George COSBUC

Pasa Hassan

Pasa Hassan

Balada Pasa Hassan

PASA HASSAN - comantariu

PASA HASSAN - analiza literara

Pasa Hassan - poezie de George Cosbuc.

Caracterizare - Mihai Viteazul - personaj principal in poezia Pasa Hassan

Caracterizare - Pasa Hassan - personaj principal in poezia omo-nima

PASA HASSAN - Titlul is anlzia pe tablouri

Opera si activitatea literara George COSBUC

Scrierile si activitatea publicistica a lui George COSBUC

Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text


Poezie

Nunta Zamfirei

Moartea lui Fulger

Poetul

Noi vrem pamant

O scrisoare de la Muselim Selo

Vara

Pasa Hassan

NOAPTE DE VARA

MANIOASA

REA DE PLATA

FATA MORARULUI

IN MIEZUL VERII

PATRIA ROMANA

Dusmacele

Pasa Hassan de George COSBUC (Poezie)

Publicata initial in Vatra, 1894, nr. 23

Pe voda-l zareste calare trecand
Prin siruri, cu fulgeru-n mana.
In laturi s-azvarle multimea pagana.
Caci voda o-mparte, carare facand,
Si-n urma-i se-ndeasa, cu vuiet curgand,
Ostirea romana.

Cu tropote roibii de spaima pe mal
Rup fraiele-n zbucium si salta;
Turcimea-nvrajbita se rupe deolalta
Si cade-n mocirla, un val dupa val,
Iar fulgerul Sinan, izbit de pe cal,
Se-nchina prin balta.

Hassan de sub poala padurii acum
Lui Mihnea-i trimite-o porunca:
In spatele-ostirii muntene s-arunca
Urland ianicerii, prin flinte si fum,
Dar pasa ramane alaturi de drum
Departe pe lunca.

Mihai ii zareste si-alege vro doi,
Se-ntoarce si pleaca spre gloata,
Ca volbura toamnei se-nvarte el roata
Si intra-n urdie ca lupu-ntre oi,
Si-o frange degraba si-o bate-napoi
Si-o vantura toata.

Hassan, de mirare, e negru-pamant;
Nu stie de-i vis, ori aieve-i,
El vede cum zboara flacaii Sucevei,
El vede ghiaurul ca-i suflet de vant
Si-n fata-i puterile turcilor sant
Tariile plevei.

Dar iata-l! E voda, ghiaurul Mihai;
Alearga navala nebuna.
Imprastie singur pe cati ii aduna,
Cutreiera campul, taind de pe cai
El vine spre pasa: e groaza si vai,
Ca vine furtuna.

— "Stai, pasa, o vorba de-aproape sa-ti spun
Ca nu te-am gasit nicairea" —
Dar pasa-si pierduse si capul si firea!
Cu fraul pe coama el fuge nebun,
Ca-n gheara de fiara si-n gura de tun
Mai dulce-i pierirea.

Salbaticul voda e-n zale si-n fier
Si zalele-i zuruie crunte,
Gigantica poart-o cupola pe frunte,
Si vorba-i e tunet, rasufletul ger,
Iar barda din stanga-i ajunge la cer,
Si voda-i un munte.

— "Stai, pasa! Sa piara azi unul din noi." —
Dar pasa mai tare zoreste;
Cu scarile-n coapse fugaru-si loveste
Si gatul i-l bate cu pumnii-amandoi;
Cu ochii de sange, cu barba valvoi
El zboara soimeste.

Turbanul ii cade si-l lasa cazut;
Isi rupe cu mana vestmantul
Ca-n largile-i haine se-mpiedica vantul
Si lui i se pare ca-n loc e tinut;
Alearga de groaza pieririi batut,
Mananca pamantul.

Si-i dardaie dintii si-i galben-pierit!
Dar Alah din ceruri e mare!
Si-Alah ii scurteaza grozava-i carare
Caci pasa-i de taberi aproape sosit!
Spahiii din corturi se-ndeasa grabit,
Sa-i deie scapare.

Si-n ceasul acela Hassan a jurat
Sa zaca de spaima o luna,
Vazut-au si beii ca fuga e buna
Si bietului pasa dreptate i-au dat,
Caci voda ghiaurul in toti a bagat
O groaza nebuna.

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.