MELIDON George Radu, se naste la 13 mart. 1831, Roman - moare in 11 mai 1897, Roman.
Poet, prozator, publicist si autor didactic.
Tatal, dascal la scoala de pe linga Episcopia Romanului.
A studiat la Acad. Nationala din Iasi. Din 1856 preda mitologie, retorica si poetica la Gimnaziul Academic din Iasi.
A ocupat importante functii administrative in invatamint: sef de sectie si apoi director general al scolilor din Romania (1862-l864), inspector si primul director al Scolii Normale de invatatori din Bucuresti, infiintata in . A fost, cum marturiseste singur, "unul din luptatorii Unirei".
Debuteaza publicistic in gazeta Zimbrul din Iasi (1851), cu o traduce din Lamartine. A mai colaborat la: Almanah de invatatura si petrecere. Almanah pentru romani.
Colectorul social pentru ambe sexe, Foaie pentru minte, inima si literatura. Foiletonul Zimbrului, Gazeta de Moldavia, Secolul etc. in volum si brosuri a publicat: Prietenul tinerimei (1856), Regule scurte de versificatie romana (1858), Relatiune statistica de starea scoalelor in Moldova (1862), Manualul invatatorului sau Elemente de pedagogie practica in uzul scoalelor populare (1874), Istoria nationala pentru popor sau Neamul, sapa, arma, casa si mintea romanilor prin toate timpurile si locurile (1876), Irod national (1895).
Incerte sint Scrieri literare. 1854-l862 si Chestiuni politice. 1855-l862, mentionate in brosura Irod national. Altele, ca Memoriile Unirei, au ramas in ms. A tradus versuri si proza din Schiller, Lamartine si A. Poissonier, aparute in periodice, si manuale scolare. A fost membru al Soc. Etnografice din Paris si decorat cu ordinul "Steaua Romaniei" si medalia "Bene-Merenti".
Prin preocupari si ideologie,
George Radu Melidon este un reprezentant tipic al generatiei Unirii. Beletristica, poezie si proza, a fost cultivata mai staruitor in primii ani de activitate. in umbra lui Alecsandri, Gr. Alexandrescu si Bolintineanu, George Radu Melidon cinta natura si iubirea, cu imagini adesea conventionale (La o copilita, 0 noapte pe luna in munti. Suvenire etc.) Luna e un fel de Luceafar eminescian pe dos, poetul fiind cel indragostit de astrul nocturn.
Este abordata insistent si tematica istorica, cetateneasca si patriotica. La coroana lui Stefan cel Mare glorifica pe marele voievod, 25 noiembrie 1855 saluta dezrobirea tiganilor, intiiul escadron este marsul unei noi unitati militare etc. George Radu Melidon insereaza frecvent versuri si in lucrari cu alt caracter, ca Istoria nationala pentru popor (1876), strabatute de ideea maririi si exemplaritatii trecutului pentru contemporani si de cea a unirii tuturor romanilor, inclusiv a celor sud-dunareni. Memorialele de calatorie fiind in mare voga, George Radu Melidon scrie si el De la lasi la Roman si Calatorie in Moldova de Sus.
Gasim in ele descrieri de natura, observatii sociale si etnografice (iarmarocul de la Falticeni, manifestari ale ospitalitatii romanesti, petrecerile in statiunile balneare etc), remarci ironice privind institutiile si gradul de civilizatie, pasaje umoristice. O critica a starilor prezentului contine si proza Un vis curioz, apartinind literaturii "de anticipatie" prin imaginea Moldovei proiectata in viitor, peste cincizeci de ani, ca loc al infloririi urbanistice, al civilizatiei si democratiei. Interesul pentru beletristica, desi diminuat, continua sa se manifeste din moment ce-l vedem pe George Radu Melidon inchinindu-i primul o poezie Eminentului poet Eminescu, aflat la inceputul afirmarii literare (Secolul, 1870). Irod national (1895) este o incercare dramatica, prelucrare, fara merite artistice, a unei vechi traditii.
Autorul a intentionat sa dea un model si un imbold invatatorilor si preotilor pentru a contribui la conservarea traditiilor populare si crestine. Aceeasi intentie educativa motiveaza si lucrarea de tinerete Regule scurte de versificatie romana (1858). Merita a fi mentionate articolele si studiile politice si sociale, ca si cele pedagogice si istorice, toate insuflate de dorinta de progres, animate de sentimente patriotice si urmarind scopuri educative. Ele il arata pe George Radu Melidon drept un continuator al pasoptismului, dar si un precursor junimist, prin accentul pus pe valorile originale nationale, prin atentia speciala fata de scolile elementare si satesti, "pe care are a se rezema toata zidirea civilizatiei", si prin critica adusa claselor de sus, care "au numai o spoiala de civilizare" (Despre invatatura publica din Moldova in principiu, 1855). Preocuparile istorice se concretizeaza in studii si articole (Drepturile Moldovei asupra Crimului, Marii Negre si a Ucrainei, 1855) si in Istoria nationala pentru popor, opera mai mult de popularizare, interesanta prin viziune si sistematizare si prin amplul Apendice, cuprinzind documente, legende, culegeri folclorice si fragmente din scrieri culte, de la
Psalmii lui
Dosoftei la
Tiganiada si pina la principalii poeti contemporani. Umbrit de marii colegi de generatie, George Radu Melidon a fost o personalitate cu insemnate merite, recunoscute in epoca, ale carui realizari, nefiind totdeauna pe masura nobilelor sale idei si aspiratii, nu i-au putut asigura perenitatea.
OPERA:
Prietenul tinerimei. Carte de lectura. Iasi, 1856;
Regule scurte de versificatie romana. Iasi, 1858 (reeditate fragmentar in Poetici romanesti, ed. ingrijita si introducere de Olimpia Berea, Timisoara, 1976);
Relatiune statistica de starea scoalelor in Moldova. Memoriu de ~, Iasi, 1862;
Manualul invatatorului sau Elemente de pedagogie practica in uzul scoalelor populare. Bucuresti, 1874;
Istoria nationala pentru popor sau Neamul, sapa, arma, casa si mintea romanilor prin toate timpurile si locurile, Bucuresti, 1876;
Irod national. Roman, 1895. |
REFERINTE CRITICE:
A. Pumnul, Lepturariu romanesc,'IV, 1864;
V. Gr. Pop, Conspect asupra literaturei romane si scriitorilor ei de la inceput si pina astazi in ordine cronologica, I, 1875;
D.R. Rosetti, Dictionarul contimporanilor, 1897;
N. lorga, Istoria, IU;
Al. Epure, Profesorul Gh. Melidon, 1943;
I.L.R., II;
D. Manuca, in Almanah "Convorbiri literare", .
|
