a) Tema acestui pastel o formeaza dragostea fata de tara; iar itleca care da mesaj poeziei o formeaza profunda identitate dintre poet, popor si patrie.
Sensul poeziei il gasim in cuvantul Vara, care este o metafora, fiindca vara nu este doar anotimpul in care lumea vegetala traieste deplin, rodeste, germineaza, sporeste, ci este" si vara vietii omului, cand acesta produce, aidoma unui pom, fructele spirituale ce dau sens vietii sale. Poetul contempla, cu ochii sufletului frumusetile tarii, (Privirile de farmec bete / Mi le-am intors catra pamant") si recepteaza acest mesaj esential al poporului roman (in lan erau feciori si fete, / Si ei cantau o doina-n cor. / Juca viata-n ochii lor,"), adica viata spirituala, care-i defineste fiinta. Cu aceasta bogatie in suflet poetul, ca reprezentant al constiintei nationale, exprima dragostea sa fata de natura patriei (Cat de frumoasa te-ai gatit,/ Natiiro, tu! Ca o virgina / Cu umblet drag, cu chip iubit! / As vrea sa plang de fericit / Ca simt » suflarea ta divina").
Dragostea sa fata de frumusetile tarii este determinata de aceasta explozie de viata: Ca pot sa vad ce-ai plasmuit!", ca seinii al harului divin. De aici lumina care ii inunda sufletul: Natura, in mormantul meu, / E totul, cald, ca e lumina!". Este semnul unei renasteri interioare, care nu este doar a sufletului sau ci este semnul duhului national". De aceea poetul simte lacrimile acestei bucurii imense inundandu-i inima: ,Mi-e inima de lacrimi plina" si profunda legatura, pe care o are cu neamul sau: Ca-n ea s-au ingropat mereu / Ai mei, si-o sa ma-ngrop si eu!". Aceasta profunda unitate cu poporul, cu glia strabuna il determina sa constate ca de fapt poetul este un exponent al constiintei nationale: O mare e, dar mare,lina".
Prin analogie, poetul exprima in mod indirect conceptele sale despre poet si poezie. Poetul ca si Ceahlaul, este: Un urias cu fruntea-n soare, / De paza tarii noastre pus". Poezia este: O ta;na calatoare", care Plutea-ntr-acest imens senin", este o exprimare a plenitudinii vietii: Si tot vazduhul era plin / De cantece, ciripitoare".
Strofa a doua este alcatuita vlin imagini vizuale si auditive, in care se reda acest cantec al vietii: Iar spicele jucau in vant, / Ca-n hora dup-un vesel cant / Copilele cu blonde plete, / Cand salta largul lor vestmant".
De aceea, Garabet Ibraileanu definea astfel locul aparte detinut de poezia Vara in creatia lui George Cosbue: ..e sentimentul de comuniune recunoscatoare cu natura, comuniune in viata si in moarte". Poetul este lumina constiintei, iar poezia este lumina emanata de aceasta constiinta: Natura, in mormantul meu / E totul cald, ca e lumina!".
b) Poezia Vara are trei parti concentrate in trei strofe.
Prima ne da o imagine a planului profund, general al unui tablou care sintetizeaza plaiul romanesc.
A doua ne prezinta, in prim plan, o hora cu flacai si fete, care canta o doina, in timp ce mieii si graurii.ii insotesc in jocul lor.
A treia strofa este cea mai lirica si cuprinde mesajul, adica exprimarea dragostei fata de tara a poetului.
Imaginea Ceahlaului, injurul caruia se concentreaza prima strofa, are ca model o posibila, legenda, in care ca si in legendele despre Muntii Caraiman, Buteanu, Caliman, Ceahlaul este un urias impietrit: Un urias cu fruntea-n soare /De paza tarii noastre pus". Imaginea este construita pe conceptul de armonie si echilibru, continut in imaginea unui nor, care sta in echilibru: Plutea^htr-acest imens senin // Si tot vazduhul era plin / De cantece ciripitoare." Pasarile exprima armonia, iar norul sugereaza echilibrul. Transfigurarea realitatii este determinata de intensitatea sentimentului de dragoste fata de tara: Privirile de farmec bete", dar si de coiespondenta acestui sentiment, pe care-l gaseste in elementele naturii: Iar spicele jucau in vant, / Ca-n hora dup-un vesel caiv. / Copitele cu blonde plete,". Acest sentiment este comunicat parca de grupul de flacai si fete: In lan erau feciori si fete, l Si ei cantau o doina-n cor. / Joca.a viata-n ochii lor"
Amplificarea sentimentului de. dragoste fata de natura patriei, determina transformarea lui intr-o admira;ie fata de natura vazuta ca o zana, in care se-ntrupeaza tara: Cat de frumoasa te-ai gatit, / Naturo, tu! Ca o virgina / Cu umblet drag, cu chip iubit!" Natura devie astfel, ca si la Eminescu, ca si la poetul Mioritei, o imagine a Fecioarei lumii, a iubirii. De aceea, poetul traieste sentimentul de bucurie: As yrea sa plang de fericit".
Cele trei parti aduc parca cele trei diimensiuni, care corespund unor unghiuri de unde este privita imaginea tarii. Dimensiunea verticala este sugerata de imaginea Ceahlaului, care este proiectat pe imensitatea cerului, albastra. Se sugereaza zborul spre inalt, spre purificare. Dimensiunea orizontala este aceea a, vietii, a jocului, a miscarii. Dimensiunea spre interior, spre profunzime, spre sufletul neamului, cu care poetul vrea sa se identifice prin pierderea eului, a constiintei individuale si sa devina un exponent al constiintei nationale, formeaza de fapt ideea celei de a treia strofe.
Poezia devine astfel un mesaj al lumii luminii, dupa care Marea Trecere devine din mit, o realitate. Desi George Cosbuc realizeaza un pastel romantic, totusi dimensiunea clasicista este prezenta prin conceptul de armonie si echilibru, prin conceptele de mimesis si catharsis, prin mesajul moral, crestin si national. George Cosbuc se afirma astfel un continuator al poeziei de speciile national, care incepe cu Vasile Alecsandri si se continua cu Mihail Eminescu. iar dupa George Cosbuc, vor urma Octavian Goga, Lucian Blaga,
Ion Barbu si altii, care vor adauga noi dimensiuni acestui specific national.
c) Poezia Vara poate ti interpretata si ca un imn inchinat vetrei strabune. De aceea criticul G.lbraileanu afirma. Vara, este poezia cea mai lirica din toata opera lui Cosbuc, si cea mai frumoasa". O poezie, cu cat este mai lirica, cu atat este mai poetica. G. Cosbuc da dovada de maturitate artistica si de profunzime. De aceea poezia are trei registre.
In prima strofa, avem o imagine marcata .. naturii, care ne sensibilizeaza in mod indirect.
In strofa a doua, lirismul se intrupeaza prin doina cantata in cor de flacai si fete, prin delicatetea si candoarea mieilor albi, prin zborul graurilor suri.
In strofa a treia, lirismul este exprimat direct, ca o explozie in interior, ca o descoperire a Marelui Adevar, ca viata are un sens, atunci cand prin iubire se rup catusele egoismului.
Treptele imnului Vara sunt date de sentimentul de admiratie creat de imaginea de salbatica splendoare", in care Ceahlaul este asemanat cu un urias cu f runtea-n soare". in strofa a doua, sentimentul de bucurie inunda sufletul poetului. De aceea Privirile de farmec bete" sunt aduse in planul realitatii, spre a contempla si compara, nu intamplator, jocul spicelor de grau cu jocul fetelor" si flacailor. Sentimentul de iubire este cel care rupe catusele lirismului si acesta inunda calm, cu lumina sa pornita din inima poetului, inima cititorului (Mi-e inima de lacrimi plina").
Pentru aceasta atmosfera senina, pentru felul iti care exalta frumusetea vietii de la tara, G.Cosbuc a fost comparat cu poetul latin Virgilius, care in Bucolicele sale, canta acum doua mii de ani, frumusetea peisajului italic. Avand afinitati cu Virgilius si cu Dante^Alighieri, George Cosbuc, nu numai ca i-a tradus in limba romana, dar influenta lor se resimte in structura acestui,imn. Asa cum Dante Alighieri patrundea in Infern coborand prin pamant, trecea prin Purgatoriu si se inalta la Empireu prin iubire, tot asa .George Cosbuc gaseste drumul spre lumina, spre Dumnezeu, prin interior.
Spre deosebire de Mihail Eminescu, care in elegia
Mai am un singur dor aducea un sentiment de melancolie si tristete, determinat de gandul mortii, George Cosbuc aduce bucuria si iubirea, care sunt alte modalitati de exprimare a conceptului fundamental despre lume si viata al poporului roman, adica a conceptului de armonie si echilibru. Desi profund original, George Cosbuc il continua pe Mihail Eminescu, imbogatind cu noi valori spiritualitatea romaneasca.
d) Poezia Vara poate fi interpretata ca o idila concentrata, in care Taina calatoare" sugerata de norul, care pluteste in. preajma Ceahlaului, este armonia si echilibrul, ca lege a creatiei si a Universului, generata de iubire. Ea are forma luminii, a cantecului, a doinei, a inimii pline de lacrimile bucuriei vietii. De aceea, versul Plutea-ntr-acest imens senin", in care cele patru accente principale, determina scandarea lui, ca in poezia antica, vadeste influenta poeziei antice, atat in forma, cat si in continut. Expresia salbateca splendoare", sugereaza, cu mijloacele poetice simboliste, caracterul abrupt al peisajulut-montan.
Sentimentul naturii, exprimat pregnant in strofa intai, sugereaza in strofa a doua o idila, adica o impletire cu sentimentul iubirii, pe care-l canta feciorii si fetele: Ca-n hora dup-un vesel cant.
In strofa a treia, imaginea naturii, care devine o iubita ideala, adica Mandra craiasa / A lumii mireasa" sugereaza nunta cosmica din
Miorita, motivul comuniunii dintre om si natura, actul unirii spiritului, ca principiu masculin (poetul) si natura, ca principiu feminin, George Cosbuc, ca si Mihail Eminescu, intuieste legatura structurala dintre natura si femeie, dintre viata si moarte. Actul creatiei arata cat de complex 6ste sufletul omenesc in general si al lui George Cosbuc in special. De aici, profundele intuitii, care par o elaborare meditata a sensurilor, a expresiilor, a metaforelor si simbolurilor, in economia clasica a textului. Idealizarea realitatii este exprimata direct in versurile: Privirile de farmec bete / Mi le-am intors catre pamant" si completata de emotiile muzicale; vesel cant", canta o doina-n cor", njuca viata-n ochii lor".
Motivul comuniunii cu natura, cu tara, cu neamul, devine o religie, care sugereaza iubirea crestina. Natura devine Pamantul Muma, in care, poetul se reintegreaza, se reintoarce, traieste mitul Marea Trecere spre deosebire de Mihail Eminescu, la care, prin extindere, eul poetului ar voi sa incorporeze in sine Universul, ca in filozofia indiana. Daca la Eminescu natura este vioara, prin care eul poetului, ca un arcus, face sa rasara melodia, propria emotie, la George Cosbuc avem o alta intelegere luminoasa, a smeritei ascultari a vointei divine, cand spune: Caci pamant esti si in pamant te vei intoarce".
e) Stilul lui G.Cosbuc este afectiv, nuantat, echilibrat, sensibil, colorat cu metafore si simboluri, epitete,si comparatii, ci: imagini vizuale si auditive. Epitetele sunt cromatice: zari albastre", blonde plete", mieii albi", grauri suri", sau incarcate de semnificatii;, salbateca splendoare", taina calatoare", cantece ciripitoare", vesel cant", mai lina", umblet drag", chip iubit", au deci, o functionalitate poetica. Metaforele dau o profunda valoare textului. Astfel, suflarea divina a naturii devine o Mare lina", in care s-au ingropat strabunii, neamul. Aceasta suflare divina" este o lumina", care transforma moartea intr-o renastere spirituala, intr-o inviere, in eternitate. Ea este acel imens senin", in care pluteste norul ca o taina calatoare", sugerand parca locul, unde se gaseste eul poetului. Tot astfel comparatia Iar spicele jucau-in vant, / Ca-n hora dup-un vesel cant / Copilele cu blonde plete" este construita pe motivul comuniunii dintre om si natura, asa cum sunt toate metaforele din balada Miorita.
Acelasi model il gasim in compararea naturii cu o -fecioara (Naturo, tu! Ca o virgina") precum si in compararea Ceahlaului cu un urias (Un urias cu fruntea-n soare").
Metonimiile se impletesc cu subtile personificari. Astfel unele metonimii au la baza substitutia, cauza - efect: Si n-avea aripi sa mai zboare!", Juca viata-n ochii lor ,Mi-e inima de lacrimi plina", ,,E totul cald, ca e lumina!".
Personificarile, vizeaza analogii intre om si natura: Si vantul le juca prin plete", Iar spicele jucau in vant".
Simbolurile Ceahlaul", soare", isi transfera o parte din sensuri. Ceahlaul, care are frunte in soare, sugereaza imaginea lui Fat Frumos, a mitului Sfantul Soare asociind subtil o corespondenta cu eul poetic, spiritual, principiul masculin, care seincorporeaza, in t imp ce natura, vazuta ca o fecioara, asociaza principiul feminin, adica pe Ileana Cosanzeana.
Cateva subtile hiperbole, intregesc acest tablou al mijloacelor artistice utilizate de George Cosbuc si dau textului o imagine deosebita: Si tot vazduhul era plin 7 De cantece ciripitoare". Departe-n zari albastre dus".
Mitizarea, simbolizarea, armonia, accentuarea, iluminarea, ne dezvaluie;- o personalitate creatoare, care se exprima deplin prin poezia Vara, fiindca George Cosbuc, atinge o inalta maiestrie artistica.
