Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Nunta Zamfirei - o imagine totala a satului trasilvanean de George COSBUC



George COSBUC Nunta Zamfirei
Dorind sa ofere cititorilor o imagine totala a satului trasilvanean, Cosbuc trasfigureaza poetic momentele cruciale ale vietii, precum nunta sau moartea, mitizate de omul din popor si prezente in atatea specii ale creatiei anonime.

Poetul urmeaza tiparul gandirii populare, pentru care nunta, moment unic, irepetabil, consacrator, aseaza tanara pereche in randul celor maturi, integrand-o rosturilor ancestrale care le revin acestora.

Ideea poetului este de a urmari completa ritualizare a evenimentului casatoriei si nuntii rustice prin feerie fantastica, a carei schema o ofera basmul popular, si acesta o proiectie in fabulos a vietii satului.



Cel care relateaza este un bard transilvanean, cronicarul unei nunti princiare.

Ca in toate reprezentarile fantastice, personajele principale sunt calificate superlativ, marca a singularitatii lor absolute: Dar ca Sageata de bogat / Nici astazi domn pe lume nu-i". Fata e, desigur, unica la parinti si caracterizata lapidar printr-o metafora superlativa a frumusetii iradiind din puritatea desavarsita: Icoana-ntr-un altar s-o pui / La inchinat." Compararea unui chip frumos cu o icoana e frecventa in mediul taranesc dar poetul enunta exclamativ, ca-ntr-o uimire, subliniaza prin repetitie (o fata - fata luI) si tautologic, precum in exprimarea populara: La inchinat"). Primul moment al nuntii - petitul - e fabulos: dintr-al printilor sirag" e ales cel mai drag". Venind dintr-un loc indepartat, misterios si benefic (Dintr-un afund de rasarit"), printul e frumos si tinerel, conditia lui, identica cu aceea a fetei, confirmand alegerea. Conceptia popuara pretinde potrivirea mirilor (ca varsta, infatisare, stare sociala) si o casatorie din dragoste. Se respecta credinta straveche in predestinarea celor doi soti; din acest motiv Viorel e cel menit. Poftirea nuntasilor si sosirea lor urmeaza tiparul hiperbolizarii din povesti: Toti craii multului rotund", nuntasi din nouazeci de tari", roiuri de-mparati". Indeterminarea geografica (Din munti si vai, de peste mari / Din larg cuprins de multe zari" // Din fundul lumii, mai din sus / Si din Zorit, si din Apus"), proprie basmului popular, este de origine mitica, aratand imensitatea distantelor parcurse pentru participarea la un eveniment, astfel amplificat la scara planetara. Personajele, sumar individualizate (batranul Grui / Cu Sanda si Rusanda lui, / Si Tintes cel cu tainic rost, / Cu Lia lui sosit a fost. / Si Bardes cel cu adapost / Prin munti silhui."), ca si fastul vestimentar, mai putin schematic decat in basme (purpura, margarintul, rochiile tesute-n flori, hainele de pe feciori sclipind de-arginT), multimea radvanelor cu patru cai ca patru sori, in fine, imaginea fugara a vreunui print in atitudinea senioriala de ev mediu creeaza o feerie credibila prin concretetea detaliilor. 5-a ridicat, s-au rascolit, veneau, venit-au, spumau sunt verbele unor instatanee ale deplasarii cortegiilor de nuntasi ideali ai timpului mitic (Cum astazi nu-s"), actualizarea lui culminand cu suierul vantului in creasta unui coif inalt, sunet transcris prin aliteratie: Prin vulturi vantul viu vuia, / Vrun print mai tanar cand trecea". Personajele ritualului" nuptial taranesc (nanasii, socrii mari, starostele, multul popor, muzicile care preceda cortegiuL) sunt gtezetate cu o sugestie de feeric fabulos, ca la mandre nunti de crai", cu sfetnici multi", cu drumul covor / De flori de mai". Aparitia miresei e precedata de imagini auditive: A prins sa sune sunet viu,/ De treasc si trambiti si de chiu -", portretul acesteia cumuland vizualul, auditivul, miscarea, chiar sugestia .parfumului, intr-o sintetica reprezentare a puritatii plina de gratie; dalbul iatac, pasul usor, braul de argint - trei epitete ale castitatii, contrasteaza gratios cu obrazul fetei imbujorat de sfiala. Trandafirul, ca termen de comparatie al frumusetii unei fapturi tinere si curate, este de sursa populara, originala fiind potentarea efectului prin spatializarea imaginii comparative, de unde o tenta alegorica si o amplificare cosmica a frumusetii florale a fetei: Un trandafir in vai parea". Mersul istet, mladiul trup, reductia descrierii vesmintelor la un singur detaliu relevant - brau de-argint, sunt elementele unei stilizari portretistice de mare putere expresiva, la care contribuie o alta imagine sintetica: Frumoasa ca un gand razlet". Aparitia Zamfirei e ca o strafulgerare a idealitatii pe pamant.





Descrierea horei a devenit antologica prin exactitatea cu care e prins rkmul si miscarea in cerc: Trei pasi la stanga linisor / Si alti trei pasi la dreapta lor, / Se prind de mani si se desprind, / S-aduna cerc si iar se-ntind, / Si bat pamantul tropotind / in tact usor." Rusticitatea portului si a dansului in atmosfera fabuloasa a unui scenariu nuptial princiar confera ceremoniei traditionale insesi o aureola fantasta. Toiul petrecerii scoate in-relief opulenta (hiperbola belsugului de vin si bucatE), inaltul rang al nuntasilor, de prestigiu mitic (Copilele de imparat", Si principi falnici si-ndrazneti, / De-al caror buzdugan istet / Perit-au zmei din iaduri scosi!"), iuresul voiosiei dizolvand in infratita candoare toata gravitatea vietii. Anecdota nu poate lipsi: Sunt grei batranii de pornit, / Dar de-i pornesti, surit grei de-oprit! / Si s-au pornit barbosii regi / Cu sfetnici invechiti in legi / Si patruzeci de zile-ntregi / Au tot nuntit." Basmul fatastic romanesc, lipsit de terifiant si macabru, ofera el insusi o viziune stenica, din care poetul imprumuta pentru secventele sale umoristice, precum jocul descatusat al piticului Barba-Cot.



Deoarece in conceptia traditionala temeiul casatoriei ii constituie asigurarea continuitatii vietii prin copii, urarea de viata lunga e intregita de aceea privind binecuvantarea cuplului cu prunci: Si-un print la anul! bland si mic". in tonul popular al acestei cronici se distinge in primul rand o retorica rustica a uimirii: La tot radvanul patru cai, / Ba patru sori"; Frumoasa cat eu nici nu pot / O mai frumoasa sa-mi socot / Cu mintea mea"; De-ai fi vazut cum au jucat / Copilele de imparat"; De-ai fi vazut jucand voiosi / Si feti-voinici si feti-frumosi, / Si logofeti"; Sarea piticu-ntr-un picior / De nu-si da rand!".Simplitatea acestei oralitati, cate-o sugestie a naivitatii populare (Alaturea de ghinarari / De neam strain"), ritmul sprinten al versurilor si mai ales acea clapa finala a strofei, proprie poetului, care rotujeste stihuirea cu o clasica seninatate, produc laolalta impresia de incantatoare naturalete. E ceea ce te cucereste la omul simplu, al carui verb si a carui imaginatie nu si-au pierdut izvorul cu miresme de rai, al lumii stravechi. Gustul cosbucian pentru lirismul spectacular si pentru baladesc reaseaza satul in feeria mitica primordiala, poetul avand o imparateasca incredere in permanenta minunatiilor.



 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.