Repere
Mihail Sadoveanu nu este un romancier de tip modern, ci un mare povestitor care 1-a avut ca spirit tutelar pe
Ion Neculce; scrie o proza lirica; un descriptiv. Sadoveanu nu descrie o epoca in mod realist, ci o evoca in chip romantic, avand ca prototip "rapsodul", dar apeland necontenit la "amanuntul" realist, respectand doua mari principii ale realismului: veridicul si verosimilul.
SUPRATEMA operei sale este NATURA: nici o opera sadoveniana nu poate fi comentata fara de referinte de substanta la MODALITATE, in care natura isi face simtita prezenta (in mod obisnuit, se spune ca, la Sadoveanu, NATURA acompaniaza starile de spirit ale personajelor; ("pictural", "muzical").
Teme majore predilecte: - istoria evocata legendar-mitologic ("Creanga de aur", s.a.), epopeic ("Fratii Jderi", s.a.) (in numeroase romanE); - natura ("Tara de dincolo de negura", "Noptile de Sanziene", s.a.); Lovinescu il apropie pe Sadoveanu de "scoala venetiana" a peisajului zugravit in tonuri calde si voluptoase: " Arta lui Sadoveanu este senzationala si lirica; de aici abuzul adjectivului" ("Critice", 1909); - viata sociala ("Baltagul", "Hanu Ancutei" s.a.): transhumanta / viata satului, haiducia, boierimea, viata oraselor mici si altele ("Floare ofilita", "Locul unde nu s-a intamplat nimic", "Apa mortilor" s.a.); "Lumea Povestirilor lui Sadoveanu e lumea boierilor moldoveni, stangaci in haine si obiceiuri, dar cu sentimente curate si idealizate, a voinicilor cu flinta in spate si cu un cutit de un cot ici la chimir" (Lovinescu, "Scrieri", 1905).
