Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Acul si barosul de Ion CREANGA (Basm)

 

Doi oameni, cunoscuti unul cu altul, calatoreau odata, vara, pe un drum. Unul avea in traista sa trei pani, si celalalt doua pani. De la o vreme, fiindu-le foame, poposesc la umbra unei rachiti pletoase, langa o fantana cu ciutura, scoate fiecare panile ce avea si se pun sa manance impreuna, ca sa aiba mai mare pofta de mancare.



Tocmai cand scoasera panile din traiste, iaca un al treile drumet, necunoscut, ii ajunge din urma si se opreste langa dansii, dandu-le ziua buna. Apoi se roaga sa-i deie si lui ceva de mancare, caci e tare flamand si n-are nimica merinde la dansul, nici de unde cumpara.




- Poftim, om bun, de-i ospata impreuna cu noi, zisera cei doi drumeti calatorului strain; caci mila Domnului! unde mananca doi mai poate manca si al treilea.



Calatorul strain, flamand cum era, nemaiasteptand multa poftire, se asaza jos langa cei doi, si incep a manca cu totii pane goala si a be apa rece din fantana, caci alta udatura nu aveau. Si mananca ei la un loc tustrei, si mananca, pana ce gatesc de mancat toate cele cinci pani, de parca n-au mai fost.



Dupa ce-au mantuit de mancat, calatorul strain scoate cinci lei din punga si-i da, din intamplare, celui ce avusese trei pani, zicand:

- Primiti, va rog, oameni buni, aceasta mica multamita de la mine, pentru ca mi-ati dat demancare la nevoie; veti cinsti mai incolo cate un pahar de vin, sau veti face cu banii ce veti pofti. Nu sunt vrednic sa va multamesc de binele ce mi-ati facut, caci nu vedeam lumea inaintea ochilor de flamand ce eram.



Cei doi nu prea voiau sa primeasca, dar, dupa multa staruinta din partea celui al treilea, au primit. De la o vreme, calatorul strain si-a luat ziua buna de la cei doi si apoi si-a cautat de drum. Ceilalti mai raman oleaca sub rachita, la umbra, sa odihneasca bucatele. Si, din vorba in vorba, cel ce avuse trei pani da doi lei celui cu doua pani, zicand:

- Tine, frate, partea dumitale, si fa ce vrei cu dansa. Ai avut doua pani intregi, doi lei ti se cuvin. Si mie imi opresc trei lei, fiindc-am avut trei pani intregi, si tot ca ale tale de mari, dupa cum stii.

- Cum asa?! zise celalalt cu dispret! pentru ce numai doi lei, si nu doi si jumatate, partea dreapta ce ni se cuvine fiecaruia? Omul putea sa nu ne deie nimic, si atunci cum ramanea?

- Cum sa ramaie? zise cel cu trei pani; atunci as fi avut eu pomana pentru partea ce mi se cuvine de la trei pani, iar tu, de la doua, si pace buna. Acum, insa, noi am mancat degeaba, si banii pentru pane ii avem in punga cu prisos: eu trei lei si tu doi lei, fiecare dupa numarul panilor ce am avut. Mai dreapta imparteala decat aceasta nu cred ca se mai poate nici la Dumnezeu sfantul

- Ba nu, prietene, zice cel cu doua pani. Eu nu ma tin ca mi-ai facut parte dreapta. Haide sa ne judecam, si cum a zice judecata, asa sa ramaie.

- Haide si la judecata, zise celalalt, daca nu te multamesti. Cred ca si judecata are sa-mi gaseasca dreptate, desi nu m-am tarat prin judecati de cand sunt.



Si asa, pornesc ei la drum, cu hotararea sa se judece. Si cum ajung intr-un loc unde era judecatorie, se infatoseaza inaintea judecatorului si incep a spune imprejurarea din capat, pe rand fiecare; cum a venit intamplarea de au calatorit impreuna, de au stat la masa impreuna, cate pani a avut fiecare, cum a mancat drumetul cel strain la masa lor, deopotriva cu dansii, cum le-a dat cinci lei drept multamita si cum cel cu trei pani a gasit cu cale sa-i imparta.



Judecatorul, dupa ce-i asculta pe amandoi cu luare aminte, zise celui cu doua pani:

- Si nu esti multamit cu imparteala ce s-a facut, omule?

- Nu, domnule judecator, zise nemultamitul; noi n-am avut de gand sa luam plata de la drumetul strain pentru mancarea ce i-am dat; dar, dac-a venit intamplarea de-asa, apoi trebuie sa impartim drept in doua ceea ce ne-a daruit oaspetele nostru. Asa cred eu ca ar fi cu cale, cand e vorba de dreptate.

- Daca e vorba de dreptate, zise judecatorul, apoi fa bine de inapoieste un leu istuialalt, care spui c-a avut trei pani.



- De asta chiar ma cuprinde mirare, domnule judecator, zise nemultamitul cu indrazneala. Eu am venit inaintea judecatei sa capat dreptate, si vad ca dumneata, care stii legile, mai rau ma acufunzi. De-a fi sa fie tot asa si judecata dinaintea lui Dumnezeu, apoi vai de lume!

- Asa ti se pare dumitale, zise judecatorul linistit, dar ia sa vezi ca nu-i asa. Ai avut dumneata doua pani?

- Da, domnule judecator, doua am avut.



- Tovarasul dumitale, avut-a trei pani?

- Da, domnule judecator, trei a avut.

- Udatura ceva avut-ati vreunul?

- Nimic, domnule judecator, numai pane goala si apa race din fantana, fie de sufletul cui a facut-o acolo, in calea trecatorilor.

- Dinioarea, parca singur mi-ai spus, zise judecatorul, ca ati mancat toti tot ca unul de mult; asa este?

- Asa este domnule judecator.



- Acum, ia sa statornicim randuiala urmatoare, ca sa se poata sti hotarat care cata pane a mancat. Sa zicem ca s-a taiat fiecare pane in cate trei bucati deopotriva de mari; cate bucati ai fi avut dumneata, care spui ca avusi doua pani?

- Sese bucati as fi avut, domnule judecator.

- Dar tovarasul dumitale, care spui ca avu trei pani?

- Noua bucati ar fi avut, domnule judecator.

- Acum, cate fac la un loc sese bucati si cu noua bucati?

- Cincisprezece bucati, domnule judecator.

- Cati oameni ati mancat aceste cincisprezece bucati de pane?

- Trei oameni, domnule judecator.

- Bun! Cate cate bucati vin de fiecare om?

- Cate cinci bucati, domnule judecator.

- Acum, tii minte cate bucati ai fi avut dumneta?

- Sese bucati, domnule judecator.

- Dar de mancat, cate ai mancat dumneta?

- Cinci bucati, domnule judecator.

- Si cate ti-au mai ramas de intrecut?

- Numai o bucata, domnule judecator.



- Acum sa stam aici, in ceea ce te priveste pe dumneta, si sa luam pe istalalt la rand. Tii minte cate bucati de pane ar fi avut tovarasul d-tale?

- Noua bucati, domnule judecator.

- Si cate a mancat el de toate?

- Cinci bucati, ca si mine, domnule judecator.

- Dar de intrecut, cate i-au mai ramas?

- Patru bucati, domnule judecator.



- Bun! Ia, acus avem sa ne intelegem cat se poate de bine! Vra sa zica, dumneta ai avut numai o bucata de intrecut, iar tovarasul dumitale, patru bucati. Acum, o bucata de pane ramasa de la dumneta si cu patru bucati de la istalalt fac la un loc cinci bucati?

- Taman cinci, domnule judecator.

- Este adevarat ca aceste bucati de pane le-a mancat oaspetele dumneavoastra, care spui ca v-a dat cinci lei drept multamita?

- Adevarat este, domnule judecator.

- Asadar, dumitale ti se cuvine numai un leu, fiindca numai o bucata de pane ai avut de intrecut, si aceasta ca si cum ai fi avut-o de vanzare, deoarece ati primit bani de la oaspetele dumneavoastra. Iar tovarasul dumitale i se cuvin patru lei, fiindca patru bucati de pane a avut de intrecut. Acum, dara, fa bine de inapoieste un leu tovarasului dumitale. Si daca te crezi nedreptatit, du-te si la Dumnezeu, si las' daca ti-a face si el judecata mai dreapta decat aceasta!



Cel cu doua pani, vazand ca nu mai are incotro sovai, inapoieste un leu tovarasului sau, cam cu parere de rau, si pleaca rusinat.

Cel cu trei pani insa, uimit de asa judecata, multameste judecatorului si apoi iese, zicand cu mirare:

- Dac-ar fi pretutindene tot asemenea judecatori, ce nu iubesc a li canta cucul din fata, cei ce n-au dreptate n-ar mai nazui in veci si-n pururea la judecata.



Corciogarii, porecliti si aparatori, nemaiavand chip de traiu numai din minciuni, sau s-ar apuca de munca, sau ar trebui, in toata viata lor, sa traga pe dracul de coada

Iar societatea buna ar ramane nebantuita.



Anecdota publicata prima oara in Convorbiri literare, nr. 12, 1 martie 1883. Textul de fata a fost reprodus dupa volumul Ion Creanga" class="navg">Ion Creanga, Povesti si povestiri, Editura "Minerva", Bucuresti, 1987.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.

 




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

Acul si barosul



Opera si activitatea literara Ion CREANGA

Scrierile si activitatea publicistica a lui Ion CREANGA




Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text


Proza

Amintiri din copilarie

- citeste textul
Amintiri din copilarie - primul roman rural romanesc (Compozitia, Subiectul)
Povestire pe parti
AMINTIRI DIN COPILA,RIE (PUPA,ZA DIN TEI) - Diferitele episoade - comentariu
Amintiri din copilarie - romanul devenirii
Amintiri din copilarie - capodopera a creatiei lui Ion Creanga.
Caracterizare - Smaranda - personaj din opera Amintiri din copilarie
AMINTIRI DIN COPILARIE - comentariu pe subiecte si fragmente (proverbe si zicatori - copilaria)
Ion Creanga, Amintiri din copilarie, partea I - Interpretare de text la prima vedere
AMINTIRI DIN COPILA,RIE - analiza pe fragmente
EXERCITII
AMINTIRI DIN COPILA,RIE - Geneza operei
Portretul lui Nica si al mamei sale Smaranda
Sursele umorului
AMINTIRI DIN COPILA,RIE - Studiul textului

PUPAZA DIN TEI

- citeste textul
PUPAZA DIN TEI - analiza literara



Poezie

Inul si camasa

- citeste textul

Frunzuleaua micșunele

- citeste textul

Frunza verde, iarba neagra

- citeste textul



Basm popular

Povestea lui Harap Alb

- citeste textul
Povestea lui Harap Alb
Interpretare de text la prima vedere Ion Creanga, Povestea lui Harap-Alb
Ion Creanga, Povestea lui Harap-Alb - intelegerea textului, Oralitatea stilului
POVESTEA LUI HARAP-ALB rezumat
POVESTEA LUI HARAP - ALB - Repere

HARAP ALB


Relatiile dintre doua personaje studiate intr-un text narativ de Ion Creanga: Povestea lui Harap-Alb
Particularitatile de constructie ale unui personaj dintr-un text narativ de Ion Creanga: Povestea lui Harap-Alb
Relatia dintre incipit si final intr-un basm: Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga
Relatia dintre doua personaje studiate intr-un basm cult: Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga
basmul HARAP ALB
Ion Creanga, Povestea lui Harap-Alb -intre realitate si fabulos - Basmul cult
POVESTEA LUI HARAP-ALB de Ion Creanga (1837 -1889)
POVESTEA LUI HARAP-ALB - basm cult -
Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga - Opera si contextul cultural
Momentele subiectului - Parcurgerea drumului maturizarii de catre erou

Danila Prepeleac

- citeste textul
Basmul Danila Prepeleac de Ion Creanga

Acul si barosul

- citeste textul

Cinci paini

- citeste textul



Povestiri

POVESTEA LUI STAN PATITUL

- citeste textul
POVESTEA LUI STAN PATITUL - analiza literara

Pacala

- citeste textul

Ursul pacalit de vulpe

- citeste textul

Mos Nichifor cotcariul

- citeste textul

Povestea unui om lenes

- citeste textul

Mos Ion Roata

- citeste textul

Popa Duhu

- citeste textul

Ioan Roata si Voda Cuza

- citeste textul

Povestea Povestilor

- citeste textul