Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




ENIGMA OTILIEI Tema romanului si comentariu de George CALINESCU



George CALINESCU Enigma Otiliei
Tema romanului Enigma Otiliei este istoria unei mosteniri, fundalul constituindu-1 Bucurestiul inceputului de secol XX, metoda autorului fiind una prin excelenta balzaciana, intr-o compozitie perfect echilibrata. Mai importanta si mai caracteristica ramane galeria tipurilor, realizata (cum s-a vazut si in primul roman al lui G. Calinescu, Cartea nuntii, cum se va" vedea si in celelalte posterioare Enigmei Otiliei, in Bietul loanide mai aleS) cu o forta rar intalnita la alti scriitori contemporani autorului^ Mos Costache Giurgiuveanu este zgarcitul maniac, bolnav sufleteste si trupeste, egoist la modul absurd uneori, ca toti avarii, dar cu o licarire de umanitate totusi, in sensul ca pe Otilia, pupila lui, ar dori s-o infieze, sa-i lase averea, fara a se putea hotari insa a duce pana la capat gestul. Aglaie, sora sa, are un caracter asemanator, cu deosebire ca, saraca fiind, e mai agresiva, autoritara la adresa sotului si a copiilor, crezandu-se cu totul indreptatita a-si mosteni fratele. Aurica, fiica ei, este tipul fetei batrane, uratita, acrita de prea multa asteptare a unei partide convenabile, virtuoasa prin forta imprejurarilor numai, invidioasa si barfitoare intru cat o priveste pe Otilia, in care vede o stricata si o concurenta de a doua generatie. Titi, fratele ei, casatorit mai mult de forma si ramas sub patronajul mamei, este arieratul mintal, mult prea alintat de familie, cazut in monomania copierii de carti postale ilustrate. Simion Tulea, tatal, verifica ereditatea fiului, principala lui preocupare fiind cusutul la gherghef, la care se adauga - efect al senilitatii in plan fiziologic - bulimia cronica: - Mancati -indemna Simion pe Aurica si Titi - mancati, mancarea este elixirul vietii! si el insusi inghitea cu lacomie, varand in gura bucati mari de paine si stergand cu miez ultimele resturi de sos din farfurii". Mai presus decat oricare alt personaj din roman, realizat magistral, este Stanica Ratiu. Avocat fara procese, traind din expediente, abil peste orice asteptari in a se descurca in viata, el este - cum s-a mai spus cu mare dreptate - un Catavencu demagog al sentimentului de familie, pentru cane tarisoara lui" s-a redus la sotia sa, Olimpia, o femeie apatica, lipsita de orice personalitate, la socri, la cumnati si cu deosebire la unchiul Costache, pentru care afiseaza o mare slabiciune, tintind insa a pune mana cu orice chip pe banii batranului, intuind ca-i arc ascunsi in casa pe undeva, ceea ce se va dovedi foarte adevarat. De cate ori se anunta un inceput de apoplexie, Stanica rasare ca din pamant, aduce cate un medic, eventual chiar preotul, in casa de pe strada Antim, raspandeste cuvinte de ingrijorare si de mangaiere in dreapta si in stanga, organizeaza mici distractii, cum ar fi jocurile de carti, face mai ales mare caz de iubire pentru sotie si deplora imprejurarea de a nu-i fi dat copii viabili. Insul nu este neaparat odios - aici sta marele tact al romancierului - in afara poate de scena in care este pus sa smulga de sub perna muribundului pachetul cu bani. intr-un fel, verva lui, prezentabilitatea, inteligenta deosebit de vie, de om normal", anume observatii de mult bun-simt cuceresc pana la un punct. Cu multa dreptate, pe Felix il face sa inteleaga cam in ce ar consta enigma" Otiliei, inclinata a se apropia mai curand de Pascalopol decat de dansul: asa sunt femeile, la varsta de 19-20 de ani cauta ocrotire pe langa barbatii maturi, iar dincolo de 30 inclina spre tineri in jurul varstei de 25 de ani. Stanica se face a crede ca ar fi capabil sa critice inexistenta valorilor in cultura: Sa dam, ceara ma-sii, un Em-inescu", exclama el la un moment dat, comic, desigur, dar nu fara, macar aparenta, indreptatire. Singur se declara profund: He, he, he, Stanica e profund, degeaba incercati dumneavoastra sa-1 luati peste picior".





Si, intr-adevar, demagogia lui atat de plina de viata, volubila in gradul cel mai inalt, puterea de a se adapta la mediu intr-un chip cu totul specific locului si timpului fac din Stanica o idee care transcende orice impresie de trivial, semn acesta al marii arte, neaparat.

Cand personajul se realizeaza mai putin prin comportament -ceea ce nu este cazul lui Stanica Ratiu-, mestesugul romancierului sta in portret. Asa este portretul lui Mos Costache, vazut prin ochii lui Felix, care, chiar de la inceputul cartii, confrunta amintirea unei vechi fotografii cu omuletul aparut in capul scarii din casa de pe strada Antim. Asa portretul Aglaiei, ar Auri cai, al lui Pascalopol. Modul de constructie al portretelor, prin observarea amanuntelor de ordin exterior, fiziognomic (amintind de indicatiile lui LavateR) si vestimentar, care au tendinta de a scoate clasificari morale, este cel balzacian cunoscut. Mai mult inca, de caracterele personajelor sunt facute sa dea seama descrierile de interioare si chiar de exterioare ale caselor. Chiar de la prima pagina, care incepe cu descrierea fatadei casei lui Mos Costache din strada Antim, se simte modelul balzacian, foarte asemanator aici cu cel din Pere Goriot, de exemplu.



Aparut in 1938, tradus si in limbi de mare circulatie, publicat in zeci de editii, Enigma Otiliei (care la inceput trebuia sa se intituleze Zestrea OtilieI) este, poate, cea mai solida opera pur beletristica a lui G. Calinescu, reprezentand pentru mediul citadin romanesc ceea ce reprezinta capodopera lui Rebreanu Ion pentru cel rural. Valoarea lui sta nu in noutatea temei, ci, ca si la Rebreanu, in soliditatea constructiei, in ritmul compozitiei, in portre-tele-caractere si in puterea de reprezentare a vietii, prin suita personajelor care se mi in fata cititorului cu o aparenta de adevar halucinatorie.



ATENTIE



Cele ce am spus- aici vor fi bine intelese numai dupa citirea atenta (poate si recitireA) romanului, tocmai spre ,a identifica ceea ce se cere: tema, subiectul, caracterele-personaje, tehnicile narative si descriptive ale prozatorului.



 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.