Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




PASA HASSAN - analiza literara de George COSBUC



George COSBUC Pasa Hassan
Publicata in 1894, dar compusa probabil mai inainte, sub impresia evenimentelor legate de Razboiul de Independenta, Pasa Hassan isi are punctul de plecare intr-un pasaj din Romanii supt Mihai Voievod Viteazul, capitolul care povesteste batalia de la Calugareni. La un moment dat, in toiul luptei, Mihai zareste pe pasa Hassan, dusmanul sau de moarte. Voievodul il striga o vorba sa-i spuna", dar turcul fuge mancand pamantul. Urmeaza cavalcada infatisata cu o pana de adevarat maestru.

Cat timp tabloul ramane relativ static, imaginile sunt cele obisnuite:



Mihai il zareste si-alege vreo doi, Se-ntoarce si pleaca spre gloata, Ca volbura toamnei se-nvarte el roata Si intra-n urdie ca lupu-ntre oi, Si-o frange degraba si-o bate-napoi Si-o vantura toata.



Cate o comparatie concentrata: negru-pamant, ritmul perfect si rimele rare: aieve-i Sucevei plevei; pamant vant sant, ridica poezia peste nivelul lui Bolintineanu din Legende, fara insa a o feri cu totul de o anume nota de conventional: Hassan e negru-pamant de mirare", flacaii Sucevei zboara":



Hassan, de mirare, e negru-pamant; Nu stie de-i vis, ori aieve-i, El vede cum zboara flacaii Sucevei, El vede ca Bogdan e suflet de vant Si-n fata-i puterile turcilor sant Tariile plevei.



Cand insa tabloul intra in miscare, Cosbuc este neintrecut. Propozitiile sunt scurte, dinamice, cu predominatia exclamatiilor. Unghiul pe privire e acela al turcului ingrozit de ghiaurul" Mihai:





Dariata-l! E voda, ghiaurul Mihai! Alearga navala nebuna, imprastie singur pe cati ii aduna, Cutreiera campul, taind de pe cai, El vine spre pasa: e groaza si vai, Ca vine furtuna.



Strigatul lui Mihai catre pasa e sacadat dupa aceeasi bataie a galopului:





Stai, pasa, / / o vorba / / de-aproape / / sa-ti spun // Ca nu te-am gasit nicaierea!, reluat apoi peste o strofa in chip de laitmotiv:



Stai, pasa! / / Sa piara / / azi unul / / din noi!



Frica lui Hassan atinge proportii uriase, ca de cosmar, sugerata, fiind de aceasta impecabila hiperbola, facuta din cateva onomatopei si cladita pe ritmuri perfecte :



Salbatecul voda e-n zale si-n fier, Si zalele-i zuruie crunte, Gigantica poart-o cupola pe frunte, Si vorba-i e tunet, rasufletul ger, Iar barda-i din stanga ajunge la cer, Si voda-i un munte.



Vocabularul insusi impresioneaza: fier, zale care zuruie; vorba-lunet, rasufletul-ger; barda din mana stanga a eroului, comparat cu un munte. Maiestria lui Cosbuc sta insa ca peste tot in poezia sa in adaptarea cat mai exacta a mijloacelor prozodice la ideea poetica pe care vrea sa o exprime. Ca si la Bolintineanu in Mihnca si baba, ritmul cavalcadei e dat de masura versului:





Ca intr-un film, dinamic in gradul cel mai inalt, in care totusi regizorul a stiut sa pastreze intreaga atmosfera de fresca istorica, pasa Hassan, urmarit de Mihai Voda, este o imagine ce nu se poate uita:



Stai, pasa! Sa piara azi unul din noi!" Dar pasa mai tare zoreste; Cu scarile-n coapse fugaru-si loveste Si gatul i-1 bate cu pumnii-amandoi; Cu ochii de sange, cu barba valvoi, El zboara soimeste.



Devine acum clar ca poetul Cosbuc avea vocatia epica si dramatica mai putin pe cea lirica de mari efecte. Ele sunt scoase din notarea gesturilor personajelor tabloului: pasa loveste calul cu pintenii si scarile, il bate cu pumnii, are ochii injectati de sange" si barba valvoi", de groaza. in strofa urmatoare, aceasta gesticulatie, menita a arata frica si furia neputincioasa a turcului, atinge punctul ei culminant; turbanul ii cade si-1 lasa cazut", desi acest lucru nu era iertat unui musulman, isi sfasie cu mainile vestmintele pentru ca are impresia ca vantul se impiedica in ele si nu-1 lasa sa fuga etc:





Turbanul ii cade si-1 lasa cazut; isi rupe cu mana vestmantul,

Ca-n largile-i haine se-mpiedica vantul

Si lui i se pare ca-n loc e tinut;



Intorcandu-ne acum din nou la izvorul de inspiratie al lui Cosbuc, vom observa ca poetizarea eroului de la Calugareni apare, cu tot atata forta, si sub pana lui Balcescu. Mihai Viteazul e comparat cu semizeii cantati de nemuritorul Omir". intalnind pe Hassan-Pasa, el ii striga sa stea de este viteaz, sa se lupte cu dansul piept la piept". Hassan fuge insa inspaimantat si nu se putea tine pe picioare de groaza". in afara de versificatie, intr-adevar cu totul remarcabila, Cosbuc nu aduce nimic in plus fata de Balcescu. Caracterul de instantaneu al intamplarii il aflam chiar in pasajul respectiv din Romanii supt Mihai Voievod Viteazul, care incepe cu indicatia temporala intr-acel minut":

intr-acel minut, Mihai, precum odinioara semizeii cantati de nemuritorul Omir, alerga intr-o parte si intr-alta prin tabara turceasca cautand pe Sinan, cand, vazand de departe pe Hassan-Pasa, se lua dupe dansul strigandu-i sa stea de e viteaz, sa se lupte cu dansul piept la piept, si cand de cand era sa-1 ajunga cu palosul. Dar Hassan-Pasa fugea inspaimantat si nu se putea tine pe picioare de groaza. El merse de-si ascunse rusinea intr-un crang spinos, de unde d-abia a doua zi indrazni sa iasa la ai sai."

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.