Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





MOARA CU NOROC - MODEL DE ANALIZA LITERARA de Ioan SLAVICI



Ioan SLAVICI Moara cu noroc
Ioan Slavici, prozator ardelean, precursor al lui Liviu Rebreanu, este un autor moralist, un fin psiholog, un creator de tipologii. Dupa cum el insusi marturiseste, adept inflacarat al lui Confucius, aplica in opera sa principalele virtuti morale exprimate de filozoful chinez: sinceritatea, bunacredinta, franchetea, cinstea, iubirea de adevar. intreaga creatie a lui Slavici e o pledoarie pentru echilibrul moral, pentru chibzuinta si intelepciune, pentru fericirea prin iubire de oameni si orice abatere de la aceste principii este grav sanctionata de autor.

Nuvela "Moara cu Noroc" a aparut in volumul de debut "Novele din popor", din 1881 si s-a bucurat de o larga apreciere critica, Maiorescu insusi considerand-o un moment de referinta in evolutia prozei romanesti, mai ales ca autorul "s-a inspirat din viata proprie a poporului si ne-a infatisat ceea ce este, ceea ce gandeste si ceea ce simte romanul in partea cea mai aleasa a firii lui etnice". Mihai Eminescu aprecia faptul ca personajele acestor nuvele "nu numai ca seamana in exterior cu taranul roman, in port si vorba, ci cu fondul sufletesc al poporului, gandesc si simt ca el". Asadar, loan Slavici construieste o opera literara pe baza cunoasterii sufletului omenesc, conceptia lui literara fiind un argument pentru iubirea de oameni care trebuie sa aiba caracter moralizator.



Tema o constituie consecintele nefaste pe care setea de imbogatire le are asupra individului, hotarandu-i destinul, pe masura abaterilor de la principiile etice fundamentale ale sufletului omenesc.



Compozitia si structura nuvelei.

Nuvela este de factura clasica, avand o structura viguroasa, in care fiecare episod aduce elemente esentiale si absolut necesare pentru firul epic. Cele 17 capitole se afla in ordinea cronologica a desfasurarii actiunii si sunt integrate de cuvintele rostite de batrana la inceputul si la sfarsitul operei: "Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci daca e vorba nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit"- si finalul: "Se vede ca au lasat ferestrele deschise [] simteam eu ca nu are sa iasa bine; dar asa le-a fost dat."



Conflictul social si psihologic se desfasoara intre aceste doua norme etice, reliefand un destin tragic previzibil aflat in chiar profunzimile sufletului omenesc.

Actiunea se desfasoara intr-o zona geografica a Ardealului, Ia hanul Moara cu Noroc, aflat in valea dintre doua drumuri, o rascruce prin care treceau turme de porci spre si dinspre targ, loc important pentru afaceri si comert.

Porcarii cu apucaturi primitive, fiorosi la infatisare, banditii, stapanii de turme sau hotii si ucigasii platiti alcatuiesc lumea ce se perinda pe la Moara cu Noroc.



Subiectul nuvelei (Momentele subiectuluI). Expozitiunea. Ghita, personajul principal, nemultumit de conditia sa sociala de cizmar modest si sarac, se hotaraste (impotriva sfaturilor soacrei salE) sa ia in arenda carciuma de la Moara cu Noroc. El intentioneaza sa stea aici numai "trei ani, sa se puna pe picioare", astfel incat sa lucreze cu "zece calfe si sa le dea altora de carpit" cizmele oamenilor si se muta la Moara cu Noroc impreuna cu sotia sa, Ana, cei doi copii si soacra sa. La inceput, treburile merg bine, viata este linistita si prospera si Ghita este multumit cand isi numara seara castigul.

Intriga incepe odata cu aparitia, la Moara cu Noroc, a Iui Lica Samadaul, un simbol al raului care ii da de inteles ca, daca vrea sa ramana aici, va trebui sa devina omul lui. Conflictul psihologic se amplifica treptat pe masura ce Ghita se implica in afacerile necinstite ale lui Lica.

Desfasurarea actiunii. Stapanit de setea de bani, Ghita se indeparteaza de familia sa, fiind din ce in ce mai mult manevrat de Lica, devenindu-i complice si partas in toate afacerile necurate. Se gandeste, la un moment dat, sa paraseasca hanul, aceasta fiind singura solutie de a ramane un om cinstit, dar lacomia pentru bani il face sa nu mai poata sa se retraga din incurcaturile in care intrase. Jefuirea unui arendas si uciderea femeii in negru ce au avut loc in preajma hanului il fac sa depinda definitiv de Lica, devenind complicele acestuia la crima, prin faptul ca depune marturie mincinoasa in fata justitiei. Cand Buza-Rupta si Saila sunt condamnati, Ghita este convins ca acestia sunt nevinovati, dar nu le ia apararea pentru ca "nu putea sa se puna in primejdie de dragul altora, caci avea nevasta si copii". Se hotaraste sa ia legatura cu jandarmul Pintea si sa-1 denunte pe Lica, dar patima aurului usor castigat il face sa renunte, chiar daca il ameninta pe Lica, spunandu-i "si daca te-as da eu de gol". Lica insa riposteaza cu sange rece, convingandu-1 ca nu are de ales, pentru ca oricare ar fi tradatorul, "tot ii frang in cele din urma gatul". De acum prabusirea lui Ghita este inevitabila, Lica devine un obisnuit in casa lui Ghita si chiar il forteaza sa-i dea nevasta. Ghita se lasa in voia hazardului, tensiunea dramatica urca treptat spre punctul culminant, faptele se precipita cu o repeziciune uluitoare. La sarbatorile de Pasti, batrana pleaca cu cei doi copii la rude.




Punctul culminant il constituie momentul cand Ghita, turbat de manie si gelozie, ii vede pe Ana si pe Lica "prinsi in jocul dragostei" si vrea sa se razbune. De aceea, se duce la jandarmul Pintea ca sa-i spuna adevarul si sa-i ofere probe de vinovatie a lui Lica. Chiar si jandarmul ii reproseaza insa procedeul la care Ghita recursese, oferindu-si sotia ca momeala: "si eu il urasc pe Lica, dar n-as fi putut sa-mi arunc o nevasta ca a ta drept momeala in cursa cu care vreau sa-1 prind".

Deznodamantul. intorcandu-se la Moara cu Noroc, Ghita o injunghie pe Ana, care, in agonie, striga numele lui Lica. in acelasi moment, la comanda lui Lica, Raut il impusca pe Ghita in ceafa, care "cazu inapoi fara sa mai poata afla cine 1-a impuscat". Dupa ce dadu foc casei, ca sa nu se mai afle nimic, Lica, urmarit de jandarmi, se sinucide lovindu-se cu capul de trunchiul unui copac: "Pintea il gasi cu capul sfaramat la tulpina stejarului".

Ioan Slavici isi pedepseste exemplar toate personajele implicate in afaceri necinstite: arendasul este pradat si batut incat abia se mai tinea pe picioare; femeia tanara in negru, banuita a avea "slabiciuni de aur si pietre scumpe", e asasinata prin sufocare; Buza-Rupta si Saila sunt condamnati si intemnitati; Lica se sinucide intr-un mod violent; Ghita este pedepsit de doua ori, intrucat isi injunghie sotia pe care o iubea inca foarte mult si devine astfel criminal; Moara cu Noroc se mistuie intr-un incendiu care distruge si transforma totul in scrum, ca semn ca locul trebuia purificat, curatat de relele ce se inradacinasera acolo. Tot sugestive sunt si cuvintele batranei din finalul nuvelei: "asa le-a fost dat".

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.






Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2019 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.