a) Eu nu strivesc corola de minuni a lumii este o meditatie pe tema poetul si poezia, adica o ars poetica, o poezie programatica, in care Lucian Blaga isi expune programul estetic. Poetul este o constiinta a universului iar1 poezia o emanatie a acestei constiinte.
Cuvantul cheie al poeziei il constituie pronumele personal eu", reluat de cinci ori spre a sublinia de fiecare data o alta ipostaza a eului poetic, care genereaza o alta coordonata a universului poetic.
Prima ipostaza este a caii apofatice (negative) de apropiere si de unire prin ; cunoastere: Eu nu strivesc corola de minuni a lumii / si nu ucid / cu mintea tainele, ce le-ntalnesc / in calea mea / in flori, in ochi, pe buze ori morminte". Cunoasterea prin negatie este considerata superioara caii catafatice prin afirmatie: eucu lumina mea sporesc a lumii taina". De aceea chiar cunoasterea prin afirmatie poseda in ea taina. Coordonata a treia este cunoasterea care genereaza, creeaza, a Marelui Anonim, a Nepatrunsului ("si dat-a / un semn Nepatrunsul: / Sa fie lumina", Lumina) iar coordonata a patra este a cunoasterii prin legea iubirii caci eu iubesc / si flori, si ochi, si buze, si morminte". La acestea se adauga cunoasterea luciferica" adica discriminativa care separa obiectul cunoasterii in doua intr-o parte care se arata si intr-o parte care se ascunde". Obiectul cunoasterii luciferice este un mister care de o parte se arata prin semnele sale si pe de alta parte se ascunde dupa semnele
sale".
Prin cunoasterea paradisiaca se statornicesc pozitiile linistitoare, momentele de stabilitate vegetativa si orizonturile, are nu indeamna dincolo de ele insesi, ale * spiritului cunoscator."
Sunt sugerate aici ideile care vor genera trilogia cunoasterii {Eonul dogmatic, Cenzura transcendenta, Marele Anonim). Influentat de ideile lui Oswald Spengler din cartea Declinul occidentului, de gandirea upahisadica, de expresionismul german, Blaga considera conceptul de cunoastere esential pentru intelegerea omului, a lumii, pentru mantuire, pentru trairea prin implicare a destinului.
Cunoasterea are o dimensiune a ceea ce este cunoscut, zona fanicului" in terminologia lui Lucian Blaga, iar ceea ce este necunoscut formeaza zona crypticului". intre ele se gaseste cenzura transcendenta". Aceasta se deplaseaza in timpul procesului de cunoastere dar marindu-se zona fanicului", zona crypticului" nu scade ci creste: eu cu lumina mea sporesc a lumii taina". in partea cea mai adanca a zonei crypticului" se gaseste Marele Anonim", numit asa pentru ca Dumnezeu nu are de fapt un nume, el nu poate fi cuprins in limitele unui cuvant, fiindca el este fara limite. Cuvantul este o forma a creatiei. Dumnezeu este Creatorul si nu poate 11 cuprins in dimensiunea creatiei: si tot ce-i ne-nteles / se schimba-n ne-ntelesuri si mai mari". El primeste in poezia urmatoare din ciclu denumirea de Nepatrunsul", fiindca nu poate fi nici inteles, nici cunoscut. Se discuta deci de patru modele ale cunoasterii: catafatica, apofatica, discriminativa si generativa, simbolizate prin flori, ochi, buze, morminte, ca apolonice dar si de cea luciferica.
Poetul respinge cunoasterea obiectiva, rationala exprimata poetic prin lumina altora", adica prin categorii noetice: legi, principii, concepte, simboluri, mituri, imagini, raporturi. Limitele unei astfel de cunoasteri au fost exprimate de Immanuel Kant In Critica ratiunii pure si deriva din felul sau calitatea categoriilor folosite. Lucian Blaga depaseste, prin cunoasterea discriminativa si prin cunoasterea generativa, aceste limite si sugereaza prin simbolurile fiori", ochi", buze", morminte", un spatiu infinit al cunoasterii. Ele sunt situate la punctul de interferenta dintre zona crypticului si zona fanicului, adica pe rolul cenzurii transcendente. Cele patru modele de cunoastere sugerate prin simbolurile flori", ochi", buze", morminte" deschid, prin sugftstii, valori ale conceptului de cunoastere: prin sensibilitate in planul estetic al Frumosului, ca prin simbolul flori"; prin logica sugerate prin ochi"; prin valoarea cuvantului rostit de buze"; prin valorile destinului sugerate de sirnbolul morminte".
Pozitia agnostica a lui Lucian Blaga, adica in esenta lumea nu poate (1 cunoscuta, este sugerata prin sintagme ca " adancimi de intuneric", sfant mister", intunecata zare". Acest proces nu este, static ci dinamic, fiindca pe masura ce cunoastem ne dam seama de limitele cunoasterii: si tot ce-i ne-nteles / se schimba-n ne-ntelesuri si mai mari". Nepatrunsul", adica Dumnezeu, prin legea iubirii a generat lumea rostind: Sa fie lumina!", asa cum o spune Lucian Blaga in poezia Lumina. De aceea si poetul, pentru a genera universul poetic, trebuie sa procedeze arhetipal: caci eu iubesc / si flori si A,chi si buze si morminte". O astfel de pozitie este o situare pe planul esteticii expresioniste. Poetul este un arhetip, poezia este un act arhetipal. Apoi tema, eroii, conflictul, subiectul sunt structurate pe conceptul de cunoastere. Avem o cosmicizare prin asemanarea cu luna: si-ntocmai cum cu razele ei albe luna", o impletire a realului cu fantasticul, un spectacol de intuneric si lumina.
Apoi mitul, simbolul, metafora devin instrumente de cunoastere. Avem. un drum in interior spre esenta lumii si a universului sintetizata prin Marele Anonim. Avem un conflict ideologic intre cunoasterea obiectiva (lumea altora) si cunoasterea subiectiva (lumea mea). Sensul artei si al cunoasterii, este misterul -universal. La acest succint program expresionist se adauga elemente simboliste, clasiciste, realiste si romantice. Sinteza blagiana este expresionista.
Poezia este nucleul din care s-a generat trilogia cunoasterii, ca semn ca intuitia poetului a dus la aparitia filozofului Blaga iar filozoful Blaga a adancit intelegerea poetului Blaga. Asa s-a nascut poetul filozof, care a devenit filozoful poet.
b) Corola de minimi a lumii este lumea mitului. Lucian Blaga afirma ca fara mit nu exista poezie. Mitul devine o categorie noetica, un instrument de cunoastere, un mod de a regenera cultura, spiritualitatea romaneasca. Ca replica la cartea lui Oswald Spengler1 Declinul occidentului, in care acesta arata ca decaderea mitului a dus la criza spirituala si culturala a lumii occidentale, el cauta sa reconstituie vatra mitica romaneasca preluand elemente de la rohmani ca: Marea Trecere (in Marea Trecere), arborele mirific {
Gorunul); de la traci:.Zamolxis (Zamolxis), Pan (fasii profetului), ursul (Ursul cu crini), vulturul (Amintire); de la arieni: Sfanta Luna ("Cu razele ei albe luna"), Sfantul Soare (Coasta soarelui), pamantul-muma (
Noi si pamantul), bradul (Cantecul bradului), floarea (Buna vestire pentru floarea marului), mitul mortii (Gandurile unui mort); din Biblie preia mitul genezei ^Lumina), mitul lui Adam si al Evci (Eva, Legenda), Dumnezeu Tatal (Psalm), Domnul Iisus Hristos (Flori de mac), Fecioara Maria (Biblica, in amintirea taranului zugrav); din traditia crestina: Sfantul Gheorghe (Drumul Sfantului), arhangheli (Catre cititori); mitul Marele Orb (De mana cu Marele Orb), Asistam in poezia lui Lucian Blaga la o metamorfoza a mitului: calaretul trac devine cautatorul. Sfantul Gheorghe (Drumul Sfantului), calul devine capricornul (Unicornul si oceanul), maiastra devine Pasarea Sfanta, magii devin voievozii traci (Oaspeti nepoftiti), floarea marului devine un simbol al Fecioarei Maria (Buna vestire pentru floarea marului), ursul pastreaza valori magice (Ursul cu crin), ingerul arde ca o lumanare (Colinda}. Blaga cultiva o interferenta intre mijt si realitate, ca in poezia Biblica, unde Maica Domnului are un comportament firesc de mama romanca de la tara. Asistam la o criza a lumii mitului ca in poezia
Paradis in destramare, care genereaza o
Tristete metafizica. Poetul sfasiat de contradictii este asemanat cu loan Botezatorul , (loan se Sfasie in pustie).
Acest drum spre interior, ca o metamorfoza continua a mitului pasarii Phonix se continua sub forme tot mai subtile de geneza si sublimare ca etape in Marea Trecere.
Astfel in poezia Catre cititori cuvintele devin lacrimi: cuvintele sunt lacrimile", se deschide un drum in inferiorul eului: Sufletul imi cade in adanc / alunecand ca un inel". Simbolul inelului preluat cu valori din poezia Miorita" ("tras ca prin inel") sugereaza un fel de nunta in sine arhetipala. Drumul acesta in sine se continua in poezia Un om s-apleaca peste margine,
unde asistam la depasirea unei limite interioare, ca o iesire din limitele sinelui individual: M-aplec peste margine: / nu stiu - e-a marii / ori a bietului gand?".
Limita eului noetic se cere depasita, fiindca intelectul insusi este o etapa in drumul interior, asa cum o reda in poezia
Ritmuri pentru nuntile necesare poetul
Ion Barbu.
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii comporta o discutie despre modelele creative blagiene, ca esenta a stilului, a actului de cretie.
Modelul metaforic blagian este structurat pe conceptul de cunoastere. Astfel metafora corola de minuni a lumii" sugereaza mitul, universul poetic, eul poetic, dar ofera si o imagine a modelului metaforic. Este un rriodel sintetic, expresionist, diferit de modelul popular din Miorita alcatuit pe raportul om-natura: picior de plai", gura de rai". El va fi reluat sub forme tot mai variate: vifor nebun de lumina" (Lumina), sanii grele de taceri", fulgi de-arama", clipe de tamaie" (Tamaie si fulgi), propunand metafore unice, care exprima etape, nuante ale cunoasterii.
Modelul simbolic este tot expresionist, fiindca este construit pe conceptul de cunoastere. Astfel simbolurile: flori, ochi, buze, morminte, lumina, luna sugereaza diferite moduri de existenta, de cunoastere dar si modelul din care s-a generat trilogia cunoasterii. Simbolul Eutopia din poezia
Mirabila samanta sugereaza acest drum in interiorul lumii eului spre a descoperi mandra gradina" a universului poetic, in interiorul modelului exista o evolutie de la simbolul corola" la simbolul samanta" din Mirabila samanta, care exprima un drum-de la exterior la interior, de la forma la continut, la esenta.
Modelul metonimic este expresionist fiindca este structurat pe etapele cunoasterii de sine, el sugerand penetrarea: si tot ce-i nenteles / se schimba-n nentelesuri si mai mari". El poate fi impletit cu modelul mitic ca in Moartea lui Pan din volumul Pasii profetului: Batranul, zeu incremeni fara de grai / in noaptea cu caderi de stele / si tresari indurerat / paianjenul s-a-ncrestinat". El da densitate textului poetic si originalitate: Atata liniste-i in jur de-mi pare ca aud / Cum se izbesc de geamuri razele de luna".
Modelul mitic este generator si sintetic, .avand rolul de a transfigura si a da o noua dimensiune cunoasterii: "asa imbogatesc si eu intunecata zare / cu largi flori de sfant mister". Mitul, devenit instrument de cunoastere este redimensionat expresionist: Duh vechi ii canta / molcom sub tampla / si-i schimba-n legenda / tot ce se-ntampla" (Drumul Sfantului). Mitizarea devine un procedeu de construire a imaginarului, ca structura a actului de creatie poetica: Cocosi apocaliptici tot striga / tot striga din sate romanesti / Fantanile noptii deschid ochii si-asculta / intunecatele vesti" (Peisaj transcendent). El are uneori rolul generator pentru celelalte modele. Astfel in poezia Buna vestire pentru floarea marului avem in structura metaforei floarea marului" mitul Fecioarei Preacurate., care transforma banala expresie intr-o metafora subtila. Modelele creative blagiene sunt o componenta a amprentei psihice. Ele ating nivelele inventiv, inovativ, emergent.
