Ion CREANGA

Povestea unui om lenes

Povestea unui om lenes

Opera si activitatea literara Ion CREANGA

Scrierile si activitatea publicistica a lui Ion CREANGA

Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text


Proza

Amintiri din copilarie

PUPAZA DIN TEI

Inul si camasa

Povestea lui Harap Alb

HARAP ALB

Danila Prepeleac

Acul si barosul

Cinci paini

POVESTEA LUI STAN PATITUL

Pacala

Ursul pacalit de vulpe

Mos Nichifor cotcariul

Povestea unui om lenes

Povestea unui om lenes de Ion CREANGA (Povestire)

Cica era odata intr-un sat un om grozav de lenes; de lenes ce era, nici imbucatura din gura nu si-o mesteca. Si satul, vazand ca acest om nu se da la munca nici in ruptul capului, hotari sa-l spanzure, pentru a nu mai da pilda de lenevie si altora. Si asa, se aleg vreo doi oameni din sat si se duc la casa lenesului, il umfla pe sus, il pun intr-un car cu boi, ca pe un butuc nesimtitor, si hai cu dansul la locul de spanzuratoare!

Asa era pe vremea aceea. Pe drum se intalnesc ei cu o trasura in care era o cucoana. Cucoana, vazand in carul cel cu boi un om care semana a fi bolnav, intreba cu mila pe cei doi tarani, zicand:

— Oameni buni! Se vede ca omul cel din car e bolnav, sarmanul, si-l duceti la vro doftoroaie undeva, sa se caute.

— Ba nu, cucoana, raspunse unul dintre tarani; sa ierte cinstita fata dumneavoastra, dar aista e un lenes care nu credem sa fi mai avand pereche in lume, si-l ducem la spanzuratoare, ca sa curatim satul de-un trandav.

— Alei! oameni buni, zise cucoana, infiorandu-se; pacat, sarmanul, sa moara ca un caine, fara de lege! Mai bine duceti-l la mosie la mine; iacata curtea pe costisa ceea. Eu am acolo un hambar plin cu posmagi, ia asa, pentru imprejurari grele, Doamne fereste! A manca la posmagi si-a trai si el pe langa casa mea, ca doar stiu ca nu m-a mai pierde Dumnezeu pentr-o bucatica de paine. Da, suntem datori a ne ajuta unii pe altii.

— I-auzi, mai lenesule, ce spune cucoana: ca te-a pune la cotet, intr-un hambar cu posmagi, zise unul dintre sateni. Iaca peste ce noroc ai dat, bata-te intunericul sa te bata, uraciunea oamenilor! Sai degraba din car si multumeste cucoanei ca te-a scapat de la moarte si-ai dat peste belsug, luandu-te sub aripa dumisale. Noi gandeam sa-ti dam sapun si franghie. Iar cucoana, cu bunatatea dumisale, iti da adapost si posmagi; sa tot traiesti, sa nu mai mori! Sa-si puna cineva obrazul pentru unul ca tine si sa te hraneasca ca pe un trantor, mare minune-i si asta! Dar tot de noroc sa se planga cineva Bine-a mai zis cine-a zis ca “Boii ara si caii mananca”. Hai, da raspuns cucoanei, ori asa, ori asa, ca n-are vreme de stat la vorba cu noi.

— Dar muieti-s posmagii? zise atunci lenesul, cu jumatate de gura, fara sa se carneasca din loc.

— Ce-a zis? intreba cucoana pe sateni.

— Ce sa zica, milostiva cucoana, raspunde unul. Ia, intreaba, ca muieti-s posmagii?

— Vai de mine si de mine, zise cucoana cu mirare, inca asta n-am auzit! Da’ el nu poate sa si-i moaie?

— Auzi, mai lenesule: te prinzi sa moi posmagii singur, ori ba?

— Ba, raspunse lenesul. Trageti mai bine tot inainte! Ce mai atata grija pentru asta pustie de gura!

Atunci unul din sateni zise cucoanei:

— Bunatatea dumnevoastra, milostiva cucoana, dar degeaba mai voiti a strica orzul pe gaste. Vedeti bine ca nu-l ducem noi la spanzuratoare numai asa, de flori de cuc, sa-i luam naravul. Cum chititi? Un sat intreg n-ar fi pus oare mana de la mana ca sa poata face dintr-insul ceva? Dar ai pe cine ajuta? Doar lenea-i imparateasa mare, ce-ti bati capul!

Cucoana atunci, cu toata bunavointa ce avea, se leha- meteste si de binefacere si de tot, zicand:

— Oameni buni, faceti dar cum v-a lumina Dumnezeu! Iar satenii duc pe lenes la locul cuvenit si-i fac felul. Si iaca asa au scapat si lenesul acela de sateni, si satenii aceia de dansul.

Mai pofteasca de-acum si alti lenesi in satul acela, daca le da mana si-i tine cureaua.

S-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa.

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.