Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





PROZA LUI IOAN SLAVICI despre Ioan SLAVICI



Printre marii clasici ai literaturii romane, straluciti deschizatori de directii in evolutia liricii, a epicii sau a dramaturgiei, I. Slavici este un creator de prima marime in domeniul nuvelei si al romanului.

Cu remarcabila sa intuitie, Maiorescu vedea in proza lui Slavici prototipul realismului "poporan", inspirat din "viata specific nationala" si ale carui personaje principale "trebuie sa fie tipurile unor clase intregi, mai ales a taranului si a claselor de jos .

T. Vianu considera ca Slavici are o contributie hotaratoare in deschiderea si dezvoltarea a trei directii in literatura romana: utilizarea limbii poporului, "cu zicerile lui tipice", analiza psihologica in sens realist si naturalist, crearea realismului taranesc.1

Opera lui Slavici este dominata de o puternica tendinta moralizatoare, educativa. Predominanta eticului in structura personalitatii "saTeTvenea de"Ta fflama sa, care ii dadea in copilarie asemenea invataturi de toleranta intr-un spatiu in care coexistau nationalitati diferite, cum era cel al Siriei natale. Aceste sfaturi si le amintea scriitorul si la batranete, notandu-le in lucrarea lui memorialistica Lumea prin care am trecut:

"AĞCand intalnesti in calea ta un roman, - imi zicea mama, - sa-i zici Buna ziua!

   , dar maghiarului sa-i zici 16 napot!

   , iar neamtului Guten Tag!

    si treaba fiecaruia dintre dansii e cum iti da raspuns. Tu datoria sa ti-o faci si fata cu cei ce nu si-o fac pe a lor fata de tineAğ. - Ea ma mustra deci cu multa asprime cand afla ca strig si eu Ungur bungur!

    si Neamt cotofleant!

   . AĞSaracii de ei, - imi zicea - nu sunt vinovati ca n-au avut parte sa fie romani!

   Ağ. - in gandul lumii, din care dansa facea parte, vinovat, chiar greu vinovat, era cel ce prin purtarile sale ii facea pe ai sai sa fie de rusine; fie mai ales urgisiti. Supararea, - imi mai zicea mama, - ori si cat de adanca ar fi ea, de azi pe maine sa n-o duci. Serile sa nu te culci inainte de a te fi impacat cu toti ai tai, caci pe cel ce adoarme suparat il ispiteste Necuratul prin somn. Cu aceia dar, cu care dintr-un bild nu mananci, sa nu te superi, caci cu dansii foarte cu anevoie ajungi la-mpacare. - Mai staruia mama sa nu las mancare-n farfurie, ci sa-mi iau din blid numai cat pot sa mananc, fiindca ceea ce ramane-n blid se pastreaza pentru alti oameni, iar ceea ce lasi in farfurie, li se arunca porcilor ori cainilor, si e mare pacat sa lasi pentru porci ori pentru caini mancare de la gura oamenilor".



Alaturi de sfaturile materne, Slavici pastra ca indreptar de viata - dobandit mai tarziu - invataturile filosofului chinez Confucius, care i se pareau "atat de intelepte", incat isi facea mustrari cand se abatea de la ele. "Acestea sunt mai ales patru: iubi cea de dreptate, iubirea de adevar, buna credinta si mai ales sinceritatea, fara de care si cele mai frumoase fapte sunt fatarnicie vrednica de dispret".3 iri randurile mai sus citate, Slavici incadra invataturile mamei sale intr-un mediu educational mai larg: colectivitatea rurala, "gandul lumii, din care dansa facea parte". "GanduLiumii" sau "gura lumii" sau "gura satului", cum suna titlul unei nuvele, reprezinta, in universul perfect structurat al satului ardelean, suprema instanta morala, care sanctioneaza prompt abaterile de la normele de comportare.

Aeeasta lume rurala este privita de Slavici in primele lui nuvele intr-o aura idilica: in Scormon, La crucea din sat, Gura satului, Popa Tanda si chiar in Bu-dulea Taichii, conflictul nu este atat de puternic incat sa nu-si afle o rezolvare fericita datorita unui concurs de imprejurari ori intelepciunii oamenilor. in asemenea nuvele, individualitatile energice - comparabile cu ambitiosii lui Stendhal, in cazul lui Hutu din Budulea Taichii, sau intruchipare a "instinctului de colonizare", cum il caracteriza G. Calinescu pe Parintele Trandafir din Popa Tanda - ajung in final la un acord cu comunitatea in mijlocul careia traiesc (fie ca o adapteaza pe aceasta unor imperative de comportament, fie ca se adapteaza ei insisI) sau cu propria lor constiinta, conforma structural cu etica mediului lor^ natal, ca in situatia lui Hutu.

Naratorul insusi se arata integrat in aceasta comunitate sateasca, vocea lui rasunand anonimST clf inflexiunile stilistice ale limbajului oral apartinand oricaruia dintre taranii satului:

"Ierte-1 Dumnezeu pe dascalul Pintilie!

    Era cantaret vestit. Si muraturile foarte ii placeau. Mai ales daca era cam ragusit, le bea cu galbenus de ou si i se dregea organul, incat rasunau ferestrile cand canta AĞMantuieste, Doamne, norodul tau!

   Ağ" ()

Mult s-a ostenit parintele Trandafir in tineretea lui. Scolile cele mari nu se fac numai iac asa, mergand si venind". (Popa TandA)

"Fa trei cruci si zi AĞDoamne-ajuta!

   Ağ - cand treci pragul casei - fie ca sa iesi, fie ca sa intri, caci lumea din intamplari se alcatuieste, iar intamplarea e noroc ori nenorocire, si nimeni nu stie daca e rau ori bun in ceasul in care e pornit, nici daca va face ori nu ceea ce-si pune de gand." (PadureancA)

Nuvelele perioadei urmatoare de creatie, capodoperele lui Slavici, Moara cu Noroc si Padureanca, parasesc idilismul scrierilor anterioare, ilustrat de acest final la Budulea Taichii:

"O vad apoi pe maica Protopopului, stand intr-un colt cu ochii plini de lacrami si zicand incet: AĞTu, Doamne, m-ai pedepsit cu bunatatile tale si eu nu sunt vrednica de bucuriile ce mi-ai daruit!

   Ağ il vad insa, inainte de toate, pe el, stand la patul ei si privind in tacuta uimire la mama si la copil.

Tu, Doamne, cu nemarginita intelepciune ai intocmit lumea si ne-ai lasat-o noua, locas de vietuire!

   " /^ in Moara cu Noroc tonul narativ aparent nu se schimba, dar personalitatile puternice si neinduplecate ale eroilor adancesc conflictul pana la deznodamantul tragic. Conflictul se afla in germene in norma etica pe care o enunta batrana -vocea intelepciunii traditionale - inca din primele randuri ale nuvelei:

" - Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit." incalcarea acestei norme va genera intriga, aprofundata in continuare pe plan psihologic. Tensiunea de nedepasit dintre patima pentru bani si orgoliul exacerbat il va pierde pe Ghita, personajul principal al nuvelei.




Semnificativ pentru desfasurarea actiunii, spatiul nuvelei este unul din care lipseste un element esential al lumii operei lui Slavici si anume legea. Nu ne mai aflam aici in universul rural condus de randuiala traditionala, ca in nuvelele anterioare, ci intr-un tinut nelocuit, intr-un spatiu al nelegiuirii, unde domneste legea celui mai tare si pe care G. Calinescu il compara pe buna dreptate cu un decor de western: "Marile crescatorii de porci in pusta aradana si moravurile salbatece ale porcarilor au ceva din grandoarea istoriilor americane cu imense prerii si cete de bizoni." in acest mediu, dominat de figura malefica a lui Lica Samadaul, Ghita incalca

0 lege morala, aceea a cumpatarii, atat prin excesul dorintei de bani, cat si prin exces de orgoliu. Aceasta lege morala, enuntata de la inceputul nuvelei, era considerata de catre Slavici una din valorile superioare ale vietii morale si denumita de el "cumpatarea chibzuita de minte". incalcand aceasta norma, Ghita este condus de soarta spre sfarsitul tragic. Desi Slavici pare a fi scris nuvela spre a ilustra prin ea legea morala, forta creatoare a artistului este atat de mare incat nu realizeaza o scriere didactica, ci topeste teza etica in adevarul omenesc al personajelor si al lumii lor de patimi, impletind forta conflictului de tragedie antica si profunzimea observatiei realiste a caracterelor intr-o capodopera a prozei romanesti.

Contributia lui Slavici la evolutia analizei psihologice in literatura romana fusese remarcata inca de marele sau contemporan, M. Eminescu, ce afirma la aparitia volumului Novele din popor ca "problemele psihologice pe care le pune Slavici sunt desemnate cu toata finetea, .unui AĞunoseator-at-naturii omenesti".

Saizeci de ani mai tarziu, din perspectiva unei intregi evolutii a prozei, T. Vianu observa ca "Slavici crease modelul analizei psihologice".2 intr-adevar, scriitorul intreprinde analiza psihologica demonstrand o fina intuire a complexitatii sufletelor aparent simple, a spiritelor nespeculative. Originalitatea prozatorului consta in cajraeftatea de a se insinua in interiorul personajului, de a prezenta, prin intermediul reproducerii indirecte si a stilului indirect liber, , gandurile acestuia.

Evolutia in timp a psihologiei personajelor, prezinta in nuvele, caracterizeaza si romanul Mara. Acest procedeu este evident cu deosebire in cazul Persidei, mama ei~- fiind caracterizata cu precadere prin comportament. in simplul gest al Persidei de a deschide fereastra analiza releva o motivatie complexa, semnificativa pentru incertitudinea personajului in ceea ce priveste propriul sau sentiment fata de Natl:

"Nu era pacat, nici un rau nu i-a facut Persida numanui, si totusi ea se simtea umilita, nu mai putea sa priveasca in ochii maichii Aegidia si nu se mai ducea, nu mai voia sa se duca la fereastra. ii era parca o apucase un fel de nebunie, care a trecut.

Da!

    a fost o nemaipomenita strengarie, de care ii era rusine, si mult ar fi dat ca nici el sa nu fi bagat de seama cand ea a deschis fereastra.

Dar, la urma urmelor, de ce a si deschis-o? Numai si numai ca sa-i arate ce putin ii pasa de dansul, ca poate, daca vrea s-o deschida, numai si numai ca sa rada de dansul."

Asemenea pagini de analiza psihologica se alatura observatiei sociale si caracterologice facand din Mara unul din primele romane ale literaturii romane, iar din Slavici, un precursor al lui Rebreanu.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.







Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2019 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.