Portretul fizic si moral al poetului a€ś Eminescu era un roman de tip carpatin dintre aceia care, traind in preajma muntilor, mai cu seama in preajma muntilor, mai cu seama in Ardeal si Moldova de sus, sub greaua coroana habsburgica, cresc mai vanjosi si mai aprigi si arata pentru incercarile de smulgere a lor din pamantul strabun lungi radacini firoase, asemenea acelora ce apele curgatoare descopera in malurile cu copaci batrani. El avea ca atare un suflet etic, simtitor la toate ideile si sentimentele care alcatuind traditia unei societati, sunt ca grinzile afumate ce sustin acoperisul unei case, nefiind lipsit totdeodata de viziunea unui viitor mai drept. Nu nutrea nici o aspiratie pentru sine, ci numai pentru poporul din care facea parte, fiind prin aceasta mai mult un exponent decat un individa€ť
Elegia O, ramaia€¦a€ť a fost publicata in revista Convorbiri Literarea€ť la 1 februarie 1879 si pune in lumina motivul comuniunii dintre om si natura, al interesului naturii pentru iubirea poetului.
Titlul, constituit dintr-o interjectie si un imperativ, reluat si in primul vers cu adverbul repetat, exprima tocmai chemarea arzatoare a padurii adresata celui care ii cutreierase de atatea ori adancurile si-i descoperise farmecul.
Elegia este structurata in doua parti: prima parte, constituita din cinci strofe, in care padurea il cheama pe poet in lumea de basm a copilariei, si cea de-a doua parte ' ultimele doua strofe ', unde, cu sfasietoarea durere, este reliefata imposibilitatea intoarcerii poetului in aceasta lume mirifica.
Datorita acestor sentimente exprimate in mod direct, prin confesiune, O, ramaia€¦a€ť este o opera lirica.
Aceasta poezie lirica, care da glas regretului pentru trecerea anilor copilariei se alatura altora care exprima durerea pentru zadarnicia vietii, pentru iubirea neimplinita'
Mai am un singur dor,
Trecut-au anii a€¦, Despartirea€¦ etc. ', toate aceste creatii dovedind ca elegia si-a gasit stralucirea in creatia eminesciana deoarece poetul a stiut sa vibreze profund si inconfundabil la tot ceea ce este omenesc.
Lacul
Mihai Eminescu a fost cel mai mare poet roman apartinand perioadei marilor clasici. A scris numeroase volume de poezii din care face parte si poezia a€śLacula€ť
AŽn marile teme ale poeziei eminesciene, slavirea naturii si a iubirii ocupa un loc insemnat, cele doua sentimente ingemanatele regasindu-se exprimate in majoritatea poeziilor sale, de la cele de debut literar pana la cele de publicatii.
Titlul poeziei a€śLacula€ť ar putea sugera la prima vedere un loc de intalnire a celor doi indragostiti. La o analiza mai atenta a continutului, observam insa ca, departe de a se inscrie in sfera realitatii imediate, a cotidianului, versurile sunt o proiectie a dorintei, a visului de iubire al poetului.
AŽndragostitul si-ar dori ca iubita sa-i apara inainte a€śsa rasaraa€™a€™ din trestiile de pe mal si sa-i cada la piept intr-o dulce imbratisare. Continuandu-si visul, el isi inchipuie acum ca sunt urcati in luntre si ca ar pluti indepartandu-se incet de tarm, invaluiti de lumina lunii, de fosnetul vantului si de clipocitul apei. Dar visul se destrama, iluzia dispare, iar el ramane la fel de singur, suspinand a€™a€™in zadara€™a€™ de dor si neimplinire.
De o simplitate aparenta, poezia degaja un farmec aparte, o vraja care-l cuprinde treptat pe cititor si care se naste din inegalabilul talent eminescian de a imbina cuvinte simple si felurite procedee stilistice intr-o tesatura unica, prezentand un colt de natura ca un colt de rai. Elementele cadrului natural sunt cele indragite de poet : lacul, codrul, lumina lunii, vantul. Momentul ales este seara, cand umbrele intunericului si lumina se intretes, sporind misterul.
Epitetele cromatice din prima strofa: Lacula€¦albastrua€ť, Nuferi galbenia€ť, cercuri albea€ť invioreaza peisajul petele de culoare. Cele doua inversiuni intalnite in prima strofa atrag atentia asupra principalelor ale peisajului. Lacul vibreaza de emotia si nerabdarea indragostitului, iar personificarea devine sugestiva: Tresarind in cercuri albe / El cutremura o barcaa€ť. AŽn strofa a doua, repetitia adverbului a€śparcaa€ť alaturat verbelor asculta€ť si astepta€ť sugereaza starea de asteptare a ceva nelamurit. Enumeratia prezenta in strofa a patra lumina blandei lunea€ť da impresia de participare a elementelor naturii la starea activa a poetului.
Asadar poezia a€śLacula€ť de Mihai Eminescu este o opera lirica deoarece autorul transmite gandurile, ideile si sentimentele filtrate prin propria sensibilitate in prezenta eului liric.
Desi poezia exprima neimplinirea unui vis, atmosfera degajata este plina de seninatate, imprumutata de perfectiunea si armonia naturii.
