Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere



  • Mihu Dragomir









Mihu Dragomir - biografie - (opera si scrierile)

 

innoirile si prefacerile ce remodeleaza anticipatia romaneasca in anii 60 se rasfrang benefic si asupra calitatii nemijlocit literare a textului, gratie insa si unui fenomen caracteristic perioadei: migratia sau convertirea intru SF a unor scriitori formati, afirmati deja in alte genuri. Daca prezenta unui Mihail Sadoveanu sau a unui Victor Efrimiu in numerele de inceput ale Colectiei "Povestiri stiintifica-fantastice", cu scrieri ce nu apartin de fapt "genului" (Cuibul invaziilor si, respectiv, Pe urmele zimbrului), se poate explica - in primul caz - prin scuzabila dorinta a unei infuzii de prestigiu, iar - in celalalt - prin mai putin scuzabila confuzie dintre sdence-fiction si "literatura de aventuri", - apelul insistent la contributia scriitorilor consacrati exprima un deziderat general in epoca (dincolo de cunoscuta amenitate temperamentala a lui Adrian Rogoz, indatoritorul redactor-sef al Colectiei). Oficializat, il puteam intalni inca in coraportul asupra "literaturii pentru copii si tineret" prezentat de Marcel Breslasu la Conferinta Scriitorilor din iunie 1956, sau -ceva mai inainte - in raportul lui Mihu Dragomir (1919-1964) la Consfatuirea tinerilor scriitori (martie 1956). Acesta din urma nu se va margini la enunturi si principii, ci va da el insusi un foarte convingator exemplu personal: volumul Povestiri deocamdata fantastice (1962, ed.II adaugita 1968) marcheaza un alt reper de inceput al perioadei despre care vorbim, de data aceasta nu doar sub raportul tematicii, dar si sub acela al scriiturii.

Impresia de lucru bine facut, "curat", de literatura de buna calitate, "bine scrisa", gratie careia povestirile lui Mihu Dragomir s-au impus de la bun inceput, impresie care rezista si azi, isi are sursa principala in siguranta solistica, in frazarea supla, fiabila, scutita de ezitari si stangacii. Mana exersata a scriitorului format confera aceasta caritate chiar si textelor pe care n-a mai apucat sa le definitiveze inainte de moartea-i prematura si care au fost incluse in editia dun 1968 ca postume (Discutand in Morse, Cutia cu tranziston, Trimisul dacilor, Reversul domnului Valdemar).


Ca expresia, scriitura, stilul reprezinta in sdence-fiction o conditie necesara dar nu si suficienta, nu mai e nevoie sa fie demonstrat; o demonstreaza insa, ipso facto, proza lui Mihu Dragomir, care rezista numai acolo unde pe langa atu-ul garantat al expresiei isi mai asigura si un atu de substanta. Mai precis, acolo unde gaseste cu ce sa compenseze lipsa antagonismului conflictual, absent din principiu la Mihu Dragomir ca si in intregul sdence-fiction romanesc al anilor 50, dintr-o limitativa intelegere a "optimismului" prezumat din oficiu a fi un atribut al omului in contact propriu-i viitor, intr-o etapa cand "socul viitorului" era inca socotit o bianda idila. Din aceasta ingrata situatie Mihu Dragomir stie iesi facand apel la fibra sa de poet, infuzand lirism genuin, nu la indemana oricui, unor situatii epice prea putin relevante in absenta antagonismului si necrutarii.
Rezultatul este nu o data excelent, cum se intampla in Legenda ingerilor - una dintre primele abordari ale motivului paleoastronautic la noi, dar nu cu finalitate doctrinara, ca la Victor Kernbach, ci fructificat propriu-zis literar, sublimat poetic. Optica fiind de aceasta data nu cea a pamantenilor vizitati, ci a vizitatorilor extraterestri (martieni, mai precis), insasi Terra apare insolitata ca "alta lume", ca un primitor "pamant al fagaduintei" scaldat in lumina aurorala si edenica a concordiei, inocentei, ospitalitatii, abundentei datatoare de viata, de plenitudine pentru suflet si de exultanta pentru simturi. Aici, in aceasta frageda si fragranta viziune a unui paradis terestru si a unei "varste de aur" poate nu fara intoarcere pierdute, rezida capacitatea de seductie a Legendei ingerilor, si prea putin in conflictul, de altfel fara prea imprevizibile consecinte epice, dintre seful expeditiei extraterestre, care ordona plecarea neintarziata de pe Pamant, si restul echipajului, care, refuzand sa-1 asculte si sa-1 urmeze, ramane, dupa explozia la decolare a astronavei, sa-si uneasca destinul si zestrea genetica cu cele ale edenicilor bastinasi (recte bastinase).



Lipsa de potential epic intrinsec a descriptiei ce predomina in Natura inversa este compensata prin spectaculosul vizual si prin feeria malefica a peisajului inospitalierei planete Fulgul Alb: un peisaj straniu si mirific prin geometria sa perfecta si lipsita de viata, halucinant prin ascunsa prezenta care-i infuzeaza teroare si panda si care nu este decat aparenta viata a materiei moarte, oarba dar neistovita pornire spre auto-transformare a materiei inanimate.
Concludenta pentru capacitatea poetului Mihu Dragomir de a "intoarce" deficitul epic intr-un profit liric este povestirea Omul planeta, unde ratacirea in deriva a unui naufragiat spatial, la bordul unui modul desprins prin accident de corpul astronavei, ii prilejuieste o acuta expresie a senzatiei de singuratate cosmica, de covarsire a umanului si - pe aceasta cale - de sublim, de "sense ofvxmder";
"Cand m-am trezit, am privit instinctiv la ceas. Se oprise. L-am intors, dar ce mai putea marca el aici, in smoala densa si atemporala a Cosmosului, cand notiunea de infinit devenise pentru mine atat de concreta? Mai exista oare timp, asa cum eram obisnuit sa-1 gandesc? Si unde ma aflam, in spatiu? Timpul si spatiul omenesc disparusera, devenisera o singura prezenta monstruoasa, care imi pandea ultimele clipiri. //
Nu se vedea, nicaieri, geana vreunui corp ceresc. Eu eram singura fiinta din necuprins, un biet om transformat intr-o planeta singuratica, disparut pentru toti si asteptand disparitia. Eram dedesubtul sau deasupra cabinei? Sus, jos, notiunile acestea disparusera. Singurul mecanism care mai incerca sa masoare ceva era sangele, zvacnind in artere si vene si tipand: «Traiesc!» "

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care







Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2019 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

Mihu Dragomir

Opera si activitatea literara

Scrierile si activitatea publicistica a lui Mihu Dragomir





Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text