Riga Crypto si lapona Enigel
S-a spus pe buna dreptate despre creatia lui I. Barbu ca este dificila, solicitand in actul intelegerii un cod special care trebuie sa trimita neaparat la o anumita cultura, ca si in cazul modernilor Mallarme si Valery. intr-adevar,
Ion Barbu aduce in poezie spiritul abstract al matematicii: Ca si in geometrie - sustine el - inteleg prin poezie o anume simbolica pentru reprezentarea formelor posibile de existenta Pentru mine poezia este o prelungire a geometriei". Starea lui poetica nu este provocata de tipuri imediate (ca in cazul majoritatii confratiloR), ci de contemplarea lumii in totalitatea ei, de dorinta de comunicare cu Universul in ce are el ca esenta. Ion Barbu cauta, tocmai in acest sens, simbolistica cea mai generala si obtine o stare lirica de intelectualitate care respira" in mod numai aparent paradoxal o tensiune sufleteasca puternica.
Combatand poezia lenesa" si cautand lirismul pur", creatorul volumului Joc secund (1930) a trebuit sa treaca de la poezia parnasiana {Lava, PanteisM), la cea baladica si orientala {Dupa melci, IsarliK), printr-o faza de tranzitie (cu
Oul dogmatic si UvedenrodE), la creatia lirica propriu-zisa pura si ermetica {
Din ceas, dedus? TimbrU) Pe parcurs, s-a produs procesul de purificare a lumii pana a nu mai oglindi decat figura spiritului nostru", poezia devenind act clar de narcisism", o pura directie, un semn al mintii". integrata in ciclul Uvedenrode din volumul Joc secund, Riga Crypto si lapona . Enigel, se vrea balada", dar - de fapt - rastoarna in mod lent conceptul traditional, realizandu-se ca autentic poem de cunoastere, caci autorul sau cauta, dincolo de lucrurile concrete, esenta simbolizata efectiv in Idee Aparenta poveste de dragoste devine astfel un cantec larg" despre vesnica oscilatie a fiintei umane intre ideal si material, intre rational (cunoasterE) si irational (trairE), intre viata si moarte. Nu in zadar Ion Barbu insusi si-a numit creatia
Luceafarul intors, caci Riga Crypto si lapona Enigel cumuleaza problematica tendintei catre ideal cu cea a imposibilitatii contopirii unor regnuri antitetice in ampla sfera a cunoasterii poetice. Dar el face acest lucru in sens intors", dand prioritate unui elementar mult cautat (spre a elucida esentele lumiI) si inversand - tocmai in acest scop - roluri esentiale: in, balada sa, superior este elementul feminin, dar chemarile catre deschidere" si curajul sacrificiului pentru ideal apartin celui inferior - masculin. De fapt, Crypto suporta drama pentru ca el reprezinta tentatia catre absolut, in timp ce Enigel ramane cu o pura aventura a constiintei.
Daca titlul ales de Ion Barbu are rezonante voit ciudate, amintind denumiri ale celebrelor cupluri erotice, continutul poemului este construit ca o alegorie simbolica, ca un scenariu initiatic in care omul (EnigeL) parcurge un nou filonul al cunoasterii. De fapt inca din titlu se prevesteste fluxul filosofico-dramatic, daca retinem numele alese - Crypto" inseamna izolare, inchidere, umbra, deci moarte, in timp ce Enigel" reprezinta finete, deschidere, lumina, deci viati:
Preluand nunta" drept cale a cunoasterii (a se vedea si Ritmuri pentru nuntile necesare!
), Ion Barbu raporteaza in Riga Crypto si lapona Enigel posibilul la imposibil, construindu-si creatia dupa tehnica povestii cu rama sau a povestii in poveste (ca si in Halima sau DecameroN): la spartul nuntii" reale, se spune cantecul" despre imposibila nunta dintre Enigel si Crypto. Iar faptul ca menestrelul repeta acest cantec" dovedeste o oarecare mitizare dirijata de Ion Barbu asupra tendintelor chefului" omului catre marile esente ale lumii (ca si in
Hanu Ancutei al lui Mihai SadoveanU).
Prima poveste devine cadrul celei de a doua, urmand derularea spectacolului fantastic sub bagheta regizorala" a menestrelului. inceputul are rezonante de basm, ca si-n Luceafarul eminescian, numai ca - inca de acum - situatiile sunt inverse". Nu mai apare o prea-frumoasa fata", una in toate cele", comparabila cu fecioara si luna, ci un imparat" al elementarului, al buretilor. Verbele la imperfect sustin repetabilitatea, deci eternizarea pentru a facilita trimiterea la un nou mit.
Ca-n orice poveste de dragoste, Ion Barbu propune un posibil cuplu construit insa nu dupa principiul comuniunii, ci dupa cel al antitezei: Crai Crypto este inima ascunsa", sterp" si naravas, / Ca nu voia sa infloreasca"; poarta cu sine conditia tragica a umbrei, deci viata si cunoasterea. Motivul transhumantei are - intr-un astfel de context - sensul marilor cautari, intrand in reala opozitie cu condamnarea la stagnare si involutie a lui Crypto.
Dincolo de cele doua portretizari ale protagonistilor, Ion Barbu transfera - ca si-n poemul lui Eminescu - realul in vis (acesta apartinand tot fetei!
). Locul naratiunii baladesti il ia dialogul: altfel decat la creatorul Luceafarului, chemarile halucinante, de ceremonial magic apartin inferiorului, care incearca o munca" ce se vesteste din plecare esuata. Asemenea chemari parcurg trei trepte tensionale: mai intai Crypto ii ofera fetei o esenta a lumii in care domneste (reprezentata prin fragi"); apoi el accepta sacrificiul propriu (Daca pleci, sa culegi, / incepi, rogu-te, cu mine"); in fine, regele ciuperca" propune valorile supreme ale lumii sale - somnul fraged si uitarea - care ar lecui fiinta umana de zbuciumul cautarii. Treptele dialogate au amplificat deja la maximum antiteza dintre cele doua existente, pentru ca la varf sa se impuna confruntarea dintre lumina si intuneric: Enigel se teme de umbra, dupa cum Crypto nu poate suporta soarele. Opozitia nu mai este numai la nivelul celor doi protagonisti, ci chiar intre doua principii de existenta si - drept urmare - Enigel si Crypto nu pot nunti", fiind elemente ireconciliabile. Culminatia se va realiza o data cu deznodamantul, implicand incercarea lui Crypto de a-si depasi conditia. Acesta nu vrea sa inteleaga ca doar Enigel (OmuL) are dreptul la soare, ca pentru el reflectarea solara pahar e gandul, cu otrava" si - parasind o clipa sfera umbrei (in numele iubiriI) - se autocondamna: soarele ii inacreste sucul dulce", ii plesneste inima, iar Crypto devine o simpla ciuperca otravitoare, putandu-se insoti numai cu semenele sale.
Pornit dintr-un cadru real al nuntirii" omenesti, poemul lui Ion Barbu este construit ca o defasurare alegorica a calatoriei fantastice spre sferele imposibilului, pentru ca, in concluzie, sa rezulte o victorie a cunoasterii solare (pe care poetul o descifreaza pe treapta cea mai de sus in Ritmuri pentru nuntile necesare, intram/ Sa ospatam / in camara Soarelui / Marelui / Nun si stea, / Abur verde sa ne dea"). In acest curs alegoric imaginile, de o mare forta de evocare a concretului, curg" lent si ritmic ca si in baladele fantastice populare. Prezentand o aventura a spiritului uman, Ion Barbu realizeaza o veritabila muzicalitate a puritatii, a esentelor si simbolisticii generale.
