Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Leonida Neamtu - biografie - (opera si scrierile)

 

intre registrul grav, propriu problematizarilor, si registrul ludic, rezervat parodiei si humorului, poate fi identificata una din axele bipolare pe care pivoteaza intreaga diversitate a suintifictiunii romanesti actuale.
Ca si la Horia Arama, in principala scriere sf a prozatorului clujean Leonida Neamtu (1934-1991) - nuvela Blondul impotriva umbrei sale (1973) - regasim obsesia dedublarii personalitatii si a uzurparii de identitate, frisonul confruntarii cu "dublul" perfect identic. Aici, insa, o irepresibila pornire spre parodie si joc, spre bufonada terifianta si spre zeflemeaua flegmatica - "flegma" pe care si cartile mainstream ale autorului o atesta ca dat temperamental - mijloceste, pana la urma, un modus vivendi cu insolitul si cu terifiantul, "imblanzite" acestea prin deriziune, facute inofensive si suportabile, ba chiar agreabile, oricat de malefice si de fioroase s-ar fi anuntat la intrarea in scena.
Scriitorul se amuza, mai intai, "desenand dupa natura" decorul actiunii si o parte din personaje, agitand la vedere "cheia" calchierii lor cat mai stravezii si mai usor recognoscibile. ("Desen dupa natura" practicat si in alte carti, din afara domeniului acum in discutie, cum este Legenda cavalerilor absenti (1984), roman in care "creionul" desenatorului se exerseaza pe profilurile unor confrati clujeni, colegi de redactie la revista Steaua, precum A.E.Baconsky, Aurel Rau, Victor Felea, Aurel Gurghianu s.a.). Aici, ca sa revenim la nuvela amintita, in "marea scena de la editura" (Dacia, care alta?), avem ocazia sa-i intalnim pe "directorul editurii" (Al.Caprariu, cine altul?) si pe "vechiul meu inamic T. care ocupa pe-atunci functii importante in institutie" (cin sa fie? cin sa fie?: "pe-atunci", adica incepand de prin 1972, redactor-sef la Editura Dacia nu era, oare, Constantin "Titi" Cublesan?). De toata nostimada ramane, insa, mai ales sarja amicala din episodul vizitei la Cluj-Napoca a personajului Ion Bohanu - transparenta anagrama sub care este "trecut la nemurire" nimeni altul decat Ion Hobana si, odata cu el, co-autorul unei carti despre "farfuriile zburatoare" aparute cu doi ani inainte, scriitorul flamand Julien Weverbergh, devenit in textul zeflegmaticului prozator clujean Serge Legusstaverbergh:



"Triunghiul din dreapta palpai indelung, prezenta gara, apoi peronul Acceleratul din Bucuresti intra cu jumatate de ora intarziere. Din vagonul de dormit cobori vechiul meu inamic Ion Bohanu, impreuna cu scriitorul flamand Serge Legusstaverbergh, a carui mutra o vedeam acum pentru prima data. Miercuri dimineata ar fi trebuit sa ma aflu pe peron, asa cum ma intelesesem telefonic cu Bohanu, si sa le fiu ghid prin Cluj. in locul meu, insa Cu infiorare asistai la «scena intalnirii». Bohanu era imbracat cu pedanterie, ca totdeauna (si desigur bine asortat la culori, cu toate ca instalatia nu-mi permitea sa discern amanunte coloristice). Flamandul era un tip lung, slab, cu fata de cal bantuit de plictis si ochi mici. Bohanu ne prezenta adica, fara sa banuiasca nimic, ii prezenta lui Legusstaverbergh umbra mea. Umbra ii adresa strainului cateva cuvinte de bun venit in cea mai curata si curgatoare frantuzeasca. Am ramas pironit de ciuda si invidie. Umbra avea o pronuntie infinit mai aleasa decat a mea! //
Urmara niste imagini fugare, fara importanta, in timp ce micul grup se deplasa, urmat de caine, iar apoi ii vazui pe toti in fata garii, pregatindu-se sa acosteze un taxi. Si aici se produse primul incident, absolut incredibil. Pe neasteptate umbra mea smulse de pe capul flamandului palaria sa mare, cu boruri late, o mototoli in graba si o izbi de perete. «O, nu! am gemut. Asa ceva nu se poate!»
Am vazut figura uluita a flamandului. El examina biata sa palarie ca pe o epava abandonata, isi drese cu o miscare nervoasa parul rebel, trusa de voiaj ii scapa din mana. Se intoarse catre Bohanu, parca cerandu-i explicatii. Umbra mea insa interveni pe loc:
- Sa vedeti, monsieur Serge, acesta e un vechi obicei al pamantului de a-i saluta pe oaspetii cei mai dragi. Nu e asa monsieur Bohanu?
Palid, surprins de parca un OZN i-ar fi aterizat in farfuria cu clatite, abia reusind sa-si gaseasca cuvintele, Bohanu se pierdu intr<> lunga si incalcita explicatie cu privire la originea acestui «vesel» obicei incerca sa dreaga ce mai putea fi dres. Legusstaverbergh nu avu ce face, trebui sa accepte, insa figura sa ramase posomorata si ganditoare. In vreme ce Blondul, adica umbra sa, vana un taxi, vechiul meu inamic Bohanu ma prinse de brat. Vreau sa zic ca-1 prinse de brat pe «celalalt».
- Ce dracu-ti veni? //
Apoi toata lumea se imbarca in taximetru, urma un sir de imagini neclare, se
auzira franturi de discutie in ambele limbi; se pare ca Bohanu incerca sa
convinga umbra mea ca de-acum inainte nu mai e necesar sa apeleze la «vechi
obiceiuri ale pamantului»
Pe triunghiul din stanga imi fu dat apoi sa contemplu, cu furie crescanda, urmatoarea scena. Noii veniti, precum si cele doua umbre se aflau in jurul unei mese masive, iar un chelnar tocmai aranja platoul cu gustari, carafa cu vin rosu si pocalele. Am recunoscut imediat localul, era pivnita «Metropol», foarte aproape de redactie. Imaginea era buna si fixa, fiindca probabil afurisitul de doberman se instalase la o distanta potrivita si sedea neclintit.
Umbra mea ridica pocalul plin. il intinse peste masa, ciocni cu flamandul si rosti cat putea de raspicat -Merde! (Ceea ce, pe frantuzeste, nu e tocmai o urare de bun venit) Bratul lui monsieur Serge ramase suspendat Gura sa, care tocmai se pregatea sa rosteasca «a la wtre», «salut» sau «prosit», sau stiu eu ce alta formula de om politicos si bine crescut, ramase intredeschisa. Alaturi de umbra mea, umbra Blondului sorbea vinul cu seninatate, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Bohanu isi finea privirile pironite in farfuria goala din fata sa, iar muschii obrazului ii tresareau de nervi. Fireste ca nu putea sa explice noua iesire scandaloasa ^a celui care trebuia sa fie ghid si gazda, tot prin prisma «vechilor obiceiuri» Intre timp scriitorul flamand lasase jos pocalul din care nici nu gustase, izbutise sa-si apropie falcile, pentru ca, dupa o clipa de tacere, sa zica pe un ton de indignare retinuta:
- Prietenul tau e tare ciudat, cher Ion (I se adresa lui Bohanu.) De fapt ce scrie?
Bohanu incerca sa spuna ceva, dar nu izbuti. In schimb umbra mea glasui cu mare patos:
- De ce-1 intrebi pe el, care nu-i decat un invadator, ce scriu? Intreaba-ma pe mine. Si, de ce nu bei? Nu-ti place vinul nostru?! Ia si bea! Bea, nu mai face pe nebunul! Te-am ghicit inca de la coborarea din tren cine-mi esti! Crezi ca-ti merge cu noii Bea, ca te ia mama dracului! Cuvintele fusesera rostite clar, si pe frantuzeste.
Scriitorul flamand Serge Legusstaverbergh se ridica. Parea ca vrea sa tina un discurs de protest «a la O.N.U.», dar se margini sa-si stearga fruntea care-i transpirase dintr-o data, si aici marea scena a primirii oaspetilor se intrerupse. Nu stiu ce am facut mai departe. Adica nu stiu ce i-a mai facut umbra mea lui Bohanu si lui monsieur Serge. Nu ma indoiam insa ca prietenia mea cu cel dintai era serios, daca nu definitiv compromisa"

Condimentandu-si astfel sarja amicala cu ingrediente din umoarea-i zeflegmatica nativa, Leonida Neamtu stie scoate ambigue efecte bufone si din amalgamarea imaginarului cu realul, dupa o "reteta" care-i apartine. Cunoastem, de exemplu, din surse demne de incredere (v. Victor Kernbach, Enigmele miturilor astrale, 1970; Ion Hobana & Julien Weverbergh, OZN - o sfidare pentru ratiunea umana, 1971; Florin Gheorghita O.Z.N. - o problema moderna, 1973), predilectia manifestata de invadatorii extraterestri si/sau civilizatorii paleoastronauti pentru orasul ce figureaza pe hartile terestre sub denumirea de Cluj (pe harti mai vechi, Napoca, Claudiopolis, Klausenburg sive Kolozsvar, dar oare cum i-or fi zicand Ei, neasemuitii, in graiul sau in cifrul Lor?), localitate pe cerul careia putea fi vazut, la data de 18 August 1968 (cf. Hobana & Weverbergh, op.cit., p.173), la data de 19 septembrie 1968 (cf. Kernbach, op.cit., p.61) sau la datele de 18 septembrie, 19 septembrie, 15 noiembrie, 11 decembrie,. 18 decembrie, acelasi an, 8 ianuarie 1969, 26/27 iulie 1971 (cf. FI .Gheorghita, op.cit., pp.80-86), un O.Z.N. amintind concomitent "carul de foc" descris de Iezechiel, in Vechiul Testament, cat si "steaua magilor" din Noul Testament (v. Kernbach, ibidem). La 19 septembrie 1968, O.Z.N.-ul "a stationat timp de 4 ore intr-un loc al sau pe cer, putand fi vazut astfel de zeci de mii de locuitori" ai Clujului (Fl.Gheorghita, op.cit., p.81). Marturii indubitabile, probe peremptorii, mai mincinos ane nu crede, dar oare ce sa insemne atata insistenta din partea Lor? Ce au cu noi? Nu este oare acesta un "semn", un augur de privilegiata predestinare? Ba bine ca nu!


Este exact scena cu care se incheie si nuvela lui Leonida Neamtu (datata de autor "5 aprilie 1972" si aparuta in 1973, deci la patru, respectiv cinci ani dupa eveniment), proximitatea ufologica fiind pusa aici in voit confuza relatie de contiguitate cu "Banda Chiorilor", cuibarita undeva in rapile si vagaunile (!?) de la fruntariile orasului (textul indica si modul cel mai simplu de acces la aceste locuri rele": cu "autobuzul cinci" pana la "Studioul de Radio", iar de acolo pe jos!), banda care captureaza cetateni pasnici (alesi dupa criterii oculte, printre ei numarandu-se bineinteles si naratorul) pentru a-i "dezbraca de propria imagine", ceea ce inseamna a confectiona dubluri - perfect identice fizic si perfect antipodice psihic - si a le trimite sa provoace confuzii si scandaluri in locuri arhicunoscute (gara, crama "Metropol", redactii de reviste, editura etc), uzurpand astfel identitatea "originalului" tinut in captivitate si condamnat cu sadism sa urmareasca totul "in transmisie directa", realizata printr-un teleobiectiv montat in ochii unui caine de rasa (un "doberman"), plauzibil ca prezenta la respectivele scene, cum deja am vazut. Iata acum si apoteoticul "final cu farfurii zburatoare pe cerul Clujului":
"Intre timp multe lucruri s-au clarificat.. Insa nu am de gand sa expun concluziile specialistilor, ele formeaza obiectul unor studii amanuntite si la nevoie pot fi consultate de cine doreste. Altceva vreau sa spun. Destinul nu are de gand sa-1 lase pe Blond prada plictisului. El a descoperit la marginea domeniului sau «urme» inexplicabile. Intr-un frumos crepuscul, cand incercam sa-1 iau peste picior in legatura cu interpretarea ce o dadea acelor urme, deasupra dealului Cetatuii se inalta un obiect rotund, rosietic.
- Ce devreme se iveste luna!
- Dar nu e luna, ma corecta vechiul meu inamic.
- Aha, e un balon meteo
Blondul nu raspunse, ci fugi sa aduca binoclul. Nu era un balon meteo. Discul, fiindca un disc era, plana incet si fara zgomot. Probabil tot orasul il observa, insa cine stie! Pamantenii pot fi atat de neatenti! Schimbandu-si neincetat coloritul - si acum stiu ca acesta era un sistem de semnalizare -discul venea incet catre noi.
- Batrane, i-am zis vechiului meu inamic, ada pentru orice eventualitate paine si sare
La care, Blondul adauga:
- Si doua bate mari, sa le avem la-ndemana, tot pentru orice eventualitate"
O reciproca modelare a realului si imaginarului are astfel loc - realul insolitandu-se, imaginarul relativizandu-se, imunizandu-se preventiv la perimarile de conventie -, miza semantica ramanand ambiguu suspendata in acest echilibru ambivalent, cizelata pri eroziune concomitenta din doua directii de catre un unic "agent coroziv": zeflegmeaua auctoriala, disponibila in rezerve nelimitate si debordand ambilateral, atat asupra "realitatii", cat si asupra fictiunii.
O inclinare a balantei pe primul din "bratele parghiei" intalnim in schita Intr-o dimineata la ora 7 fix, care reia aceeasi tema sau obsesie a dedublarii si substituirii de personalitate, dezvoltand o intuitie enuntata doar fugitiv in Blondul impotriva umbrei sale: insolitarea apare aici din hiper-perceptie, din senzatia de jamais vu, din "privirea" hiper-acuta aplicata banalitatii gesturilor de rutina ale toaletei de dimineata in fata oglinzii (vechi instrument si pretext al dedublarii).

Invers, o dezechilibrare a balantei in directia contrara se constata mai ales in prozele pe tema contactului cu inteligente extraterestre, incluse in volumul Blondul impotriva umbrei sale (1973), si unde agentul coroziv erodeaza si "mananca" pana la dizolvare planul imaginarului, subtiindu-si ori chiar anulandu-si propriul suport (Rapirea luiMarlaw, O ipoteza absurda, Raport final s.a.).
Pe aceeasi tema, se produsese, in 1964, si prima tentativa sf a autorului,cu nuvela intoarcerea focului, tributara inca modului cum se practica in deceniul anterior (anii 50) mixtura de "literatura stiintifico-fantastica", "literatura de aventuri" si "literatura pentru copii si tineret".
(Text datand din anul 1982, cand a fost inclus in sumarul unui volum, «Sub semnul acoladei», care n-a avut atunci sansa sa apara. Publicat fragmentar in Tribuna, nr.32,11 august 1988.)

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

Leonida Neamtu

Opera si activitatea literara

Scrierile si activitatea publicistica a lui Leonida Neamtu




Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text