Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere


loading...




Liviu Rebreanu - universul creatiei despre Liviu REBREANU



intr-un context literar divers prin tematica si formule narative, proza lui Liviu Rebreanu impune definitiv viziunea realist-obiectiva, creatia epica densa, organizata in structuri solide, arhitectonice.

Continuand traditia reprezentata de N. Filimon sau D. Zamfirescu in cercetarea societatii romanesti, autorul parcurge etapa unei vaste documentari pentru a elabora apoi o opera de compozitie, cu personaje incadrate unor evenimente semnificative si urmarite printr-un studiu atent de analiza psihologica.

Romanul social ilustrat prin Ion (1920), Craisorul (1929) si Rascoala (1932) se caracterizeaza printr-o epica obiectiva, prezentand viata in ipostaze multiple, tipuri diverse de personaje si relatii sociale.

Romanul psihologic completeaza dintr-o alta perspectiva personalitatea creatorului, prin analiza miscarilor launtrice, a meandrelor sufletesti, a momentelor de criza identificate in raport cu tema iubirii sau a razboiului. Padurea spanzuratilor (1922), Adam si Eva (1925), Ciuleandra (1927) sau Jar (1934) deschid alte universuri literare ale intelectualilor cu traiectorii dramatice, ale dilemelor constiintei si patimilor sufletesti.



Conceptia despre arta



Opera lui L. Rebreanu se integreaza esteticii realismului romanesc, conceptie afirmata clar in Marturisiri si in Cred, principalul sau text programatic. Ideile si intentiile exprimate teoretic se vor regasi constant in creatia autorului.

Romancierul isi studiaza personajele, se documenteaza atent, acumuleaza material informativ despre rascoalele taranesti, despre razboi, pentru ca un concept esential pentru viziunea sa literara este cel de viata. Pentru mine arta - zic arta si ma gandesc la literatura- inseamna creatie de oameni si de viata. Astfel arta, intocmai ca si creatia divina, devine cea mai minunata taina. Creand oameni vii, cu viata proprie, scriitorul se apropie de misterul eternitatii. Nu frumosul, o nascocire omeneasca intereseaza in arta, ci pulsatia vietii. Cand ai reusit sa inchizi in cuvinte cateva clipe de viata adevarata, ai realizat o opera mai pretioasa decat toate frazele frumoase din lume."





Se desprinde optiunea pentru autentic, pentru faptul credibil, veridic si, mai ales, refuzul scrisului frumos, al ornamentului stilistic. Anticalofil convins, Rebreanu prefera expresia exacta, mesajul direct, in locul formulelor artistice cautate.

Realismul sau devine astfel sinonim cu viata insasi, dar si sinteza a aspectelor semnificative, a marilor teme (dragoste, moarte, pamant, razboI) transfigurate artistic: A crea oameni nu inseamna a copia dupa natura indivizi existenti (), creatia literara nu poate fi decat sinteza."

Geneza operelor sale revendicate din impresii afective personale, din amintiri sau din incercarile sumare din nuvele demonstreaza, in acest sens, drumul parcurs de la materia bruta la opera de arta, de la prototip la personaj, de la realitate la fictiune" (Al. Sandulescu, Introducere in opera lui Liviu Rebreanu, p. 164).

Realismul obiectiv al operei sale se personalizeaza cu nuanta naturalista moderna si cu viziunea psihologizanta de influenta dostoievskiana, intr-o formula literara adecvata prozei de observatie sociala, dar si celei analitice.



Nuvele

Un prim moment in devenirea prozatorului Rebreanu il constituie publicarea in mai multe editii a unor nuvele, cu tematica diversa. Desi modeste ca realizare, nuvelele au reprezentat un exercitiu stilistic necesar, pregatind incordarea si tensiunea narativa ale marilor creatii, in acelasi timp, acestea contin adevarate nuclee epice, o serie de teme si motive semnificative, dezvoltate ulterior in romanele rebreniene.



Din prozele referitoare la viata satului - conceput ca o matrice a existentei tonice, normale - se vor naste romanele Ion si Rascoala, viziuni epopeice asupra spatiului rural romanesc. Titluri sugestive pentru creatia nuvelistica de factura realista sunt: Dintele, Ofilire, Rafuiala, Nevasta, Prostii.

A doua tema notabila din proza scurta deschide universul armatei, al razboiului -drame psihologice in contextul legilor aspre ale razboiului, conflictul dintre datorie si constiinta. Reprezentative raman nuvelele Calvarul, Hora mortii, Itic Strul, dezertor si Catastrofa.

O alta tematica, neproductiva insa la nivelul romanului, este cea a orasului. Se afla aici lumea marunta a functionarilor, indivizi cu existente umile, oameni ai periferiei, amintind de proza scriitorilor rusi (Dostoievski, Gorki, CehoV) sau chiar de filonul romanesc valorificat de Baronzi, Sadoveanu, Bratescu-Voinesti. Culcusul si Golanii prezinta drame conjugale, moduri de existenta, personaje esuate.

Nuvelele prefigureaza nu numai tematic creatiile romanesti, ci si la nivel stilistic prin organizarea logica a discursului, curgerea epica, insertia dialogului, taietura sigura a frazei.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.


loading...

Copyright © 2009 - 2017 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.




loading...