(numele la nastere: Popovici), n. 28 dec, 1941, Sibiu - m. 1 oct. 1990, Cluj-Napoca.
Istoric si critic literar.
Fiica istoricului literar
D. Popovici, prof. la Univ. din Cluj si a Elvirei (n. Chiffa), prof. Sotia criticului
Liviu Petrescu. Scoala primara si liceul la Cluj (bacalaureatul in 1959); urmeaza apoi Facultatea de Filologie a Univ. din acelasi oras (1959-1964). Dr. in filologie cu o teza despre Budai-Deleanu (1974). Dupa absolvirea facultatii, retinuta la Catedra de literatura romana, asistent, apoi lector (din 1977). intre 1982 si 1983, lector de lb. si literatura romana la Univ. din Los Angeles (UCLA) - SUA. Debuteaza in Cercetari de lingvistica (1966). Colab. La Tribuna, Steaua, Echinox, Syntyhesis, Revista de istorie si teorie literara, Cronica, Manuscriptum, Studia Universitatis "Babes-Bolvai" -Series Philologiae, Familia s. a. Debut editorial cu un studiu de poetica istorica,
Ion Budai-Deleanu si eposul comic (1974). A mai publicat un profund studiu de semantica ontologica despre Eminescu. Modele cosmologice si viziune poetica (1978), altul despre Eminescu si mutatiile poeziei romanesti (1989), plus o culegere de studii si eseuri, Configuratii (1981). Postum se publica
Ion Barbu si poetica postmodernismului (1993). A editat principalele studii de istorie literara ale parintelui sau. D. Popovici (Studii literare, I-IV, 1972-1980). Premiul "B. PETRESCU Hasdeu" al Acad. Romane pe 1978.
Destul de rara pentru un istoric literar, dar caracteristica pentru generatia careia ii apartine P., este apetenta speculativa a studiilor sale sobre, bine documentate si bine scrise. Ele se concentreaza, de regula, asupra unei categorii de fapte literare considerate relevante dintr-o anumita perspectiva teoretica, din analiza lor rezultand o serie sau o structura semnificativa atat pentru autorul discutat, cat si pentru epoca sau categoria careia acesta ii apartine. Ion Budai-Deleanu si eposul comic (1974) -prima sa carte - este o astfel de cercetare, tipologica si comparatista, din perspectiva istoriei genului; o erudita incursiune in materia europeana a eposului eroic si a proiectiei sale parodice, din Antichitate pana in secolul al XVIII-lea, prilejuieste extragerea unor principii operationale cu ajutorul carora se va demonstra, in ultimul capitol, teza ca
Tiganiada nu este o simpla imitatie a unor modele apropiate, ci un rezultat firesc al ascendentei literare europene asimilate istoric de primul mare poet roman, cu o sigura vocatie epica, dar si lirica. Aici apare, de fapt, pentru prima data si incercarea de a gasi in "universul fictional" al operei o viziune ontologica proprie, in functie de care materia literara preexistenta se reorganizeaza, iar limbajul poetic se restructureaza semnificativ. In al doilea volum publicat, Eminescu. Modele cosmologice si viziunea poetica (1978), acest demers capata forma studierii lumilor interioare ale poeziei, caci "modelul cosmologic este expresia sentimentului existentei in lume, a raporturilor originare pe care fiinta le stabileste cu universul". Cautand, la fiecare nivel, un unic principiu al operei lui Eminescu (al existentei sale poetice), PETRESCU il gaseste in modelul platonician, pentru poezia de tinerete, de un romantism fugos, mesianic, desprins din pasoptism, al carui erou preferat este copilul sau bardul, apoi in pierderea sentimentului de integrare in univers, pentru poezia tranzitorie, al carei erou tipic e demonul, si in modelul mecanic kantian (eroul preferat: Cezarul), pentru poezia maturitatii, in care alternativa optimism/pesimism e depasita. Cele trei varste poetice sunt adancite intr-o serie de analize de mare subtilitate care explica fiecare "model" in dinamica interioara a operei, luminand sensuri revelatorii ale unor poezii cunoscute (Sarape deal. Codru si salon,
Scrisoarea I s. a.); integrate in geografia cosmica a poetului, seara si dealul se dovedesc a fi timpul si locul ascensiunii, al intalnirii cu esenta eterna a omului, codrul este spatiul paradisiac al unui templu cosmic etc. Opera eminesciana isi verifica astfel, inca o data, adanca sa intelectualitate, precum si caracterul deplin coerent, rotund, definitiv. Studiul lui Eminescu continua asupra motivului ochiului, vederii si viziunii, privilegiat nu numai in poezia sa, ci si in intiparirea pe care o lasa asupra marilor poeti care ii urmeaza, fie ca o fac in umbra intelesurilor sale (ca Blaga si mai ales
Nichita Stanescu), fie ca o fac independent, ca Ion Barbu, unde ocheanul nu mai e metafora patrunderii, a unei intelegeri deasupra fizicului ci a unei priviri "secunde", menite sa descifreze nonfigurativul (Eminescu si mutatiile poeziei romanesti, 1989). Vizibil de altfel inca din volumul Configuratii, din 1981, interesul cercetatoarei pentru poezia moderna a rupturii cu lirismul, pentru Arghezi, Barbu, Nichita Stanescu s.a., o va duce si spre studiul noilor curente teoretice si spre poetica postmodernista, spre deconstructivismul de tip De-rrida, carora le consacra ultimii sai ani. Neterminata, cartea care incepuse sa se schiteze in diferite contributii promitea sa fie o propunere pentru un nou model de gandire, pentru o noua ontologie, cautari si ele mai vechi in opera uneia dintre cele mai stralucite reprezentante a generatiei sale critice; pe masura trecerii timpului, cartile sale isi dovedesc mai limpede nu numai substanta si coerenta, ci si puterea germinativa a ideilor sale teoretice.
OPERA
Ion Budai-Deleanu si eposul comic, Cluj-Napoca, 1974; Eminescu. Modele cosmologice si viziune poetica. Bucuresti, 1978; Configuratii, Cluj-Napoca, 1981; Eminescu si mutatiile poeziei romanesti, Cluj-Napoca, 1989; ; Cursul Eminescu, text stabilit de
Ioana Bot, Cluj-Napoca, 1991 (alta ed., 1993);/oh Barbu si poetica postmodernismului. Bucuresti, 1993; Mi hai Eminescu-poet tragic, ed. ingrijita de Ioana Bot, Iasi, 1994. Molestarea fluturilor interzisa, ed" postfata si note de Ioana Bot, Bucuresti, 1998.
REFERINTE CRITICE:
M. Iorgulescu, Scriitori;
M. Zamfir, in Limba si literatura, nr. 3, 1979;
M. Zaciu, Lancea lui Acliile, 1980;
Dana Dumitriu, in Romania literara, nr. 8, 1982; D. C. Mihailescu, in Viata Romaneasca nr. 6, 1982; C. Robu, in Tribuna, nr. 18, 1983;
C. Ungureanu, in Orizont, nr. 39, 1989; Portret de grup cu Ioana Em. Petrescu, 1991;
I. Pop, in Vatra, nr. 7, 1998;
Ileana Malancioiu, in Romania literara, nr. 29, 1999;
N. Manolescu, ibidem, nr. 29, 1999.
