George CALINESCU Enigma Otiliei

in istoria literara a secolului al XX-lea, G. Calinescu se situeaza in pozitie de "centru" prin doua atribute fundamentale: pe de o parte, unul manifestat in ansamblul operei sale acest atribut fiind vocatia creatoare si novatoare^ iar pe de alta parte, unul manifestat in domeniul criticii literare» constand in perspectiva de sinteza monumentala orientata de criteriul estetic. Aceste doua atribute trebuie corelate cu ceea ce Vladimir Streinu numea "spectacolul de personalitate" referindu-se la individualitatea inconfundabila a lui G. Calinescu. Resursele acestui "spectacol de personalitate" sunt identificate in vocatia de homo novus, in "energia primigena, abundenta, impetuoasa", in aspiratia la monumental, in "forta cotropitoare" cu care se impune, in miscarea contradictorie fata de sine si fata de ceilalti, in "puterea creatoare a contradictiei", in dinamismul patetic care guverneaza formele literare cele mai diverse cultivate de G. Calinescu. Recunoasterea exemplaritatii momentului Calinescu este formulata fara echivoc de Vladimir Streinu: "La puterea de a gandi si simti genial, omul acesta, cu o personalitate contradictorie, dar totdeauna tumultoasa si coplesitoare, a adaugat de asemenea vointa de a trai genial, dupa conceptia existentialist-baroca a unui romantism enorm". La fel de bine insa i se potriveste lui Calinescu si caracteristica renascentista a unui homo universalis, animat de setea enciclopedismului si, din acest punct de vedere, i-ar corespunde lui insusi portretele facute unor personalitati ale culturii si literaturii romane cum ar fi Dimitrie Cantemir, B.P. Hasdeu sau Nicolae Iorga in Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent. Imaginea personalitatii lui G. Calinescu este rezultatul a doua actiuni opuse: actiunea programatica si contrariul ei, improvizatia, spontaneitatea ca expresie a impulsului creator. inca

Copyright © 2009 - 2012 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.