Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





Relatia dintre doua personaje studiate intr-un basm cult: Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga :: HARAP ALB



Ion CREANGA HARAP ALB


Basmul este o specie epica ampla (in proza sau in versurI) care dezvolta categoria estetica a fabulosului, avand un singur plan narativ, cu o actiune conventionala, la care participa personaje sau forte supranaturale. George Calinescu defineste acesta cretie ca un "gen vast, depasind cu mult romanul, fiind mitologie, etica, stiinta, etc." Lumea basmului fiinteaza intr-un spatiu si o durata nedeterminate. In basmul cult, stilul este elaborat, se imbina naratiunea cu dialogul si descrierea.

Realul se impleteste cu fabulosul si in constructia altei functii specifice, cea a personajului. Personajele indeplinesc, prin raportare la erou, o serie de functii: antagonistul, ajutoarele, donatorii; ca in basmul popular, dar sunt individualizate prin atributele exterioare si prin limbaj.

Toate aceste trasaturi definitorii pot fi exemplificate pe basmul cult al lui Ion Creanga, "Povestea lui Harap-Alb". Inceputul basmului, marcat de formula initiala. "Amu cica era odata" introduce cititorul in lumea basmului. Situatia initiala prezentata vorbeste despre un crai cu trei feciori si despre fratele craiului, imparat intr-o tara indepartata, care avea numai fete, motiv pentru care trimite o "carte" fratelui sau, pentru a-i cere pe cel mai vrednic dintre nepoti ca sa-l lase imparat dupa moartea sa.

Destoinicia fiilor este probata mai intai de creai prin mai multe probe peste care mezinul familiei, Harap-Alb, trece cu brio.

Trecerea podului urmeaza unei etape pregatitoare. Drept rasplata pentru milostenia aratata Sfintei Duminici mezinul primeste sfaturi de la aceasta: sa ia "calul, armele si hainele cu care tatal sau a fost mire pentru a izbuti". Calul, descoperit cu tava de jaratec dupa trei incercari, se va dovedi tovarasul si sfatuitorul tanarului, avand si puteri supranaturale. Plecat insa din spatiul protector al casei parintesti, tanarul se confrunta cu Spanul (principalul raufacatoR). Lipsa de maturitate il costa pe Harap-Alb cartea, banii si armele.



Trecerea podului este urmata de ratacirea in padure - labirint, loc al mortii si al regenerarii. Spanul, "raul necesar", are rolul initiatorului pentru tanarul Harap-Alb. Spanul, prin cele trei aparitii ale sale, il determina pe tanar sa-l accepte ca initiator si sa-i fie sluga. Coborarea in fantana, la indemnul Spanului are, in plan simbolic, semnificatia nasterii, a regenerarii. Personajul iese din fantana Harap-Alb, rob al Spanului. Lipsit de puteri supranaturale sau de insusiri exceptionale, personajul trebuie sa treaca prin incercarile la care este supus de Span, cu ajutorul calitatilor sale morale. Spanul il sileste pe Harap-Alb sa jure ca-l va asculta si il ba sluji pana va muri, asa ca, odata ajunsi la curtea imparatului, Spanul il supune pe personajul principal la trei probe peste care Harap-Alb trece cu brio. Trecerea probelor il ajuta pe tanar sa dobandeasca bunatate, curaj, generozitate, prieteni (cu ajutoarele lui, in speciaL), calitati necesare unui imparat.

Intr-un conflict dintre cei doi, dupa demascarea Spanului, acesta ii taie capul lui Harap-Alb, eliberandu-l de juramant, semn ca initierea este incheiata, iar rolul Spanului ia sfarsit. Eroul reinvie insa, datorita ajutorului primit de la prietenii sai, semn ca a stiut sa fie un bun prieten, si primeste imparatia si pe fata pe care o dorea. Maturizarea eroului, la care Spanul contribuie in mod decisiv, este confirmata de nunta si de schimbarea statului social.

Pesonajele aflate in opozitie sunt usor de recunoscut si dupa nume: Harap-Alb reflecta conditia duala, rob, sluga (HaraP), dar si originea lui nobila si naivitatea sa de la inceput (AlB); pe cand Spanul este, dupa nume, intruchiparea raului.

"Povestea lui Harap-Alb" da cititorului impresia ca nu doar naratorul, ci si personajele, par a avea cunostinta de scenariul initiatic pe care trebuie sa-l traverseze protagonistul. In acest scenariu eroul are de invatat si de la Span, simbol al raului necesar, pentru a-i testa limitele si a-l ajuta sa se maturizeze.




Cu exceptia eroului care este vazut in evolutie, celelalte personaje sunt reductibile la o trasatura dominanta, reprezentativa tipologii umane. Spanul este tipul vicleanului, rolul sau fiind acela de a-l initia (in mod involuntaR) pe erou si de a ajuta cititorul sa inteleaga mai bine tipologia personajului principal prin raportare la personajul antagonist (caracterizare indirectA). Harap-Alb trece astfel de la mezinul craiului, cel timid si rusinos, cum este descris la inceput, la un imparat demn de titlul pe care il poarta si asta in mare parte datorita Spanului si incercarilor la care il supune pe erou.

Esenta basmului, ideea ca binele triumfa intotdeauna in fata raului, este pastrata si in "Povestea lui Harap-Alb", doar ca drumul initiatic al eroului este mai interesant pentru cititor.

Desi este un personaj de basm, Harap-Alb nu este acel Fat-Frumos din basmele populare, model de perfectiune fizica si morala, dotat cu puteri supranaturale; el este umanizat prin comportament, atitudine, limbaj, personaj dinamic ce parcurge aventura initierii. Protagonistul traverseaza o serie de probe, invata din greseli si progreseaza, se maturizeaza pentru a merita sa devina imparat, basmul putand fiind considerat astfel un bildungsroman.

Asadar, desi basmul cult al lui Ion Creanga porneste de la tiparul popular, pastrand tipologia personajelor, se departeaza de acesta prin stilul de a povesti, prin problematica mult mai complexa si prin crearea unor personaje individualizate, devenind astfel memorabile.



 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.






Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2019 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.