Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Legendele despre Vlad Tepes :: O SAMA DE CUVINTE de Ion NECULCE



Ion NECULCE O SAMA DE CUVINTE


Vlad Tepes, voievodul roman care a domnit intre 1456-1462 si apoi in 1476, i-a fost dat sa devina celebru nu pentru ceea ce ar fi meritat -adica faptele lui de arme in combaterea unui inamic teribil al crestinatatii si al civilizatiei europene -, ci in cadrul unui context care l-a transformat intr-un personaj terifiant, atroce, prototip- astazi - al vampirului datator de spaime si aducator de moarte.

Astazi acest mare luptator - care a pustiit Peninsula Balcanica si l-a infrant pe Mehmet al II-lea, cel care facuse Bizantul sa dispara -, acest mare capitan al crestinatatii a fost inlocuit de Dracula.Interesante sunt insa mecanismele ce l-au "nascut" pe Dracula si l-au trimis in uitare pe Vlad Tepes.

Vlad,fiul lui Vlad Dracul si nepot al lui Mircea cel Batran, coborator din vechea dinastie a Basarabilor, a fost un stapanitor aspru. Demersurile sale , intreprinse pentru intarirea autoritatii domnesti, isi pot atrage calificative dintr-o serie in care figureaza cuvinte precum "violent", "crud", "sanguinar", "aspru".

Predilectia pentru un anumit fel de pedepsire (care venea din Orient, dar pe care Herodot o atesta la popoarele "barbare" si care a functionat in intraga Europa; austriecii mai foloseau tragerea in teapa si in veacul al XVIII-lea, rezervand-o mamelor pruncucigasE) a adversarilor i-a atras si supranumele pe care traditia orala l-a retinut (si turcii ii ziceau Kazikli , adica TepeS).

Din aceasta traditie vine acea unica legenda despre Vlad Tepes pe care o inregistreaza vechile compilatii de letopisete.











Letopisetul Cantacuzinesc Istoriile domnilor Tarai Rumanesti

(editia M. Gregorian,Minerva, (aceeasi editie, vol II, p.21)

BPT, 1984, vol. I, p.81)



" Vlad-voda Tepes.Acesta au facut "Dupa moartea Mircii-voda, au luat cetatea de la Poienari si au facut sfanta domniia Vlad-voda, carele s-au poroclit manastire ot Sneagov. Mai facut-au un Tepes.Acesta au facut manastirea lucru cu orasanii den Targoviste, pentru o Sneagovul si cetatea de la Poienari.

Vina mare ce au fost facut unui frate al facut-au targovistenulor mare pedeapsa

Vladului-voda.Cand au fost in ziua pentru o vina ce avusese, ca facuse unui

Pastilor,fiind toti oasanii la ospete, iar frate al Vladului-voda un necaz. Pentru

Cei tineri la hore, asa fara veste pre toti aceia au trimis slujitori si, in zioa da i-ai cuprins. Deci, cati au fost oameni Paste lovindu-I, au prinsu si pe barbati si mari,batrani, pre toti i-au intepat de au pa muieri, si feciorii, si fetele, impodobiti ocolit cu ei tot targul, iar cati au fost tineri fiind, I-au dus la cetatea Poienarii, de au cu nevestele lor si cu fete mari,asa cum lucrat pana li s-au soart hainele". au fost impodobit in ziua Pastilor, pre toti I-au dus la Poienari, de au lucrat la cetate, pana s-au spart toate hainele dupre ei si au ramas toti dezvascuti in pieile goale.Pentru aceia I-au scos nume

Tepelus. Domnit-au ani 15".



In Letopisetul Cantacuzinesc acesta este tot capitolul rezervat lui Vlad Tepes. In Istoriile domnilor Tarai Rumanesti relatarea continua cu venirea pe tron a lui Murad al II-lea, moartea lui Manuil Paleolog si inscaunarea lui Ioan, fiul aceluia si cu expeditiile sultanului Murad in Ardeal. Relatarea din Letopisetul Cantacuzinesc ne lasa sa intelegem pentru ce "i-ai scos numele de Tepelus" lui Vlad voievod.

Cealalta omite acest lucru. Oricum amandoua textele subliniaza ca voievodul, purtandu-se atat de aspru, sanctiona o culpa. Izvoarele in chestiune tac, dar se stie ca acea "vina mare" sau "necazul" facut de locuitorii Targovistei fratelui lui Vlad nu fusese altceva decat uciderea prin ingroparea de viu.

Reale sunt si raporturile neamicale dintre Vlad Tepes (locuitor multa vreme al orasului SighisoarA) si unele comunitati sasesti din Transilvania. Au fost si conflicte , au fost insa si relatii economice fructuoase.

Registrele acelorasi orase sasesti arata ca legaturile comerciale erau, totusi, infloritoare. Istoria ne mai spune ca negustorii sasi au fost cei care i-au cerut insistent regelui Matei Corvin sa-l intemniteze pe Vlad la Buda.

Catre sfarsitul secolului al XV-lea incepe sa se scrie o "literatura" despre Dracula, o literatura ce are puncte de iradiere nu numai centrele sasesti din Ardeal (pentru povestirile germanE) si curtea regelui Matei Corvin (pentru povestirile slavE), ci si "autori mobili" purtatori ai unor impresii si informatii culese la fata locului.

In alcatuirea povestirilor germane despre Vlad Tepes s-au amestecat si niste mecanisme pendinte de un anumit canon literar.Acest "canon" dispunea de o codificare finita si se afla intr-o relatie bine stabilita cu sensibilitatea si cu gustul literar al unor "consumatori" subordonati mental catorva comandamente.

Cartea cuprinzand povestirile germane despre Vlad Tepes a fost una de succes. Prima editie datata este din 1488 si a aparut, fiind ingrijita de Marcus Ayrer la Nűrnberg. Este de crezut ca aceasta tiparitura i-a pus la lucru pe ceilalti tipografi si cartile au aparut cu o frecventa remarcabila: Leipzig - 1493, Bamberg - 1491, Ausgburg - 1494, Nűrnberg - 1449, Strassburg - 1500.Din acelasi veac al XV - lea , dar nu inainte de anul 1488, pare a fi si o alta editie nedatata, pe care J.Chr. Engel o reproducea in 1804.



Sirul tipariturilor va continua si in secolul al XVI-lea: , Nűrnberg - 1515 si 1521, Augsburg - 1530. Daca adaugam si versiunile multiplicate prin copiere obtinem aventura uneia dintre cele mai "cerute" carti ale Evului Mediu occidental.

Nu doar un inamic al sasilor transilvaneni creste din anecdotele germane despre Vlad Tepes, ci un inamic al umanitatii, un tiran sangeros cu o inepuizabila imaginatie in privinta chinuirii si uciderii.

Cercetatorii din vremea noastra (de pilda Stefan Andreescu, Vlad Tepes-Dracula, editia a II-a, revazuta, Bucuresti, Editura Enciclopedica, 1998) sunt inclinati sa-i dea dreptate lui Ioan Bogdan care editand in 1896 copia gasita la Manastirea elvetiana St. Gall , era de parere ca protograful acestei culegeri de "anecdote" a fost scris de un sas din Brasov ori din Sibiu ( Vlad Tepes si naratiunile germane si rusesti asupra lui, Bucuresti, Editura Socec, 1896, p.89).

Prima redactare trebuie sa fi avut loc , dupa Stefan Andreescu, inainte de 1462 , intrucat din razboiul cu turcii povestirile nemtesti nu fixeaza decat inceputul acestui conflict, varianta de la manastirea St.Gall, "nestiind" nimic despre prinderea lui Vlad Tepes de catre unguri.Amplificari si completari ale acestui prim nucleu se vor produce apoi in toata jumatatea a doua a veacului al XV-lea.

O functie importanta in propulsarea catre Apus a acestei "imagini negative" pare sa fi jucat curtea lui Matei Corvin , unde ispravile militarea ale lui Vlad erau privite cu un ochi inamical si gelos.

Serban Papacostea, cel care a pus in lumina, acum cateva decenii , un izvor de semnificatii in legatura cu Vlad Tepes era chiar de parere ca "aparitia primelor inregistrari scrise ale acestor povestiri a fost nu un act de creatie literara gratuita,ci un instrument de propaganda in mana regelui Ungariei" .

E limpede ca avem de-a face cu o bine pusa la punct "campanie de defaimare", e limpede -zice Stefan Andreescu- ca "Buda a impulsionat hotarator in 1462-1463 legenda negativa asupra lui spre centrul si apusul Europei, indeplinind - din motive politice - functia de centru de iradiere a povestirilor despre pe care, chipurile, le-ar fi comis".

Textele care ar fi putut "salva" in buna masura imaginea lui Vlad Tepes, reprezantand parerea excelenta despre voievodul roman in spatiul in care inamicul crestinatatii se exercita plenar, adica in Peninsula Balcanica si la nord de Dunare , in Valahia, au fost predestinate - datorita invelisului lingvistic sub care s-au adapostit si scazutelor putinte ale sustinerii in circulatie (desi spatiul ce ar fi putut fi "acoperit" era apreciabiL) - unei raspandiri restranse.2

Compunerea scrisa in slavona - Skazanie o Drakulě voevodě - si care nu poate fi socotita nici "cronica" despre Vlad Tepes , nici "biografie" a voievodului caci criteriul cronologic nu este luat in seama si nici consemnarea datelor fundamentale ale "vietii", redactata in acelasi secol al XV-lea, cam spre sfarsitul lui, face intr-adevar un oficiu compensatoriu , oferind si o imagine pozitiva a voievodului.

Avem de-a face tot cu o culegere de "anecdote" , nouasprezece cu totul, in fata carora un soi de prefata il instiinteaza pe cititor ca "Dracula" inseamna "diavol".

Textele au fost asemuite de Stefan Andreescu cu Cuvintele lui Ion Neculce si introduse astfel in "inventarul ideilor literare " romanesti .Astfel de "cuvinte" sunt legende cristalizate, extrase dintr-o generoasa "memorie" a traditiei se gasesc in multe dintre cronicile romanesti.



In intelegerea autorului acestor "anecdote", Vlad Tepes este un cavaler al crucii, un luptator impotriva primejdiei pagane. El este un brav, dispus sa faca sacrificiul suprem ( "Cine vrea sa se gandeasca la moarte - le spune el ostasilor inaintea unei batalii - acela sa nu mearga cu mine, ci sa ramana aci!"), ii innobileaza pe cei curajosi si ii detesta pe lasi, este un invingator.In fata lui tremura cei de a caror frica tremura Europa .

Dupa razboiul din 1462, sultanul "a plecat inapoi cu mare rusine; a pierdut ostire nenumarata.El nu a indraznit sa mai mearga impotriva lui" Vlad Tepes.

Imaginea combatantului curajos impotriva fortelor otomane este cea construita de lumea crestina ortodoxa din Balcani, cu ecouri in operele istoricilor crestini si de lumea romaneasca.

Este o imagine alcatuita imediat dupa 1462, moment al marii cutezante, si pastrata de "amintirea" populara.

Protograful din 1468 al povestirilor slave despre Vlad Tepes s-a pierdut. Savantii au la indemana doar prescrieri. Pe temeiul lor este greu de formulat niste incheieri definitive cu privire la limba in care a fost scris acel protograf. A fost o slavona de redactie rusa si atunci ipoteza unui autor rus, familiar curtii regale de la Buda, devine credibila. Sau a fost slavona de redactie medio-bulgara , multa vreme utilizata in spatiul romanesc, rustificata treptat pe parcursul copierii textului si atunci supozitia care evoca un autor roman, probabil din Transilvania, castiga un spor de stima.

Profesorul G.Mihaila , unul dintre numerosii filologi care au examinat aceasta chestiune , a ajuns la o concluzie: "Practic vorbind, asa cum e pusa problema de catre sustinatorii textului primordial de redactie romaneasca (in slavonA), ea este de nerezolvat ".

Cea mai noua ipoteza este cea a lui Stefan Andreescu. Pentru acest cercetator avizat, care izoleaza in anecdotele I-XIII "nucleul originar al traditiilor populare despre Vlad Tepes" si vede in Tara Romaneasca si in zona ortodoxa din imediata ei vecinatate, adica Ardealul romanesc,spatiul de producere si iradiere ale principalelor linii directoare ale imaginii pozitive, "redactarea versiunii slave a Povestirii. s-a incheiat la 13 februarie 1468 in Transilvania, autorul fiind un roman , probabil un cleric - preot sau calugar - ortodox".

Naratiunile sasesti , in care erau descrise "grozaviile" infaptuite de ostirile lui Vlad Tepes, au fost scrise si cu un ochi indreptat catre Apus.

Spre un Apus unde o astfel de literatura, ce transporta istorisiri de spaima, cutremuratoare , era gustata, era ceruta, un Apus care incerca sa nu izoleze spatiile care nasteau frica si pe cei care o promovau: evreii,idolatrii, turcii, femeia (evident femeia cu puteri maleficE), sanguinarul, vampirul.Lui Vlad Tepes, producator de frica, intruchipare spaimoasa, izvor nesecat de nesiguranta, ii sta bine in ultimele doua ipostaze.

Acelasi Apus le-a pus scriitorilor la dispozitie cateva "retete" confirmate: porniri spre vampirism, cruzime, o capacitate terbila de a nascici torturi, chinuri si modalitati de ucidere. Prin multiplicare, imaginea negativa, astfel conturata, si-a procurat un "viitor" egal, se pare, cu nemurirea.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.