Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere


Ioan SLAVICI



Ioan SLAVICI - poza (imagine) portret Ioan SLAVICI



Despre Moara cu noroc

alte articole, referate, eseuri si sinteze literare

Nuvela Moara cu noroc
Relatia dintre incipit si final intr-o nuvela: Moara cu noroc de Ioan Slavici
Particularitatile nuvelei: Moara cu noroc de Ioan Slavici
Tema si viziunea despre lume intr-o nuvela: Moara cu noroc de Ioan Slavici
MOARA CU NOROC - comentariu
BALTAGUL de Mihail Sadoveanu - comentariu
Moara cu noroc - realism social si psihologic
Moara cu Noroc - nuvela de Ioan Slavici
Caracterizare - Ana - eroina a nuvelei Moara cu Noroc
Ghita - personaj in nuvela Moara cu Noroc
Caracterizare - Lica Samadaul - personaj in nuvela Moara cu Noroc
Referat MOARA CU NOROC Ioan Slavici (1848 -1925)
SA‚RMANUL DIONIS - analiza literara (eseu)
I. Slavici, Moara cu noroc - intelegerea textului, Particularitati stilistic
MOARA CU NOROC - MODEL DE ANALIZA LITERARA
Caracterizarea personajelor
Caracterizarea lui Lica Samadaul
Ana
MOARA CU NOROC - comentariu literar - Nuvela realista, cu accente psihologice
NUVELA PSIHOLOGICIA - MOARA CU NOROC
Nuvela psihologica Moara cu noroc de loan Slavici - Opera si contextul cultural
MOARA CU NOROC - REPERE PENTRU COMENTARIU





Relatia dintre incipit si final intr-o nuvela: Moara cu noroc de Ioan Slavici





Ca specie a genului epic, nuvela are dimensiuni medii (intre povestire si romaN), cu o actune riguros construita, cu un conflict puternic, punand in evidenta personaje complexe bine individualizate.

AŽn literatura romana nuvela a aparut in perioada pasoptista, fiind singura specie de fictiune acceptata unanim in epoca romantica (1840-1880). AŽn acea perioada nuvela avea caracter istoric (Alexandru Lapusneanua€ť). Mai tarziu, in anul 1881, a fost inclusa in volumul Novele din popora€ť al lui Slavici, nuvela Moara cu noroca€ť.

Moara cu noroca€ť prezinta (alaturi de celelalte nuvele ale lui SlavicI) monografic viata satului ardelenesc in cea de-a doua jumatate a secolului al XX-lea, momentul patrunderii influentelor capitaliste. AŽn toate nuvelele lui Slavici conflictul porneste de la incalcarea unor norme etice si de aceea teza moralizatoare strabate intreaga sa opera. Spre deosebire de nuvela Comoaraa€ť cu aceeasi tema, in care personajul reuseste sa constientizeze ca patima banului pune stapanire pe sufletul sau si astfel renunta la comoara pe care o gasise, Ghita, protagonistul nuvelei Moara cu noroca€ť, e irecuperabil din punct de vedere moral, accentuand latura realista a operei.

Titlul nuvelei poate fi considerat o antifraza (nu e cu noroC). Semnificatia negativa a acestuia se accentueaza pe parcursul desfasurarii actiunii, dar si prin relatia cu o credinta populara conform careia o moara parasita e bantuita de spirite rele.

Tema nuvelei este degradarea morala sub influenta banului sau, cu alte cuvinte, consecintele nefaste pe care banul le are asupra sufletului omenesc.

Discursul narativ este incadrat de vorbele batranei care, din aceasta perspectiva, devine personaj-reflector,a€™ si purtatorul de cuvant al naratorului.

Incipitul contine replica batranei, mama Anei, si reprezinta morala de factura populara demonstrata in nuvela: a€śOmul sa fie multamit cu saracia sa, caci daca e vorba, nu bogatia, ci linistea sa il face fericit.a€ť Acest capitol preia functiile prologului, prefigurand tema si conflictul dominant, validate prin motive anticipative (drumul serpuieste la stanga si la dreapta- semn al oscilarii lui Ghita intre dragostea pentru familie, respectiv respectarea moralei, si patima pentru bani care pune stapanire pe el; locurile sunt aride- nu cresc decat ciulinii- anticipare a destinului tragic al lui Ghita, pentru care moara se dovedeste un loc nefast; in departare se zareste o padure arsa in jurul careia roiesc niste corbi- simbol al mortii; in apropiere de moara sunt cinci cruci- semn ca oamenii si-au parasit credinta si ca isi pot pierde viata in acele locuri relE) . Astfel, prin aceste motive anticipative, incipitul este de tip a€ścaptatio benevolentiaea€ť, adica pregateste cititorul pentru ce urmeaza.

Conflictul initial este unul exterior, de natura sociala si economica, reprezentat prin Lica Samadaul, seful porcarilor din zona, om avut care stapaneste intreaga zona, si Ghita, un cizmar cinstit care vine la moara pentru binele familiei. Generat de primul, conflictul interior este intre dorinta lui Ghita de a ramane un om cinstit, care isi respecta familia, si dorinta de nestavilit de a acumula bani.

Nelinistea se instaleaza la prima aparitie a lui Lica la han. Confruntarea dintre cei doi ilustreaza lupta dintre omul cinstit care binecuvanteaza locurile si spiritul malefic al lui Lica. Acceptand conditiile impuse de Lica de a-i spune cine trece, cine zice si cine ce facea€ť, primind insemnele porcilor sai si acceptand sa primeasca in schimbul banilor niste grasunia€ť furati, Ghita nu mai are cale de intoarcere si asteapta urmatorul pas al lui Lica. Pentru a i se opune isi ia anumite masuri care se dovedesc inutile ( 2 pistoale, o sluga noua, niste cainI). Cu ultimele semne ale moralitatii, Ghita face efortul de a renunta la castigul necinstit si de a-l trada pe Lica. Comite insa doua greseli: nu ii marturiseste lui Pintea ca o parte din banii pe care ii schimba ii ramanea lui si o foloseste pe Ana drept momeala pentru a-l surprinde pe Lica la han cu dovezile asupra lui (banii din serpaR). Recunoscand ca a gresit, dar ca nu o poate lasa pe Ana in urma lui, Ghita isi injunghie sotia cu gandul de a se sinucide apoi.



Opera este clasica prin rigoare, structura simetrica, cu actiune gradata in cele 17 capitole. Personajul este construit cu mijloace traditionale (din exterior prin raportare la medii, la fapte si la alte personajE), dar preponderente sunt mijloacele proyei analitice, respectiv: prezentarea confluctului interior, folosirea stilului indirect liber (autorul reda presupusele ganduri ale personajelor fara a folosi vorba de tip dicendI), a monologului si a dialogului.

Ultimul capitol, finalul, are valoare de epilog, subliniind ideea principala a operei si se afla in relatie de simetrie cu incipitul. Finalul este unul inchis, destinele personajelor sunt trasate. AŽn spiritul moralist al lui Slavici, cei care s-au dat cu raula€ť trebuie sa plateasca acest lucru prin moarte, iar cei nevinovati scapa; in preajma Pastelui, batrana si copiii pleaca in oras, in lipsa lor producandu-se tragedia. Locurile se purifica prin foc, iar personajul reflector vina sa incheie moralizator, spunand ca asa le-a fost dataa€ť.

Prin reluarea replicii personajului reflector, se realizeaza simetria incipit+final, care sugereaza ciclicitatea vietii. Aceasta constructie simetrica pune in evidenta caracterul moraliyator al operei, conflictul evidentiind incalcarea unei norme morale care nu poate ramane nepedepsita. Astfel, din relatia incipit+final putem deduce conceptia scriitorului potrivit careia legile morale persista asupra existentei umane.



Slavici este un adept al lui Confucius si, conform ideilor acestuia, aplica in Moara cu noroca€ť principalele virtuti morale analizate de filosoful chinez : sinceritatea, cinstea, cumpatarea, opera devenind o pledoarie pentru echilibrul moral; scriitorul roman este astfel un autor pe deplin sanatos in conceptiea€ť. (M. EminescU)

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.

 


Copyright © 2009 - 2014 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.