DINULESCU Ioana, se naste la 3 iul. 1950, Craiova.
Poeta. Fiica lui Dumitru Dinulescu, muncitor, si a Elenei (n. Comisaru). Scoala generala si Liceul de Filologie-Istorie din Craiova (absolvit in 1969); Facultatea de Lb. si Literatura Romana a Univ. din Craiova (absolvita in 1973). Prof. la Bals (1973-l975); redactor la revista Ramuri (1975-l980), unde se ocupa de "cronica poeziei", si la Studioul Teritorial de Radio Craiova (1980-l985); prof. la Casa Pionierilor din Craiova (din 1985).
Colaboreaza la Romania literara,
Luceafarul, Cronica, Tribuna, Steaua, Orizont, Convorbiri literare. Debut cu poezii in Ramuri (1971); debutul editorial cu volum de versuri Calatorii de recunoastere (1982). Prin poemele cuprinse in Legea si visul (1987) si Eu si lumina (1988), poeta coboara de la exultanta senzorial candida a debutului spre o melancolie difuza. Prezenta in volum antologic Romanian Poets (Yowa City, 1977). Premiul revista Tribuna (1979); Premiul revista Luceafarul (1980).
Debutul Ioanei
Ioana Dinulescu {Calatorii de recunoastere, 1982) sta sub semnul liricii de virsta si in el se regasesc atit metaforele tineretii, cit si o sensibilitate expansiva ce se rasfata deopotriva in senzualitate si in gratie. Poeta ia un ton din exultanta primelor volume stanesciene, im-partasindu-se dintr-un sentiment inaugural al lumii, trait cu o candida fervoare si marturisit ca un miracol al debordantei eului. O lume de miraje se deschide in fata unei subiectivitati euforice, pentru care descoperirea universului echivaleaza cu o geneza, dar explozia simturilor e trasa intr-o sintaxa ri scant de asemanatoare cu aceea a lui
Nichita Stanescu:
"Din muritorul meu trup izvorau toate: cind un umar de deal, cind un brat de padure, cind un tarm stincos, cind o mare straluminata de imposibile urme de pesti []. Patrundeam intre lucruri ca intr-o tara de nimeni altul calcata, ci eu, doar eu, in pragu-i eram cea asteptata." |
Alteori frenezia tineretii si orgoliul propriei candori o duc pe poeta spre pure decalcuri dinesciene
("Mi-e singele prea tinar, doamna,
nu m-a trecut de vamile mindriei
si-acuma port, arzind in rana,
cutitul aspru-al bucuriei"),
de sub ambele atractii poeta scapind intr-o lirica de gratioase inflorescente senzoriale. Metafora regenta a volumului este cea a "demiurgului adolescent" (e si titlul unei poezii) ce se incinta de propria-i ingenuitate senzuala. Din exultanta, poeta coboara, o data cu Legea si visul (1987), in melancolie, domolind insasi sintaxa euforica a poemelor si descoperind o panta elegiaca. Din poeme ale prezentului, imbatate de aromele revene ale unui univers matinal si ale unor simturi in explozie, poemele devin ritualuri de rememorare, tinjiri dupa paradisul copilariei:
"Umblu descult pe ulitele nisipoase ale memoriei
sa regasesc
gustul fructelor paduratice din copilarie".
Debordanta sinelui face loc retractilitatii si poeta descopera vraja nostalgica atacind partitura singuratatii si a abandonului intr-o lirica ce se fereste de metafora patetica:
"Vine o vreme cind intelegi singuratatea lui Unu. Se chirceste in pasare oul, din cintec se naste pinza de paianjen." |
Orizontul devine mai degraba unul de perspectiva casnica, iar retorica se face si ea calma, contemplativa. Centrul metaforic al viziunii e alcatuit acum de "lucrurile marunte", nesemnificative, poezia renuntind la emfaza si antrenindu-se cu prudenta in oralitate, "invat sa ma deprind cu legile toamnei" e versul emblematic pentru noua virsta lirica a Ioanei Ioana Dinulescu, o virsta a reveriilor recesi ve. Aceeasi predispozitie elegiaca domina si volumul Eu si lumina (1988), mai compozit decit celelalte si parind, in partea sa buna, o simpla prelungire a celui precedent. Sentimentul declinului lent si melancolia rememorarilor sint liniile pe care avanseaza acum acest lirism al absentei.
OPERA: Calatorii de recunoastere, Craiova, 1982; Legea si visul. Bucuresti, 1987: Eu si lumina, Craiova, 1988.
|
REFERINTE CRITICE: P. Poanta, in Tribuna, nr. 35, 1982; L. Ulici, in Romania literara, nr. 41, 1982; E. Simion, ibidem, nr. 49, 1982; Constanta Buzea, in Amfiteatru, nr. 10, 1982; D. Dimitriu, in Convorbiri literare, nr. 10, 1982; V. Bugariu, in Luceafarul, nr. 15, 1983; N. Manolescu, in Romania literara, nr. 15,1988; B. Demetrian, in Ramuri, nr. 3, 1989; C. M. Popa, Clasici si contemporani, Craiova, .
|