n. 6 ian. 1897, Iasi - m. 3 febr. 1954, Bucuresti.
Prozator
Frate cu Al. O. Teodoreanu. Sotul prozatoarei Stefana Velisar-Teodoreanu. Fiul lui Osvald Teodoreanu, avocat, si al Sofiei (n. Muzicescu), prof. la Conservatorul din Iasi. Scoala primara la Bucuresti (studiaza doi ani lb. germana) si Iasi (1905-1909). Urmeaza Liceul Internat, apoi Liceul National din Iasi (1909-1916). in clasele mai mari i-a avut colegi pe
Mihai Ralea,
Demostene Botez, D. I. Suchianu si Mihai Sevastos. Prof. de lb. romana i-a fost
Calistrat Hogas, poreclit Mos Surtuc. intre 1916 si 1917 e mobilizat la o unitate militara din Botosani (momentul e consemnat in Bal mascat). In 1919, sustine examenele pentru trei ani de studii si obtine diploma de licentiat al Facultatii de Drept a Univ. din Iasi. Profeseaza avocatura la Iasi. Director al Teatrului National din Iasi (1930-1933). Debuteaza in rev. insemnari literare (1919), cu schita Bunicii. In aceeasi rev. publica seria de poeme in proza intitulate Jucarii pentru Lily. Colaboreaza la Viata Romaneasca, Rampa. Adevarul literar si artistic, Hiena, Gandirea, Universul literar. Romania literara, Revista Fundatiilor Regale, Viata, Flacara etc. Debut editorial cu voi. de povestiri Ulita copilariei (1923), urmat de romanele:
La Medeleni, MII, 1925-1927; Turnul Milenei, 1928; Bal mascat, 1929; Fata din Zlataust, MI, 1931; Golia, I-II, 1933; Craciunul de la Silvestri, 1934; Lorelei, 1925; Arca lui Noe, I-II, 1936; Secretul Anei Florentin, 1937; Fundacul Varlaamului, 1938; Pravale-Baba, 1939; Tudor Ceaur Alcaz, MV, 1940-1943; Hai-Diridam, 1945; La portile noptii, 1946; Zdrula si Puna, 1948. Voi. de memorialistica si povestiri: In casa bunicilor (1938), intoarcere in timp (1941) si Masa umbrelor (1946). Format la cercul "Vietii Romanesti", in preajma fascinantei personalitati a lui
G. Ibraileanu ("cel mai fermecator reprezentant al trecutei generatii"), TEODOREANU ramane "poetul adolescentei", formula restrictiva prin care se defineste, mai degraba, omul cu temperamentul lui decat opera inegala, dar originala prin semnele ascunse ale aventurii scriitorului in propriul lui necunoscut.
Cu cel dintai volum (Ulita copilariei, 1923) si, doi ani mai tarziu, cu trilogia La Medeleni (1925-1927), T, si-a castigat, relativ repede, o celebritate, impusa ulterior atat prin numarul mare de carti tiparite, cat si prin actiunea generoasa a unor critici exaltati in fata "veritabilului cortegiu de delicii" (
Perpessicius), inventariate cu ardoare in scrisul tanarului prozator. Nu e mai putin adevarat, pe de alta parte, ca scriitorul insusi stie sa utilizeze cu mare succes tehnica asa-zisului roman popular, cedand, la fel de repede, gustului pentru facil si romantic al unui public indragostit de colportaj si aventura sentimentala. Un drum pe care-si va crea singur numeroase si, uneori, insurmontabile dificultati. Considerat "cel mai neastamparat dintre copiii teribili ai literaturii noastre" si unul dintre "cei mai iscusiti ingineri hotarnici", care ne-a dat "una din cele mai fericite parcelari in materie de roman" (Perpessicius), TEODOREANU va trebui sa infrunte de timpuriu nu numai valul elocintei ditirambice a recenzentilor de ocazie, dar si reticenta celor obositi de "potopul metaforic" si de "torentul de imagini" din paginile sale. Perpessicius chiar, dupa mai multe cronici, ele insele poeme ale admiratiei si fericite abdicari in fata "feericei compilari" a tanarului autor, se simte obligat, in 1928, sa indemne la o mai atenta "decantare a metaforei" si la o "mai gospodareasca economie a imaginilor" ("fertilitatea aceasta asa de organizata, asa de abundenta se pune de atatea ori de-a curmezisul actiunii"). Cunoscand stilul excesiv de solemn al criticului, sugestia trebuie citita ca un avertisment: "nevolnicul entuziasm" de altadata a disparut si, o data cu el, bucuria descoperirii "pajistilor ceresti" din paradisul adolescentei. Intr-un comentariu de ceremonii si false amabilitati, e surprinzatoare cascada de reprosuri, aduse, fara "retractari disimulate", autorului coplesit cu elogii in anii debutului. Ceea ce fusese, in La Medeleni (1925), "fantana de intinerire", e in 1928 "fantana paradisiaca" fara cantec; ceea ce fusese atunci "miraculoasa lectura", e acum o lectura "pandita de ritmuri nesustinute si de artificii stilistice de-a doua mana" (lipsa de ton punand lecturii "plumb in aripi"); ceea ce era, din partea criticului, o "neprecupetita adeziune", e acum o subtila adnotare polemica. Roman al varstei privite mai putin ca psihologie si mai mult ca acte reflexe, motivate prin impresia spontana in fata miracolului vietii, trilogia e perceputa initial ca biografie romantata. "Diagnosticul de scriere autobiografica", zice autorul, "a venit din afara, adica din opinia publica".
Mircea Eliade pune succesul de public pe seama "elementelor anestetice, streine de valorile literare, caduce", in timp ce personajele (Olguta, Danut si Monica) sunt, in definitia lui
P. Constantinescu, simple "scheme temperamentale" ce pun in lumina inconsistenta materiei psihice si inaptitudinea pentru compozitia epica. Ramaneau totusi arta evocarii si atmosfera patriarhala, calitati esentiale ale unei opere de "exaltare lirica" si de incantatoare gratiozitati stilistice. In Turnul Milenei (1928), Perpessicius nu mai e multumit nici de cuceritoarea poezie, nici de pitorescul grandios sau de "misterioasele alcatuiri sufletesti". Deplange, pur si simplu, lipsa actiunii (mirajele sunt virtualitati) si marea sansa pierduta de romancier. Problema e deci una grava: a "lipsei de preferinta si de deciziune" pe care au remarcat-o in epoca si alti admiratori ai scriitorului. Romanul e fantastic si terifiant, plin de infirmi, degenerati, fantome, figuri dizgratioase, porniri instinctuale si obsesii erotice. Vechiul neam al Bourestilor se stinge intr-o implacabila ereditate bolnava. Nebun si orb, Gheorghies e ingrijit cu devotiune de Milena, pe care o ucide intr-o dementiala dorinta de ai fura ochii. Pentru Calinescu, romanul e un "vis urat, dizgratios".
Pompiliu Constantinescu vede in cartile lui TEODOREANU o "gimnastica a fanteziei", si in trecerea la roman "o inaptitudine dezolanta". Excesiv de sever, in aparenta ("Lectura romanelor dlui Teodoreanu m-a coplesit cu o progresie a penibilului, marturisim, rar intalnita in proza noastra"), observatiile criticului referitoare la "senzatia de stare pe loc" (volumele sunt variatiuni ale aceluiasi poem) si la "perlele de falsa calitate", nu fac decat sa anunte verdictul fara echivoc al lui
G. Calinescu: "operele de o valoare durabila si adevaratele infaptuiri" ale prozatorului sunt doar Ulita copilariei (1923) si primul volum din La Medeleni (1925). Restul cartilor ar fi "un amestec de stagnante insusiri si enorme cusururi" (locvacitate, bombasticism, placere "de a emite vorbe" etc), derivate din aceeasi falsa aplicare a poemului in proza la roman. Lipsa de progres a lui TEODOREANU nu era intaia oara observata. A spus-o eufemistic P. Constantinescu ("
Ionel Teodoreanu" class="navg">Ionel Teodoreanu este un scriitor fericit, fiindca a ramas tot atat de tanar ca si in momentul debutului") si ca o tarzie consolare
S. Cioculescu (Secretul Anei Florentin "a incheiat ciclul curbei gratioase si minore a operei lui Teodoreanu"). Ibraileanu insusi i-ar fi cerut admiratorului sau sa-i scrie fara flori, zarzari, curcubee si fructe, "un roman informativ, fara stil, fara frumusete, mizerabil, neglijent, in goana mare". Raspunsul la aceasta amicala provocare e Arca lui Noe (1936), roman antiliric, cel putin in intentia autorului. Subiectul, sugerand "arca singuratatii", e banal: un grup de turisti, alungati de canicula orasului, sunt obligati sa accepte o scurta convietuire estivala la Borsec. Desi figuratia e numeroasa, ii lipseste cartii substanta epica, scriitorul ramanand in continuare "prizonierul lumii sale interioare" (
O. Papadima). Si Cioculescu apreciaza ca "nici unui alt romancier al nostru nu i se ridica in calea desavarsirii sale, in asemenea grad, piedicile propriului sau temperament". De ce n-a putut depasi T., in legitima sa dorinta de a scrie roman, insemnarile "vaporoase si dezordonate" (G. Calinescu) ale poemului in proza? O explicatie ofera chiar el: "Scriu cu doua varfuri: unul in real, celalalt in poem" sau: "Poem si roman, mereu suprapuse. Contopire de viata si basm". Sigur, o "compresiune a lirismului sau initial" (P. Constantinescu) are loc, si o schimbare de ton e vizibila, de la atmosfera idilica din La Medeleni, la fantasticul din Turnul Milenei si motivele tragice din Fata din Zlataust (1931), un caz de iubire patologica tratat cu mijloacele melodramei. Ramanea insa fundamentala incompatibilitatea, mentionata si de Perpessicius, intre inclinatia spre poem si intentia de a face roman. Or, intarzierea nejustificata in lirism si poematizarea subiectelor grave ducea invariabil la ceea ce Calinescu numea "neistovitul iures de cuvinte" si la "metaforele de o intolerabila ieftinatate" (reprosuri frecvente in comentariile critice). O clipa, TEODOREANU a crezut ca Arca lui Noe (1936) ar fi cea dintai victorie "asupra lui insusi, asupra noptii lui de vara". A fost o iluzie. Ca scriitor, TEODOREANU a fost invins de propriul sau talent. Schimbarea de optica a lui Perpessicius mai ales, dupa cronica la Turnul Milenei (1928), e simptomatica, pe de o parte, pentru intreaga recuperare critica a operei, pe de alta, pentru egalitatea in "evolutie" a prozatorului insusi, atent la sugestii, dar incapabil, prin structura, sa-si stapaneasca exuberanta sentimentala si sa-si infraneze fanteziile lirice. De la un timp, teama de autopastisa a autorului devine reala. "Incapabil a se proiecta in afara" (G. Calinescu repeta ideea lui G. Ibraileanu, aplicata unui subiectiv "care nu poate iesi din el insusi"), TEODOREANU ramane in cultura romana un mare romancier, prin trilogia Medelenilor, restul fiind, peste ani, doar ecoul unui gand abandonat: "Vreau sa scap de aceasta formula! Voi izbuti? Vreau sa fiu altceva! Nu mai vreau sa fiu ceea ce sunt prin vointa publicului" (revista Complex, nr. 1, 1927). Masa umbrelor (1946) ede doua ori o intoarcere in timp: mai intai la "figura de mag oriental a lui Ibraileanu" (S. Cioculescu), apoi, prin barocul metaforelor si lirismul afectat, la inceputurile care l-au consacrat. Cercul inchide in sine o drama a esecului, pe care, sugestiv, scriitorul a numit-o neputinta de a-si regiza destinul: "Eu m-am simtit atras de poezia in versuri, dar poezia in versuri nu s-a simtit atrasa de mine" La simplicitatea asteptata "prin efectul varstei si al evolutiei literare" romancierul n-a ajuns niciodata.
OPERA
Ulita copilariei, povestiri, Bucuresti, 1923 (alte ed. 1929; 1938; 1941; cuvant inainte de
D. Botez, 1970); La Medeleni, roman, I. Hotarul nestatornic, II. Drumuri, III. intre vanturi. Bucuresti, 1925-1927 (alte ed.: I-III, 1934-1938; I-III, 1941-1945; I-IV, ed. ingrijita sipref. de N. Ciobanu, 1967, republicata in 1971 si 1975; reprodus in Opere, I-III, studiu introductiv, ed. ingrijita, note si comentarii de N. Ciobanu, 1968; I-III, studiu introductiv si note de Marian Popa, tabel cronologic de N. Ciobanu, 1970; 1973; I-II, ed. ingrijita si repere istoric o-literare de N. Ciobanu, 1978; I-II, 1984; I-III, pref. de N. Ciobanu, 1985; 1986; I-II, ed. ingrijita si repere istoric o-literare de N. Ciobanu, 1988; I-III, ed., pref., repere biografice si bibliografice de V. Rapeanu, 1997); Turnul Milenei, roman, Bucuresti, 1928 (alteed.: 1942; 1944; text stabilit de Aurelia Rusu, pref. si tabel cronologic de N. Ciobanu, 1970; reprodus in Opere, IV, ed. ingrijita de Aurelia Rusu si N. Ciobanu, cu un studiu introductiv de N. Ciobanu, 1970); Bal mascat, roman, Bucuresti, 1929 (alte ed. 1942; pref. de O. Papadima, 1970; reprodus in Opere, IV, ed. ingrijita de Aurelia Rusu si N. Ciobanu, cu un studiu introductiv de N. Ciobanu, 1970; Craiova, 1986; Craiova, 1994); Iarba, povestiri, Bucuresti, 1931; Fata din Zlataust, roman, I. Scandalul, II. In Beilic, Bucuresti, 1931 (alta ed: I-II, 1944); Golia, roman, I-II, Bucuresti, 1933 (alta ed.: 1942); Craciunul de la Sil-vestri, roman, Bucuresti, 1934 (alte ed.: 1941; 1943; 1944; ed. ingrijita de V. Campean, Craiova, 1993); Lorelei, roman. Bucuresti, 1935 (alte ed.: 1939; 1942; 1970; cu o pref. de TEODOREANU Olteanu, 1971; reprodus in Opere, V, ed. ingrijita de Aurelia Rusu si N. Ciobanu, cu un studiu introductiv deN. Ciobanu, 1971; 1986; postfata si bibliografie de Nina Preda, 1991; Craiova, 1994); Arca lui Noe, roman, I-II, Bucuresti, 1936 (alte ed. 1944; ed. ingrijita si postfata de I. Nistor, 1991); Secretul Anei Fiorentin, roman, Bucuresti, 1937 (alte ed.: 1941; 1943; 1945; 1947; ed. ingrijita si prefata de I. Nistor, 1992); Fundacul Varlaamului, roman. Bucuresti, 1938 (alte ed.: 1939; 1945); In casa bunicilor, amintiri, eseuri, povestiri, Bucuresti, 1938 (alte ed.: 1943; 1946; antologie si pref. de Eugenia Tudor, 1968, republicata in 1971; reprodus in Opere, VI, studiu introductiv, ed. ingrijita, note si comentarii de N. Ciobanu, 1977; cuvant inainte de
D. Botez, 1979); Pravale-baba, Bucuresti, 1939 (alta ed.: 1940); Ce-a vazut Ilie Panisoara, povestire, Bucuresti, 1940; Tudor Ceaur Alcaz, roman, I. Coca Dudus, II. Drumul magic, III. Inima, IV. Frunze, Bucuresti, 1940-1943 (alte ed.: I-IV, 1943-1945; I-II, pref. repere biografice si bibliografie de V. Rapeanu, 1996); intoarcerea in timp, amintiri, Bucuresti, 1941 (alte ed.: reprodus in Opere, VI, studiu introductiv, ed. ingrijita, note si comentarii de N. Ciobanu, 1977; Iasi, 1991); Hai-Diridam, roman. Bucuresti, 1945 (ed. II, 1946); La portile noptii, roman, Bucuresti, 1946; Masa umbrelor, amintiri, Bucuresti 1946 (alte ed.: reprodus in Opere, VI, studiu introductiv, ed. ingrijita, note si comentarii de N. Ciobanu, 1977; Iasi, 1983); Zdrula si Puha, roman. Bucuresti, 1948; Masa umbrelor. intoarcerea in timp, schite si povestiri, Bucuresti, 1957; Opere, I-VII, studiu introductiv, ed. ingrijita, note si comentarii de N. Ciobanu, Bucuresti, 1968-1981 (voi. IV si V, in colab. cu Aurelia Rusu): La portile noptii, poeme, pref. de Al. Philippide, Bucuresti, 1970; Sa vie Bazarea!, roman, text ingrijit, pref. si note de Silvia Tomus, Cluj, 1971; Cum am scris "Medelenii", studiu introductiv, ed. si text stabilit de N. Ciobanu, Iasi, 1978 (publicat initial de Al. Oprea, in Manuscriptum, anul II, nr. 1, 1971); Ulita copilariei. In casa bunicilor, postfata si bibliografie de G. Gibescu, Bucuresti, 1980; intoarcerea in timp. Masa umbrelor, Bucuresti, 1990.
REFERINTE CRITICE
D. Botez, in Cugetul romanesc, nr. 12, 1923; G. Bogdan-Duica, in Societatea de maine, nr. 9, 1924; G. Ibraileanu, Scriitori;
M. Eliade, in Cuvantul, nr. 649, 1926; P. Constantinescu, Miscarea literara, 1927;
M. Ralea, Interpretari, 1927; E. Lovines-cu, Istoria, IV;
Cezar Petrescu, in Curentul, nr. 6, 1928;
M. Sebastian, in Cuvantul, nr. 1070, 1928;
F. Aderca, Marturia; Perpessicius, Mentiuni, II; R. Dragnea, in Gandirea, nr. 3, 1929; G. Calinescu, Istoria; TEODOREANU Vianu, Arta; O. Papadima, Creatorii si lumea lor, 1943; M. Ralea, intelesuri, 1943; M. Sevastos, , Amintiri de la "Viata Romaneasca", 1947; Ov. S. Crohmalniceanu Literatura, I: Perpessicius, Opere, II, 1967; I. Valerian, Cu scriitorii prin veac, 1967;
M. Zaciu, Masca; P. Anghel, Arhiva sentimentala, 1969; N. Ciobanu, Ionel Teodoreanu. Viata si opera, 1970; D. Botez, Memorii, 1970; Al. Philippide, Consideratii confortabile, 1970; P. Constantinescu, Scrieri, V, 1971; G. Ibraileanu, Campanii, 1971; O. Papadima, Scriitorii si intelesurile vietii, 1971;
D. Pillat, Mozaic istorico-literar, 1971; Stefana Velisar-Teodoreanu, Ursitul, 1971; Perpessicius, Opere, III, 1971; Al. Piru, Varia, I, 1972; S. Cioculescu, Aspecte; M. Sebastian, Eseuri, cronici, memorial, 1972; I. Massoff, Despre ei si despre altii, 1973; V. Ca-rianopol, Scriitori care au devenit amintiri, I, 1973; Perpessicius, 12 prozatori interbelici, 1980; Silvia Tomus, Ionel Teodoreanu sau bucuria metaforei, 1980; Perpessicius, Opere, XII, 1983; N. Florescu, Profitabila conditie, 1983; Zoe Dumitrescu-Busulenga - I. Sava, Muzica si literatura, II, 1987; H. Candroveanu, Literatura; Sultana Craia, Fetele orasului, 1988;
A. Sasu -
Mariana Vartic, Romanul romanesc, IV; Georgeta Antonescu, in Steaua, nr. 1, 1997; Ionel Teodoreanu. Viata si opera in imagini, 1998.
