Ioan Dan (n. 30 iunie 1922, Deva - d. 31 octombrie 2003, Los Angeles) a fost un romancier și memorialist. Urmează Școala Normală la Sighet și Focșani (1934-1940).
Īși continuă studiile la Liceul nr. 39 din București, luāndu-și bacalaureatul īn anul 1968. A fost, pe rānd, vānzător de ziare īn București, muncitor la o carieră de nisip, chelar la lăptăria "Cocea" de pe calea Văcărești, muncitor īntr-o orezărie din Transilvania, scriitor amator, tehnician tipograf, șef de serviciu īntr-o cooperativă de artizanat și, īn final, scriitor bine lansat cu romane aventuriere de capă și spadă, gustate de tineret pentru stilul lor umoristic, captivant. Cele mai importante scrieri sunt evocări istorice, axate pe figurile lui Mircea cel Bătrān și Mihai Viteazul, dar și pe cele ale unor eroi anonimi exemplari, adevărate modele de curaj și īnțelepciune. Autorul devine membru al Uniunii Scriitorilor īn 1978.
Īn anul 1984 emigrează īn Germania, apoi, īn 1986, īn Statele Unite, stabilindu-se lāngă Los Angeles, īn California.
Dincolo de divertisment şi (auto)ironia bine dozată (bunăoară, un anume... Ioan Dan e menţionat la un moment dat īn carte drept fiu al fratelui domnului Mircea, "născut dintr-o dragoste tăinuită"), romanele au şi un anume farmec exotic, cānd e vorba de eroi ce ştiu a mānui la fel de bine şi arma şi pana, şi degajă un fior adolescentin deloc desuet.
Scrieri
Locatarii din Strada Fecioarei, București, 1970
Curierul secret, Editura Eminescu, București, 1974
Cavalerii, Editura Eminescu, București, 1975
Taina cavalerilor, Editura Eminescu, București, 1976
Cavalerii ordinului Basarab, București, 1977; ed. 2, I-II, München, 1985-1987; reeditat īn ediția a V-a de Editura Lucman, București, 2004. Tradus īn limba rusă de Petre Stati și apărut la Moscova īn 1978
Stăpānii golfului, editura Eminescu, București, 1981
Cavalerii rāsului (īn colaborare), Editura
Ion Dumitru, München, 1987
Milionarii (schițe și povestiri), Editura Publistar, București, 2000
Jurnal de exil, Editura Publistar, București, 2000
