se aburira in acea clipa. intoarse capul spre Prajan. ii zarea numai ochii. Se ridicase foarte sus si acum travestiul aparea mai ridicol, mai ab¬surd.
- Haide, uita-te la mine, dragostea mea !
Domnisoara Christina ii vorbise foarte aproape de ure¬che. Simtise rasuflarea ei calda, ispititoare, si recunoscuse . mirosul apasator de violete. Regasise, de asemenea, groaza. si dezgustul de alta data:
- Nu-ti prea plac petrecerile noastre, Egor, adauga domnisoara Christina.
Fiecare cuvint il ametea. Cu fiecare sunet se trezea in alt spatiu, in alt aer.
- Sintem la noi acasa, dragostea mea ! vorbi din nou Christina. ii luase acum mina, iar cu bratul celalalt ii arata pe¬retii camerei prin care treceau. Egor recunoscu sufrageria. Nimic nu era schimbat ; poate mobila parea mai proas¬pata ; mai putin trista.
- Vrei sa vii la mine ? il intreba deodata Christina. Voi sa-l urce cu forta pe scari, dar Egor se impotrivi.
Se retrase linga fereastra. Facu un efort si vorbi :
- Tu esti moarta Tu stii ca esti moarta Domnisoara Christina zimbi trist si se apropie din nou de Egor. Era acum mai palida. Poate o scalda lumina lunii. (O luna aparuta brusc, neasteptata, reflecta Egor.)
- Dar te iubesc, Egor, sopti. Si pentru tine vin de-atit de departe
Egor o privi cu ura. Daca ar fi avut atita putere sa strige, sa se destepte Christina parca ii citea toate gin-durile, caci zimbi mai trist, mai deznadajduit.
- Tu esti totdeauna aici, vorbi Egor, tu nu vii de nicaieri
- N-ai sa intelegi niciodata, dragostea mea ! sopti Christina. Caci pe tine nu vreau sa te pierd, nu-mi tre¬buie singele tau Vreau sa ma lasi citeodata sa te iubesc !
Vorbise cu atita patima, cu atita foame de dragoste, incit Egor se inspaiminta. incerca sa fuga. Alerga parca pe un coridor fara sfirsit, necunoscut, sinistru. Se crezu, dupa citeva clipe, singur. Rasufla adinc, speriat, ostenit, incepu sa paseasca la intimplare, ametit, fara sa stie unde se afla. Gindurile ii erau risipite, vointa oarba. Coridorul se intindea ca o galerie de mina. Simti deodata, lovindu-l din fata, un miros vag de violete. Egor sovai o clipa, apoi se hotari brusc si deschise cea dintii usa pe care o intilni.
Ii batea cu putere singele la tample. Ramase cu capul rezemat da usa. -ascultind; oare se vor auzi din nou pasii domnisoarei Christina ? Tacerea se prelunga in clipe foarte lungi. Obosit, Egor intoarse capul. Era chiar odai lui. Intrase fara sa stie in odaia lui. Toate lucrurile erai acolo ; si cutia de tigari pe masuta, si paharul in care se evaporau ultimele picaturi de coniac. Si, totusi, ce ciudata lumina adunau laolalta toate aceste lucruri risipite in car mera Parca ar fi fost privite prin oglinda.
Egor se trinti in pat. "Daca as putea adormi repede", isi spuse el. Dar intilni si: aici parfumul de violete. De data aceasta nu mai avea nici o putere sa se impotriveasca, sa fuga. Domnisoara Christina se afla chiar alaturi de el, ca si cum l-ar fi asteptat de mult pe marginea patului.
__ De ce fugi, Egor ?! il intreba ea, prMndu-l fix in ochi. De ce nu ma lasi sa te iubesc ? Sau poata iubesti cu adevarat pe Sanda ?
Tacu si continua sa-l priveasca - trista, nerabdatoare, amenintatoare. Egor o putea anevoie intelege. Anevoie putea ceti in obrazul ei atit de viu si totusi atit de inghetat. Si ochii erau prea mari, prea ficsi, ca doua inele de cristal.
- Daca ti-e draga Sanda, adauga Christina, nu-ti va mai fi Nu va mai trai mult, biata de ea
Egor se inalta pe jumatate din pat. Ar fi vrut sa in-tinda bratele spre ea, s-o ameninte, dar nu gasi decit pu¬terea de a-i infrunta privirile.
- Dar tu esti moarta, Christina ! striga el. Ta nu mai poti iubi !
Christina incepu sa rida. O auzea pentru intiia data rizind. intocmai asa cum si-o inchipuise el cu citeva zile mai inainte, privindu-i portretul; un ris de fata, sincer, pur.
- Nu ma judeca asa repede, dragostea mea ! exclama Christina. Eu vin din alta parte Dar sint inca femeie, Egor ! Si daca au fost fete care s-au indragostit de luce¬feri, de ce nu te-ai putea si tu indragosti de mine ? !
Astepta citeva clipe, astepta sa raspunda Egor.
- Nu pot, spuse el in cele din urma. Mi-e frica de tine ! ii fu rusine, atunci, de marturisirea aceasta lasa. Ar fi trebuit sa reziste, sa-i spuna necontenit ca ea e moarta, iar el e viuChristina intinse bratul, sa-l mingiie Egor simti din nou mingiierea aceea fara seaman, care ii in¬gheta singele in vine.
-- Ma vei lua o data in bratele tale calde, vorbi incet Christina.
Vocea era naturala, soptita. Si trupul ei se apropiase mult
- Ma vei iubi atunci, Egor, adauga ea. Sa nu te mai gindesti la Sanda, n-o vei mai intilni
Se opri din nou, continuand sa-i mingiie.
- Ce frumos esti ! Ce cald si mare esti ! Nu mi-e frica da tine ; oriunde ni-ar duce dragostea asta, nu mi-e frica De ce sovaiesti tocmai tu, Egor, care esti barbat ? !
Egor incerca inca o data sa ss desprinda din vraja Christinei, sa rupa visul. Mirosul de violete il ametea, apropierea trupului Christinei il istovea. Nu iabuti decit sa se indeparteze putin de ea, spre perete.
- Iubesc pe Sanda, sopti el, si ma rog la Domnul-Dumnezeul meu si la Sfinta Fecioara Nascatoare de Dumnezeu ! incepuse soptind, dar ultimele cuvinte le spuse cu des¬tula tarie. Christina sari de pe marginea patului si-si duse miiniie ia ochi. Ramase asa multa vreme, departe de el.
- As ii putut sa-ti inghet gindul si sa-ti usuc limba, spuse ea. As putea oricind sa te am in puterea mea, Egor ! Mi-e usor sa te farmec, sa iac tot ce vreau din tine M-ai urma si tu, ca ceilalti Si sint foarte multi, Egor Nu mi-e teama de rugaciunile tale Tu nu esti de¬cit un om viu. Eu vin din alta parte. N-ai sa poti intelege, nimeni nu poate intelege Dar pe tine nu voiam sa te ucid, dragostea mea, cu tine voiam sa ma logodesc Curind, ai sa ma vezi si altfel. Si ai sa ma iubesti, atunci. Egor Azi-noapte nu ti-a fost prea mult teama de mine Si nici acum n-are sa-ti fie teama, dragostea mea. Ai sa te destepti acum, cind vreau eu, ai sa te destepti
Tirziu Egor isi dete seama ca sta de multa vreme cu ochii deschisi, fara ginduri, fara memorie. isi aduse deo¬data aminte de Christina. "M-am trezit la porunca ei'', intelese Egor. Stia unde o lasase in vis : in mijlocul came¬rei, dreapta, privindu-l cu ochii ei sticlosi. intoarse brusc capul. Domnisoara Christina nu mai era acolo. "Am visat, asadar, am visat numai" Singele ii navali din toate par¬tile spre inima. O incihtare obosita ii cuprinse dupa o clipa carnea ; parca ar fi biruit intr-o lupta grea si mus¬chii se pregateau de odihna.
Totusi, in odaie staruia parfumul de violete. Iar dupa cateva clipe, Egor incepu sa "simta ceva, nevazut si necu¬noscut, in preajma lui. Nu era prezenta domnisoarei Christina. Se simtea privit de altcineva, a carui groaza nu o mai incercase. Frica i se lamurea acum cu totul altfel ; ca si cum s-ar fi trezit deodata intr-un pat strein, dezgustat si de carnea, si de singele, si de sudoarea rece pe care o simtea si care nu mai era totusi a lui. Apasarea acestui trup strein era peste putinta de suferit. il gituia, ii sorbea aerul, istovindu-l. Cineva il privea de-alaturi, de foarta aproape de el, si privirile acestea nu eratale domnisoarei Christina.
Niciodata nu-si va aminti cit a durat gituirea aceasta lenta, dezgustul care ii ravasise intreaga fiinta. Uneori, impletindu-se cu spaima celuilalt, cu prezenta aceea ne¬lamurita, simtea patrunzindu-i adinc in nari parfumul de violete. Amintirea domnisoarei Christina ii parea, acum, mult mai putin inspaimintatoare. In delirul inghetat al celuilalt, pezenta domnisoarei Christina era infinit mai blinda, mingiietoare.
Brusc, fara sa nadajduiasca, se simti liberat. Putea in sfirsit sa respire in voie, adinc. Cel care fusese altcineva disparuse fara urma. Parfumul de violete crestea acum cu noi puteri, cald, feminin, imbratisindu-l. Dar nu-l mai speria. Egor deschise larg ochii, cautind in intunerecul de linga el. Cind se apropiase Christina, cu ce pasi nesimtiti venise ea atit de aproape de pat ? ii zimbea acum. il privea ca mai inainte - ca-n vis - zirnbindui. Fata ii era parca luminoasa pe dinauntru, caci Egor zarea linia frinta a zimbetului, narile ei subtiri, genele usor plecate. "Vezi ca nu-ti mai este teama de mine, acum?! pareau ca vorbesc ochii Christinei.' Exista si lucruri mai inspaimintatoare decit apropierea mea de tine, Egor. Eu ti-am adus aici teroarea celuilalt, mai rau si mai dracesc decit mine'..
'"Ea ma sileste sa-i citesc gindurile, ea imi ordona ce sa gindesc, intelese Egor. Dar de ce nu vorbeste, de ce nu se apropie de mine ? N-as mai putea sa ma apar acum
Al cui fusese gindul acesta care ii patrunsese in minte aproape fara stirea lui ? Gindise el, intr-adevar, ca nu se va mai putea apara sau domnisoara Christina ii poruncise sa gindeasca astfel,' pregatindu-l pentru intimplari noi ? !
Christina "continua sa zimbeasca. "Vezi ca nu-ti mai este teama de mine ? pareau ca vorbesc ochii ei. Treptele spaimei sint mult mai adinci, dragostea mea. Te vei agata de mine, ma vei stange in brate, vei gasi la pieptul meu singura nedejde, singura mingiiere, Egor ! " Ce limpede auzea Egor toate cuvintele acestea, pe care buzele Chris¬tinei nu le rostea, dar pe care le purtau privirile ei
"Ma vei iubi, pareau ca spun ochii ei. Ai vazut ce usor mi-a fost sa te sugrum de groaza. Cineva a fost linga tine si a fost de-ajuns ca sa te pierzi. Cineva pe care nu-l cu¬nosti, dar pe care nu-l vei uita niciodata. Si ca el sint sute si mii si toti asculta de porunca mea, Egor, iubitule Cum te vei arunca in bratele mele ! Ce calda va fi coapsa mea pentru tine, iubitule ! "
Gind dupa gind, fara graba, firesc, limpede, Egor se asculta gindind. Domnisoara Christina stia fara indoiala tot ce se petrece in sufletul lui, caci, vazindu-l fara vlaga si cumintit, facu un pas spre el. Apoi inca unul, pina ajunse foarte aproape. Si nu mai era in vis. Egor simtea cu pre¬cizie trupul acela nefiresc miscindu-se in spatiu, impingind aerul in jurul lui, incalzindu-l. "O data am sa vin la tine in pat, goala, se trezi gindind Egor. Si-am sa te rog sa ma stringi mult in brate, atunci, dragostea mea ! in-vata-te cu mine alaturi, Egor. Iata, aceasta este mina mea, si ea te mingiie fara sa te sperie ; ea iti aduce bucurie, mina aceasta ; o simti, acum, o simti pe obrazul tau, li¬pita? "
Dar Egor nu mai simtea nimic. Cind mina domnisoarei Christina ii atinse obrazul, singele i se risipi, rasuflarea i se scurse intreaga in cosul pieptuliu. Cu fata alba, cu fruntea inghetata, zacea moale in pat.
