Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Mircea CIOBANU - biografie - (opera si scrierile)

 

n. 13 mai 1940, Bucuresti - m. 23 apr. 1996, Bucuresti.

Poet si prozator.

Fiul lui Gheorghe Sandu, constructor si al Mariei (n. Raportaru).

Absolvent al Liceului "D. Cantemir", apoi al Facultatii de Filologie a Univ. din Iasi si Bucuresti (1959-1964). Debut in Tribuna (1959), cu poemul La portile luminii. Debut editorial cu voi. de versuri Imnuri pentru nesomnul cuvintelor (1966). Redactor la Editura Pentru Literatura (1967-1969), la "Cartea Romaneasca", de la infiintarea acesteia (1970) si la Editura Eminescu (dupa 1989). Colab. la Romania literara. Tribuna, Ramuri. CIOBANU n-a putut accepta limitele genului literar cu care a debutat si care 1-a impus ca poet important al generatiei sale (Imnuri pentru nesomnul cuvintelor, 1966; Patimile, 1968; Etica, 1971; Cele ce sunt, 1974; Versuri, 1982; Vantul Alwb, 1984; Viata lumii, 1989). Nevoia de a-si comunica meditatiile asupra conditiei umane a facut din CIOBANU un autor de naratiuni parabolice (Martorii, 1968; 1973; Taietorul de lemne, 1974), epopei biblic-arhetipale (Cartea fiilor, 1970) si epistole eseistic poematice (Epistole, 1969; Armura lui Thomas si alte epistole, 1971). Romanul ciclic Istorii, I-V (1977-1986), incorporeaza experienta de pana aici, autorul ramanand fidel sistemului sau de simboluri. Premiul Uniunii Scriitorilor (1977; 1981; 1991; 1993).

Poezia lui CIOBANU , selectata in editia de autor Patimile (1979), a fost unanim considerata "ermetica" (N. Manolescu), "sibilinica" (Marian Popa), "abstracta" (D. Cristea). Justificand "obscuritatea necesara" a poemului, poetul insusi il numea "corp translucid" prin misterul transfigurator continut. (Elementele stilistice argheziene si barbiene, evidente in poezia de inceput si insistent evidentiate - M. Iorgulescu - raman, in lumina evolutiei poetului, secundare.) Poet al teluricului aspru, arid, mineral (varul, sarea) si al adancurilor, adaposturi calde ale stingerii, CIOBANU este un expresionist pentru care trecerea implica ofensiva imperceptibila a acestui element asupra transparentei (eul spiritual), fiind "acea patrime de pamant hulit / Ce a crescut in limpedea mea carne". Aceasta va fi drama sugerata de titlu si comunicata alteori prin simbolul "armurariilor" (N. Manolescu), tot ipostaze chtonice. In adancuri pamantul figureaza spatiile materne ale repao-sului: "grota", "cripta", "rapa", "gropile vaii", "prapastia calda". Aici eul este absolvit de patimi, realizandu-si transfigurarea ca spirit, acelasi sens avandu-1 eliberarea de "umbra" sau "armura". Dar antum, "bolnav de ispita veciei", eul biologiei damnate se integreaza in "boala" universala care la CIOBANU degradeaza si mineralul si acvaticul in mal, trupul in sare si pamant, apropiindu-se ca viziune, si nu ca topica, de Bacovia, Blaga, Arghezi, dar si de Trakl, Perse, Eliot. Efecte ce insotesc dezagregarea organica ataca insusi principiul vital, lumina devine "umbra", caldura se face "frig", fertilul ajunge steril (exceptionalul poem Stearpa), ideea fiind necesitatea mereu biruitoare si tragica a vietii. Dupa orchestratii ri-guros-incantatorii din volume anterioare, desfasurarea libera a acestui sistem simbolic se afla in ultimele poeme din Patimile (Hoitarii; Numai o vreme, cat o bataie de pleoapa). "Dulcea putreziciune", "hrana bogata si calda" a foetusilor nascuti prin metamorfoza pietrelor-Cybele fertilizate de soare, alcatuieste materia simbolica pentru ideea devorarii viului de catre Cronos. In celalalt poem, serpii "dornici de moarte", simbol (chtonian) frecvent si in poemele anterioare ale lui CIOBANU (semn al maleficului teluric la Lautreamont), alcatuiesc scena halucinanta a alunecarilor, "pamantul tarandu-se insusi spre mine". Simbolul bivalent prin alaturarea esentelor ontice, veninul decantarii care incheaga "piatra cu nume taios, uci-gasa" asaza in mana poetului oglinda lui Narcis. Alte emanatii telurice, sobolii, caii de mare, lupii sunt senine thanatice. Apele transparente, simbol al increatului, sufera invazia aceluiasi Cronos chtonian, nascand malul, clisa, "un val de lut lichid"; numai adancurile cheama poetul, el fiind "cel osandit sa lunec". Sus, apa devine opaca, precum la Coleridge si Poe, intrucat "sub uleiuri aduna-ntuneric". Nemaiputand "oglindi", apa adaposteste "nunta-nsangerata" a rechinilor, plutirea vlaguita a melcilor si crabilor, a inorogilor cuprinsi "de somn de moarte calda in artere". Pana si odaia poetului se cufunda in fata valului "lovind podeaua cu berbeci fluizi". Metalele, chintesente primejdioase ale teluricului, semnifica in poezia lui CIOBANU agresiunea etica fata de veghea vizionara (Oaspetele cu spada, Varsatorul de plumb). Conditia transfigurarii rezida in vazul si auzul hipertrofie, preambul al Logosului sacru, pentru ca CIOBANU are incredere in forta lirismului. Menirea si testamentul poetului se enunta dramatic printr-o veghere halucinanta, in care idealul ramane "sa nu se-aplece / uimitul ochi al meu, deschis enorm, / eu trebuie s-alerg, sa nu adorm / sub zidul asternut cu bruma rece". Este veghea solitara si solidara a celui ce descopera adevarul Operei, in care "actul scrisului" devine "o sansa de comunicare, singura, cu semenii tai" (Interviul din Obscuritatea necesara). Volumele Versuri (1982), Vantul Ahab (1984), Viata lumii (1989) continua tonul grav, incantatoriu, angoasele si temele esentiale care au configurat si pana acum profilul poetului. Proza lui C, intampinata comprehensiv de cronicarii anilor 1968-1971, si-a vadit de la bun inceput datele modernitatii. Iminenta thanatica, lupta cu lucrurile (titlul manuscrisului pierdut din Martorii, 1968), asumarea vinei involuntare si prin urmare tragice, alienarea, dedublarea continua propensiunea prozei interbelice spre eul dilematic (H. Papadat-Bengescu, A. Holban, Camil Petrescu). Orizonturile livresti ale prozatorului ne trimit spre arhetipurile Bibliei, spre Dostoiev-ski, iar de aici, spre tragismul asumat camusian si aglomerarile arbitrariului kafkian, marcate prin adeziuni existentiale si nu confectionari mimetice. Familia naratorilor romani, de care CIOBANU ne apare apropiat, contine nume ca I. Neculce, cronicari munteni (cu detalii ale unui balcanism halucinant), I. Ghica, I. L. Caragiale (nuvelele), Al. Macedonski, V. Voiculescu, desigur, Mateiu I. Caragiale (lumea fastuos-agonica a acestuia), pana la contemporani. Tesatura parabolic arhetipala a prozei lui CIOBANU (S. Damian, Marian Popa, Elena Tacciu, P. Dugneanu) potenteaza personaje sau secvente, conferindu-le sensuri transcendente, misterios-transfiguratul tanar al carui cadavru testeaza cunostintele, fiul nimanui, este Mel-chisedec si Iisus, batranul cersetor poate fi Dumnezeu, iar "administratorul" Canta, spiritul raului (Cartea fiilor, 1970); fratricidul fara voie dar si N., anchetatorul, impartasesc damnarea lui Cain (Taietorul de lemne, 1974), Logofeteasa este o muma telurica a destinului uman, dupa cum "Marele" Palada si infrantul Iancu Dudescu poarta datele fundamentale ale Mesterului mitic, intre elan creator si cadere. Un personaj nastrati-nesc prin nevoia peregrinarii si a rostirii adevarului nemijlocit este Dine Marchetanu. Agonia lui Iancu, pagina antologica a prozei noastre (P. Georgescu), sfarsitul materiei, dar si al coerentei Logosului, ramane exponentiala pentru momentele esentiale ale conditiei umane (Istorii, III). Privite astfel, Istorii, I, reprezinta confruntarea cu nasterea, Istorii, II, cu Erosul, iar Istorii, III (convergent cu obsesia majora a lui CIOBANU ca poet si eseist), cu moartea. Volumele IV si V raman in sfera simbolurilor thanatice, carora li se asociaza singuratatea, frica, lasitatea - nu fara o adresa contemporana. Umbra sfarsitului tuteleaza si structura ternara a fiecarui volum in parte, care fixeaza aceleasi straturi narative in alta temporalitate: Palada intre somn - ca ipostaza a mortii -si Eros, eposul si agonia Dudestilor, pierderea "puterii" si a zidirilor constructorului Palada: Risipirea caselor secondeaza degradarea personajelor: case se construiesc in volumul I, sunt parasite sau premonitoriu daramate (cula lui Palada) in volumul II, cotropite de "materia lutoasa" prin "dospirea" subteranelor si prabusite in voi. III. Aceasta trecere de la forma spre in-formal (inclusiv bazarul strangatorului de nimicuri) se inscrie in ideea obsedanta pentru CIOBANU a tranzientei biologice si istorice. Daca ne adresam stratului istoric, - stralucirea si decaderea Dudestilor in spatiul bucurestean dintre 1916-1950 - vom afla in Istorii (I-V) "un context romanesc" polemic chiar in fata romanului traditional-obiectiv de tipul "anatomiei", spre a opta pentru "romanul-romant" (N. Frye). Disputa estetica cu "Istoricul arhivar" se afla in Istorii, III, cel mai complex prin forta concentrica dintre volumele ciclului. Strategia moderna a naratorului consta in povestea unei degradari a romanului (ca L. Goldmann, G. Lukacs) ancorate in bivalenta unui timp sacru si profan (D. Culcer, CIOBANU Ungureanu), convertind insinuant epicul in simbolic si socialul in universal (mesele orgiastice si privelistea repulsiva a resturilor, futilitatea imbuibarii si a erosului grotesc, agonia "baco-viana" - P Dugneanu - a Bucurestiului sub ocupatia germana). Eroii-martori, ce dadusera chiar titlul celui dintai roman, "functii relationale intre realitate si fictiune" (D. Culcer), leaga istoria de istorii, implicand naratorul si obiectivandu-1 prin discurs. In Istorii, profesia "martorilor" le confera rolul de liant (moase, codosi, ciocli, "mijlocitori ai putreziciunii", marchetani - Logofeteasa, Chiva, Sache, Bulfa, tanara adapostita de Sisa, chiar si Maria Dine, Miron Rosescu, Leon Pascal).



Oricand acestia sunt convertibili in eroi dinamizatori, asa cum a si procedat CIOBANU in cele cinci volume si, posibil, in acela ce urmeaza. Marirea detaliului de obicei biologic, carnalul urmarit de la geneza la decrepitudine accede la substanta ca ipostaza artistica a expresiei intelectului bantuit la CIOBANU de marile teme existentiale. Secvente precum masa de revelion, seceta, moartea savant prelungita a lui Iancu Dudescu, invazia teluricului care transforma irisul adormitului Palada in "apa amestecata cu mal" consolideaza mitologia personala a scriitorului intr-un "roman al degradarii existentei burgheze" (D. Culcer). Elogiul artei si al transfigurarii rezida in parabola pictorului, cel ce asaza "valul" necesar in fata esentelor. Miscand aproape insesizabil planurile orizontale si verticale ale semnificatiilor prin mijlocirea cuvantului ritualic si vechi, autorul a rascumparat infrangerea "marelui" Palada prin izbanda constructorului-narator. Istoriile sunt frecvent considerate un edificiu romanesc exemplar in peisajul prozei contemporane (P. Georgescu, D. Cristea, D. Culcer, Ov. S. Crohmalniceanu, L. Ulici). Fromula adoptata de CIOBANU in Istorii este mai apropiata de aceea a romanului clasic, chiar daca introduce in planul temporalitatii modificari, interveniri, rupturi. Izbanzile autorului trebuiesc cautate mai cu seama in directia "zugravirii obiective a moravurilor si in epica de caracter" (N. Manolescu). De alta parte, ultimele doua volume (IV, V, din 1983, 1986) vadesc o modificare nu numai la nivelul compozitional, dar si la acela stilistic. Daca in cele dintai domina o arta "flamanda" a detaliului, volumele urmatoare inclina spre dezbaterea morala (oarecum disparenta inainte), iar aceasta da prozei lui CIOBANU o turnura speculativa: "stilul e mai abstract in fastul lui discursiv-intelectual, de o eleganta distanta, neocolind sugestia solemnitatii si un anume farmec livresc, de carte «veche»" (N. Manolescu).

OPERA

Imnuri pentru nesomnul cuvintelor, Bucuresti, 1966; Patimile, Bucuresti, 1968 (ed. revizuita, 1973); Epistole, Bucuresti, 1969; Cartea fiilor, Bucuresti, 1970; Etica, Bucuresti, 1971; Armura lui Thomas si alte epistole, Bucuresti, 1971; Cele ce sunt, Bucuresti, 1974; Taietorul de lemne, Bucuresti, 1974; Istorii, I, Bucuresti, 1977; Istorii, II, Bucuresti, 1978; Patimile, Bucuresti, 1979; Istorii, III, Bucuresti, 1981; Versuri, Bucuresti, 1982; Istorii, IV, Bucuresti, 1983; Vantul Ahab, versuri, Bucuresti, 1984; Marele scrib, pref. deMagdalenaPopescu, Bucuresti, 1985; Istorii, V, Bucuresti, 1986; Martorii. Epistole. Taietorii de lemne, pref. de CIOBANU Ungureanu, nota bibliografica de E. Lungu, Bucuresti, 1988; Viata lumii. Bucuresti, 1989; Patimile, versuri, Bucuresti, 1991; Nimic fara Dumnezeu. Noi convorbiri cu Mihai I al Romaniei, Bucuresti, 1992; Tanarul bogat. Istorii, Bucuresti, 1993; In fata neamului meu. Convorbiri cu Mihai I al Romaniei, Iasi, 1995; Con-.orbiri cu Mihai I al Romaniei, Bucuresti, 1997; La capa-r.d puterilor. insemnari pe cartea lui Iov, Bucuresti, 1997.



REFERINTE CRITICE

St. Aug. Doinas, Lampa lui Dio-gene, 1970; S. Damian, Intrarea in castel, 1970; D. Cristea, Un an de poezie, 1974; L. Raicu, Critica, forma de viata, 1976; D. Culcer, Citind sau traind literatura, 1976; idem, Serii si grupuri, 1981; Al. Dobrescu, in Convorbiri literare, nr. 9, 1981; Elena Tacciu, in Steaua, nr. 10, 1981; I. Vlad, in Tribuna, nr. 4, 1982; E. Negriei, in Tribuna, nr. 38, 1982;
D. Flamand, in Amfiteatru, nr. 10, 1982; P. Georgescu, in Romania literara, nr. 2; 39, 1982; Gh. Grigurcu, in Viata Romaneasca, nr. 9, 1982; L. Ulici, in Contemporanul, nr. 7, 1982; CIOBANU Ungureanu, in Orizont, nr. 38, 1982; Irina Mavrodin, in Cahiers roumains detudes litteraires, nr. 4, 1982; CIOBANU Livescu, Scene din viata imaginara, 1982; A. I. Brumam, in Astra, nr. 4, 1983; Gr. Smeu, in Romania literara, nr. 19, 1983; E. Simion, in Romania literara, nr. 28, 1983; L. Ulici, in Contemporanul, nr. 29, 1983; CIOBANU Tuchila, Cetatile poeziei, 1983; L. Ulici, Confort Procust, 1983; I. Vlad, Lectura romanului, 1983; Val Condurache, Portret;
E. Simion, Scriitori, III; V. Felea, in Tribuna, nr. 14, 1985; E. Negriei, Introducere; M. Mihaies, in Romania literara, nr. 21, 1985; A. Sasu-Mariana Vartic, Romanul romanesc, I; Gh. Grigurcu, Existenta poeziei, 1986; D. Micu, Limbaje moderne; Al. Cistelecan, Poezie si livresc, 1987; I. Holban, Profiluri epice contemporane, 1987; Olimpia Radu, Pagini de critica literara, 1988; Ion Pecie, Romancierul in fata oglinzii; M. Papahagi, in Tribuna, nr. 37, 1989; St. Aug. Doinas, in Romania literara, nr. 17, 1996; E. Negriei, ibidem, nr. 50, 1997; CIOBANU Braga, in Steaua, nr. 9, 1998.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

Mircea CIOBANU

Opera si activitatea literara

Scrierile si activitatea publicistica a lui Mircea CIOBANU




Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text