Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere






Data nasterii. Copilaria si perioada scolaritatii despre George COSBUC



S-a nascut la data de 20 septembrie 1866, in satul Ho rdou, azi George Cosbuc, jud. Bistrita-Nasaud, fiind trecut in Matricola botezatilor din comuna cu numele de George Cosbuc. Era al optulea din cei 12 copii ai preotului Sebastian Cosbuc si ai Mariei, fiica preotului Avacum din Telciu. Copilaria si-o va petrece la Hor-dou, in orizontul mitic al lumii satului, in intovarasia basmelor povestite de mama sa. Primele notiuni despre invatatura le primeste de la taranul Ion Gurita, dintr-un sat vecin, despre care Maria Cosbuc auzise "ca stie povesti". De la batranul diac Tanasuca Mocodean, Cosbuc invata a citi inca de la varsta de cinci ani.

Poetul si-a inceput studiile la scoala primara din Hordou, in toamna anului 1871, pe care, din motive de sanatate, le intrerupe dupa clasa I. Din toamna anului 1873, pentru clasele a Ii-a si a IlI-a, urmeaza cursurile scolii din Telciu, "comuna mare. pe Valea Salautii", invatand germana cu unchiul sau Ion Ionascu, directorul scolii. in clasa a IV-a, in 1875, se afla la Scoala Normala din Nasaud, pe care o absolva pe data de 21 iunie 1876. in toamna acestui an, Cosbuc se inscrie in clasa I a Gimnaziului Fundational din Nasaud; de atunci dateaza si primele contacte cu operele scriiitorilor romani si cu literatura universala: Lena, Heine, Chamisso, Burger si altii. La liceul din Nasaud erau profesori cu o pregatire serioasa, se punea accent pe studiul limbilor si al literaturilor clasice, incat Cosbuc si-a format aici o temeinica baza pentru cultura sa. incepe sa scrie versuri si activeaza in Societatea de lectura "Virtus Romana Rediviva" a gimnaziului, din clasa a V-a (1880--1881) ca membru extraordinar. in clasa a VH-a, Cosbuc este ales vicepresedinte al societatii, iar la 2 oct. .1883 devine presedinte. Publica in paginile revistei Muza someseana (1882- 1883) primele poezii, citeste la sedintele societatii traduceri din Fr. Riickert, Petofi si o poveste populara, in 600 de versuri, Pepelea din cenusa. Contactul cu literatura clasica, mai cu seama latina, cu principalele opere ale literaturii europene, dragostea fata de folclorul romanesc si fata de cartile vechi ii marcheaza,. din aceasta perioada, destinul creator, in mai 1884 isi sustine examenul de bacalaureat, dupa trecerea caruia, in toamna anului 1884, se inscrie la Facultatea de Filosofie si Literatura a Universitatii , maghiare din Cluj, care avea pe atunci si o catedra de limba romana. A continuat studiile clasice, frecventand cursurile de istoria grecilor vechi, traducere si interpretare de scrieri alese din Cicero, teoria si istoria retoricii la greci si romani, sintaxa greaca si istoria literaturii latine. A fost numit in comitetul Societatii "Iulia" a studentilor romani, isi incepe colaborarea la Tribuna din Sibiu (decembrie 1884). in noiembrie 1886, bolnav si confruntat cu diverse dificultati materiale, nu mai figureaza printre studentii clujeni, frecventand doar anumite -cursuri universitare. Continua colaborarea la Tribuna, publicand Atque nos, Fata craiului din cetini, Draga mamei, Dragoste pacurareasca. Ioan Slavici, directorul Tribunei, il cauta personal la Cluj pentru a-1 atrage in redactia revistei si pentru a stabili cu el o eventuala colaborare. Publica la revista din Gherla Cartile sateanului roman, continua sa tipareasca in "Tribuna" povesti si basme versificate (Fulger, Braul Cosanzenii, Tulnic si LioarA), corespondeaza cu I. Slavici, care il cheama la Sibiu, in redactia ziarului. Din vara anului 1887 poetul incepe sa lucreze ca redactor la Tribuna, inaugurandu-se astfel o etapa hotaratoare in formatia sa.



Debutul literar

Despre inceputurile sale literare George Cosbuc marturiseste: "Cea dintai poezie am publicat-o la varsta de 15 ani intr-o foaie pedagogica din Ardeal. N-o mai am si nici nu stiu ce era. Am publicat apoi fel de fel de incercari prin toate foile ardelenesti." Referirea este facuta la revista de informare pedagogica si literara Scoala practica, redactata de pedagogul Vasile Petri, in care, "student" in clasa a VH-a liceala, G. Cosbuc trimite spre publicare in primavara anului 1883 o traducere. Primele incercari de versificatie, cu solide studii umaniste de limba latina si greaca, filosofie si istorie filosofica, istoria literaturilor, poetica si prozodie, dateaza din perioada cursurilor Gimnaziului Fundational din Nasaud . Evenimentul principal se produce in toamna anului 1880, cannd gimnazistul este primit ca membru al Societatii de lectura a elevilor "Virtus Romana Rediviva": "intaiele incurajari mii le-au dat profesorii mei de liceu care in vederea talentului meu literar ma scuteau de studiile stiintifice". incepand din octombrie 1882, membrii societatii elevilor gimnazisti din Nasaud redacteaza publicatia liceului. Muza Someseana, un caiet manuscris, in care elevii publicau texte originale, traduceri si observatii critice. Aici vor aparea primele poezii ale elevului George Cosbuc, altele urmand a fi citite de autor in sedintele societatii, in total peste cincizeci de poezii "dintre cele 160 scrise pe cand era elev in clasa a sasea". La 20 decembrie 1883 Societatea de lectura "Virtus Romana Rediviva" il alege ca presedinte. Mai tarziu, in numarul 47 din 18/30 noiembrie 1884, revista Familia din Oradea ii publica poezia As vrea sa fiu, semnata tot C. Boscu, purtand indicatia "dupa Petofi".

Debutul publicistic propriu-zis se produce tot in 1884, cand revista Tribuna din Sibiu ii publica sub pseudonimul C. Boscu (anagrama numelui CosbuC), snoava versificata Filosofii si plugarii. Prezentata sub forma de foileton, aceasta snoava (are peste 350 de randurI) apare in trei numere consecutive ale revistei (nr.183-190 din 5/17 - 8/20 dec. 1884). G. Cosbuc trimisese vasta compozitie din Cluj, unde se inscrisese la Facultatea de Litere si Filosofie. 1.^ Slavici, conducatorul Tribunei, isi va reaminti mai tarziu despre acest debut: "intr-una din zile am primit la redactiune, pentru A«foitaA» (rubrica literara permanenta) Tribunei, un manuscript, curat si citet, o snoava versificata. Autorul se subscria Boscu si pucul fusese pus la posta din Cluj. Mi se parea lucru invederat,ca acel Boscu e-ncepator, student la Universitatea din Cluj, si ma bucuram, caci n-o fi poate, adevarat ca ziua buna de dimineata se cunoaste, dar nu mai incape nici o indoiala ca cei in adevar alesi chiar de la inceputul lucrarii lor isi dau destoiniciile pe fata. Mi-a placut snoava si am publicat-o". Credincios ziarului in care si-a facut adevaratul debut literar, Cosbuc va ramane colaborator asiduu al Tribunei multi ani, chiar si dupa ce se va stabili in Bucuresti.



Gazetar Ia Sibiu in august 1887, G. Cosbuc ajunge la Sibiu, unde va ramane pana in 1889. Slavici va consemna cu entuziasm evenimentul: "De vreo doua saptamani avem aici pe Cosbuc, un admirabil baiat de vreo 21 de ani, unul din cele mai distinse capete." Miscarea literara de la Tribuna a dus la cristalizarea pozitiei lui Cosbuc fata de literatura, in directia interesului catre folclor, ca baza a literaturii culte, si catre limbajul topular, orientata, in esenta, spre idealul restabilirii unitatii culturale a popon.ui roman. Timpul petrecut aici s-a dovedit a fi cel mai rodnic din activitatea sa. Munca in redactia Tribunei, alaturi de I. Slavici, de I. Bech-nitz, de Septimiu Albini, toti oameni cu o serioasa cultura inaintata, a insemnat o adevarata scoala literara. Ioan Slavici marturiseste urmatoarele in Amintiri:"Gheorghe Cosbuc, inzestrat din belsug de catre firea cea darnica, s-ar fi ridicat in toate imprejurarile deasupra contemporanilor sai, n-ar fi iesit ceea ce a fost daca nu si-ar fi croit lucrarea vietii in mijlocul acestor oameni cu cultura generala, care toti erau scriitori". Poetul insusi va vorbi despre perioada petrecuta la Sibiu ca despre "cei mai rodnici" ani ai sai. Acum isi orienteaza scrisul spre idila, specie literara in care a ramas neintrecut, si trece treptat de la simple versificari pe teme folclorice la creatii originale. in paginile Tribunei i se tiparesc numeroase poezii, semnate sau nesemnate, printre care unele dintre cele mai izbutite creatii ale sale: Nunta Zamfirei, Rada, Manioasa, Numai una, Fata morarului, Craiasa zanelor, o parte din Anacreonticele sale, publicate cu mici modificari in ciclul Cantece la sfarsitul volumului Balade si idile din 1893. Spre anul 1889, Tribuna incepe sa lucreze in pierdere, situatia ducand la desfiintarea unor posturi, printre care si cel al lui Cosbuc. La insistentele lui I. Slavici, Titu Maiorescu il cheama la Bucuresti, unde soseste pe la mijlocul lunii decembrie 1889.



Nunta Zamfirei (1889)

Anii petrecuti in redactia Tribunei sibiene (1887-1889) alaturi de 1. Slavici vor culmina cu aparitia poemului Nunta Zamfirei, un poem - spectacol admirabil, care a impresionat chiar si pe olimpianul Titu Maiorescu. Cu Nunta Zamfirei George Cosbuc s-a impus definitiv in atentia cititorilor si a criticilor de peste munti, fapt care i-a creat aureola de mare poet. Si tot cu ea s-a impus mai intai si la Bucuresti, dupa ce fusese publicata in Convorbiri literare, in martie 1890: "La 1893, cand am publicat Balade si idile eram cunoscut in tara romaneasca numai dupa Nunta Zamfirei. De cand am inceput sa scriu, m-a framantat ideea ca scriu un ciclu de poeme cu subiectele luate din povestile poporului si sa le leg astfel ca sa le dau unitate si extensiune de epopee (). Nunta Zamfirei dste un episod din aceasta epopee". inainte de a fi publicata in Convorbiri literare, Nunta Zamfirei fusese citita de Cosbuc, la 4 februarie 1890, la sedinta Junimii, in Bucuresti. in jurnalul sau Maiorescu va nota: "Cosbuc, cu eminenta sa poezie Nunta Zamfirei". Pana la aparitia poeziei Noi vrem pamant (1894), Nunta Zamfirei avea sa ramana cea mai cunoscuta si mai apreciata scriere a lui George Cosbuc.

Poemul a fost elaborat in decursul a 5 ani. Prima versiune, datand din 1884, ultima perioada a studiilor gimnaziale din Nasaud, a fost publicata pentru prima oara in Tribuna, Sibiu, la 24 mai 1889, si il consacra definitiv pe autor ca poet de real talent. Aceasta va constitui si varianta citita la Junimea spre sfarsitul lui ianuarie 1890. Versiunea reprodusa in Convorbiri literare, Bucuresti, nr. 12, 1 martie 1890, va cunoaste o forma mai accentuata decat cea din Tribuna si mai apropiata de cea pe care poetul o va publica in toate editiile antume ale volumului Balade si idile.





Perioada bucuresteana

Venit in Bucuresti,* Titu Maiorescu 1-a primit in sedinta Junimii din 23 decembrie 1889, ardeleanul citind, alaturi de I. L. Caragiale. 1 se ofera un post de desenator-calculator la Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice. Spre sfarsitul lunii ianuarie 1890, George Cosbuc este invitat la o noua sedinta a Junimii. Relatiile lui cu Titu Maiorescu si cu Junimea s-au pastrat, totusi, destul de reci, desi Maiorescu ii aprecia originalitatea si talentul, retinerile explicandu-se doar politic. Desi sporadic, publica la Convorbiri literare poemele La oglinda (1890), alte trei poezii, intre care si Rea de plata (1892). Continua sa publice la Tribuna (Pe langa boi, Trei, Doamne, si toti trei, CanteC), la Lumea ilustrata (Fatma, 1891; Vestitorii primaverii, Noapte de vara, Vara, Vantul, 1892; Rugamintea din urma 1893). Demisioneaza din postul de functionar si este cooptat in colectivul profesorilor asociati care elaborau un manual de scoala intitulat Carte romaneasca de citire, lucreaza un timp in redactia unor publicatii (Lumea ilustrata). in 1893 ii apare primul volum de versuri, Balade si idile; editeaza, in colaborare cu 1. L. Caragiale si Slavici, revista Vatra (1894) . in 1895 s-a casatorit cu Elena, sora editorului C. Sfetea, si, in acelasi an, la Craiova, i s-a nascut unicul fiu. Alexandru, in 1896 iese de sub tipar volumul Fire de tort. Se tipareste in traducerea lui Cosbuc Eneida de Vergiliu. Colaboreaza la Povestea vorbei si la Literatura si arta romana (BucurestI). in 1897, traducerea Eneidei lui Vergilius primeste premiul "Nasturel-Herescu" al Academiei. Dupa disparitia Vetrei, Cosbuc preia conducerea revistei Foaia interesanta; va conduce, impreuna cu Vlahuta, revista Semanatorul (2 dec.j 1901 -dec. 1902), revista capatand ulterior .o tot mai accentuata orientare nationalista, in 1902 publica volumul de poezii Ziarul unui pierde-vara, colaboreaza la Romania ilustrata si Universul literar. La 28 martie 1902 Ministerul Instructiunii Publice si al cultelor il numeste in postul de sef de birou, creat prin bugetul administratiei Casei Scoalelor. Conduce revista Viata literara, este numit in postul de referendar in Administratia Casei Artelor (1906). Din 1907 lucreaza intens la traduceri: Georgicele de Vergiliu, Don Carlos de Schiller, Odiseea de Homer; este numit in postul de sef al Biroului de control al activitatii extrascolare (1907). Munca de talmacire in romaneste a capodoperei lui Dante, Divina Comedie, il absoarbe in intregime. Publica in Luceafarul. Romanul si Flacara. Alaturi de Al. Vlahuta si M. Sadoveanu, Cosbuc indruma si organizeaza conferintele satesti. Din 1008, revine frecvent in locurile natale. in august 1915 moare Alexandru, fiul poetului, intr-un accident de automobil. Cosbuc suporta foarte greu lovitura, se izoleaza, inceteaza sa mai. publice. "O mare nenorocire a atins pe George Cosbuc. N-a fost om care, stiind bucuriile si durerile unui parinte, care sa nu-si stearga o lacrima atunci cand inima cea mare sangera de cea mai inspaimantatoare rana, care niciodata nu se poate inchide", scria N. lorga in toamna acestui an. "Lovitura fatala, scria, mai tarziu, T. Arghezi intr-o tableta; n-a crutat nici pe tata, nici pe poet." in 1916, la 20 mai, este ales membru activ al Academiei Romane. La 24 februarie 1918, apare in revista Scena din Bucuresti ultima poezie a lui Cosbuc: Vulturul.



Balade si idile. (1893) Fire de tort (1896)

Debutul editorial al poetului George Cosbuc poate fi socotit ca avand doua etape distincte. Mai intai, i-au aparut la Sibiu, in Biblioteca poporala a Tribunei, cinci brosuri: Blastam de mama, Legenda poporala din jurul Nasaudului si Pe pamantul turcului (1885), Fata craiului din cetini, Draga mamei (1886) si Fulger. Poveste in versuri (1887). A doua etapa incepe la Bucuresti, prin aparitia, in 1893, a masivului volum Balade si idile (258 de paginI), editat de "Socec". O prima varianta a acestui volum este gata de tipar la Editura Librariei "Socec" din primavara anului 1892. in 1893, volumul Balade si idile a aparut in luna iunie, aparitia fiindu-i mentionata in Romanul literar (nr. 19 din 13 iuniE) si in Moftul roman (2 iunie 1893), care anunta evenimentul intr-o nota nesemnata, pusa in seama lui Caragiale: "Pe campul vast al publicisticii romane, pe care creste atata spanac des si abundent, a aparut in sfarsit zilele acestea si un copac si e asa de mandru si asa de puternic, ca mii si mii de recolte de buruieni se vor perinda si el va sta tot mereu in picioare, tot mai sanatos si mai trainic, infruntand gustul actual si vremea cu schimbarile ei capricioase si facand din ce in ce mai mult fala limbii noastre romanesti - un volum de Balade si idile de George Cosbuc." in locul unor texte de intampinare a acestui adevarat eveniment literar, spre sfarsitul lunii august 1893, aparea o brosura (Adevarul asupra poeziilor d-lui Gh. tosbuC), scoasa la Iasi, de N. Lazu, prin care se contesta originalitatea unor poezii din volum. Interventia lui Lazu, grefier judecatoresc la Piatra si fost coleg al practicantului Eminescu de la Tribunalul Botosani, a starnit un adevarat proces literar pe o durata de aproape zece ani. D. Evolceanu, printr-o interventie in numele Convorbirilor literare, apreciata de insusi Titu Maiorescu, de scriitorii Al. Vlahuta si N. Iorga iau, in cele din urma, apararea poetului. Este impresionanta, de asemenea, o apreciere a lui P. P. Negulescu intr-o scrisoare din Berlin adresata lui Titu Maiorescu: "M-a indignat in adevar peste masura infamia scandalului ce se face cu bietul Cosbuc. E un veninos asalt de pigmei in contra unui incontestabil talent literar".

Pe la sfarsitul lunii martie 1896, dupa ce poetul traise bucuria consacrarii si, in acelasi timp, amarul unor calomnii, i se tipareste la Bucuresti, in Editura librariei Scoalelor C. Sfetea, volumul de versuri Fire de tort. Autorul isi insoteste cartea si cu cateva Note, o exprimare a atitudinii sale fata de acuzatia de plagiat, dar si o dezvaluire a existentei unui proiect de epopee:

"De cand am inceput sa scriu, m-a tot framantat ideea sa scriu un ciclu de poeme cu subiectele luate din povestile poporului (si sa leg astfel ca sa le dau unitate si extensiune de epopee, ca si Nunta Zamfirei, Moartea lui Fulger, Fulger, Tulnic si Lioara, Craiul din cetini, Laur bolnav, Patru portarei () si altele vreo cateva nepublicate. Am parasit ideea () din pricina ca am facut greseala sa incep a scrie poemele in doua feluri de metre - unele in versuri de 14 silabe, altele in versuri de 8 silabe."

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.


loading...

Copyright © 2009 - 2017 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.




loading...