Ceea ce uluieste la G. Calinescu, pe linga alte multe insusiri exceptionale, este si faptul ca, pina la virsta de 40 de ani, cind incheie si incredinteaza tiparului monumentala sa Istorie a literaturii romane de la origini pina in prezent", parcursese cu proprii sai ochi absolut tot ceea ce intra in sfera literaturii nationale, ca sa nu mai vorbim de vasta sa cultura universala, printr-o munca intr-adevar titanica, pe temelia careia s-au ridicat spre nebanuite inaltimi volutele incandescentei sale spirituale. Un argument in plus, pentru a ne convinge de acest adevar, ni-1 ofera cercetarea cartilor din biblioteca lui G. Calinescu, operatie care mi-a prilejuit superioare satisfactii si mi-a oferit probe indubitabile, revelatorii, desi nu am avut la indemina decit un numar rcstrins de volume. G. Calinescu citea cu creionul in mina, facind insemnari direct pe carte. Spre deosebire insa de George Cosbuc, de pilda, care facea atit de multe si ample adnotari pe marginea filelor, adesea polemice, incit puteau ele insele sa constituie o carte, G. Calinescu isi insemna impresiile de lectura cu o extrema concizie, frecvent printr-un singur cuvint, si nu pe orice pagina, ci doar in citeva locuri din cuprinsul cartii citite. Cit de atent citea fiecare carte, nu in diagonala", ci in intregimea ei, o demonstreaza cu prisosinta adevarata sa fobie a greselilor de tipar, pe care le detecta cu un ochi demn de cel mai expert corector, indicind, prin semnele conventionale stiute, forma corecta a cuvintului, ca si cind cartea ar fi trebuit sa fie trimisa din nou in tipografie. Citind din perspectiva criticului si istoricului literar, G. Calinescu nu adnota decit acele pasaje care constituiau cheia de intelegere a unei opere, in virtutea carora isi formula punctul de vedere asupra acestei opere si isi exprima aprecierea estetica. De multe ori adnotarile se reduceau la formula prescurtata n.b." in Istoria literaturii romane se imtilnesc adesea caracterizari laconice, sentinte definitive exprimate prin citeva cuvinte. Niciodata insa G. Calinescu nu poate fi suspectat ca a expediat in doua-trei cuvinte o carte numai din auzite sau din ceea ce au scris altii despre ea. in finalul paragrafului rezervat lui Mihall Seva&tos, spunea : Cit despre romane, ele sint de un interes documentar". Aceasta apreciere presupune insa o lectura integrala, ceea ce G. Calinescu a si facut. Am putut verifica acest lucru cu romanul lui Mihail Sevastos Camioneta verde, dedicat D-lui G. Calinescu, cu admiratie pentru spiri-tu-i critic si pentru bunul sau suflet de prieten adevarat", la 11 ianuarie 1935, si ale carui file poarta sublinierile si adnotarile autorului Istoriei literaturii romane. Chiar si insemnarile facute pe cartile citite in tinerete i-au servit ulterior lui G. Calinescu la redactarea Istoriei literaturii romane. Volumul Otiliei Cazimir Gradina cu amintiri, care poarta, pe coperta interioara, semnatura si data : G. Calinescu, 1929", ne ofera probe concludente. La sfirsitul fiecarei schite intalnim, scrisa cu creionul rosu, o apreciere laconica :
Melancolie sadoveniana" la Prima aventura; dragut" la Gata, coapte gata; maturitate precoce" la Om cu nacazuri; mica drama muta" la Dureri mici; transferarea instinctelor umane la animale" la Patriarhala etc. Toate aceste aprecieri aveau sa fie preluate astfel, in Istoria literaturii romane : Deopotriva de remarcabila este Otilia Cazimir si-n schitele in proza, mici instantanee, drame in miniatura, in acelasi spirit puternic evocativ si discret umanitar ce strabate toata proza moldoveneasca intre Sadoveanu, Hogas si
Ionel Teodoreanu".
Insemnarile pe care G. Calinescu le facea pe marginea cartilor, la lectura, releva intuitia sa fara gres, de o spontaneitate scinteietoare, puterea sa de a intelege exact substanta reala si dimensiunea valorica a oricarei opere. in volumul de proza al lui Ion Vinea
Paradisul suspinelor, pe care criticul 1-a iscalit cu creionul rosu : G. Calinescu, 1931", intilnim, la pag. 117, la inceputul nuvelei Luntre si punte, notat doar atit : Urmuz", nota ce va fi transpusa astfel in Istoria literaturii romane : Se intilneste si metoda lui Urmuz, excesul de importanta dat laturei minerale a omului in portretul Domnului cu Servieta, redusa la limitele seriozitatii descriptive". Romanul lui Mihail Sorbul Mingiierile panterei, dedicat ,.D-dui G. Calinescu, cu cele mai distinse sentimente pentru carturar si scriitor", la 4 ianuarie 1935, poarta pe pagina de garda insemnarea, ou creionul albastru : Roman de mare gala". in Istoria literaturii romane observatia va fi transcrisa intocmai, aratindu-se ca Mingiierile panterei" intra in tipul romanelor senzationale iar nota distinctiva este atmosfera de mare gala". In cuprinsul romanului, la pag. 67, unde e prezentat personajul Pitajca, G. Calinescu a notat : Dragoslav", nota ce va fi reluata in Istoria literaturii romane : in eroul Pitarca trebuie sa se vada scriitorul Dragoslav". Concluzia ca romanul e lipsit de orice observatie, tonul e vulgar si de scriere de colportaj" se sprijina pe insemnarile de lectura. in pag. 32, cind pictorul Vlad rosteste Viata-i un pahar de vin", G. Calinescu adnoteaza : fals" ; la pag. 85 remarca : 3 pagini de ras", nemultumit ca autorul a lungit extrem de mult scena barbieritului ; la pag. 93, sesizind exprimarea dificultoasa, pusa in gura unui personaj : Hai cu mine la croitor sa te desavtrsesc", G. Calinescu o subliniaza cu creion albastru si scrie in dreptul ei, la modul ironic : stil romanesc". Analiza pe care o face romanului Rusoaica al lui Gib I. Mihaescu, dedicat Domnului G. Calinescu, distinsului critic si romancier aceasta carte cu nunti multiple si ilegitime", ia 20 mai 1933, se bazeaza pe aceleasi adnotari de lectura. De pilda, in roman, la pag. 248, consemneaza : Senzational", ca sa dezvolte apoi ideea in Istoria literaturii romane : in acest epic intra o mare doza de senzational" etc. De asemenea, in roman, la pag. 300, observa : verbalism", ca apoi sa precizeze, in Istoria literaturii romane : Oricum, in ciuda unei capacitati verbale destul de reduse sint si aici insule de poezie".
Marea arta a unui critic, spunea adesea G. Calinescu, consta in decuparea citatelor, in a sesiza, dintr-un numar mare de pagini, pe cele mai expresive, care sint paragrafele ce releva masura exacta a talentului unui scriitor, ou alte cuvinte care sint acele insule de poezie" dintr-o scriere literara. Confrun-tind citatele pe care G. Calinescu le reproduce in Istoria literaturii romane, cu sublinierile si adnotarile sale din timpul lecturii operelor respective, constatam o concordanta deplina, ne convingem lesne ca opinia sa estetica a ramas constanta de la lectura si pina la grandioasa sa sinteza, dar mai ales putem verifica practic exceptionala sa arta de a desprinde citatele, de a descoperi grauntele de aur intr-o canitate, adesea imensa, de nisip. Consultand cartile citite de G. Calinescu observam ca nu s-a pierdut in prea multe sublinieri, ci a intuit cu aceeasi mare precizie, ou acelasi gust estetic faja gres, pasajele ce vor fi reproduse ca citate. De pilda, la pag. 128 din Rusoaica intilnim subliniata acea insula de poezie" pe care o va reproduce in Istoria literaturii romane, ca viziune halucinanta" : Dar zilele Craciunului sosira plumburii si desarte. Soldatii chicotira, trasera citeva focuri in sus, iar cind noaptea lunga, fara nicio nadejde, isi dadu cea mai mare masura a opacitatii sale, ei aruncara doua rachete spre slavi in onoarea lui Dumnezeu. Pasarile de lumina luara deodata zborul triumfal, cu largi filfiieri de aripi ce se intinsera peste maluri, ca doi arhangheli ai marei credinte. Dar se izbira de tavanul de catran al cerului care nu mai primea si cazura minjite de pacura noptei, zbatindu-se la pamint cu zvicniri tot mai potolite, ca doua pasari sagetate". De asemenea, la pag. 149 e subliniat pasajul care va deveni un citat ilustrativ de priveliste macabra, grotesca si feerica" : Tatal ei fusese executat prin inecare : fusese aruncat in maxe cu o piatra la picior. Acolo in mare, la locul executiei, scafandrii se plimbau printr-o padure intreaga de oameni, tinuti ferm la fund de pietrele cele grele, dar sforile permiteau cadavrelor sa faca tot felul de miscari de dans, cind vjreun scafandru sau vreun delfin isi croia drum printre ei. Astfel isi pastrau toti o atitudine oblica, pimtecul si fata spre zaristea de deasupra, o padure intreaga de evlaviosi intr-o tinuta elevata, comunitate mistica si impresionanta, dedindu-se insa la cele mai caraghioase balansari si figuri pe invizibila sirma a neantului la cea dintii apropiere straina".
Sublinierile din volumul de versuri Aur sterp al iui AI. Phi-lippide, dedicat Lui G. Calinescu, cu toata prietenia", in mai 1933, sint si ele edificatoare. Comentariul din Istoria lucraturii romane : Aci sufletul e zbuciumat de duhuri negre, de visul rau si atunci scaparea este intr-un crin grandios" si citatul ilustrativ Paharnic alb, Crin blind, domol imi varsa / Parfumul tau, caci inima mi-e arsa", corespund intocmai sublinierilor facute in timpul lecturii volumului. Poezia
Clopotele, pe care G. Calinescu o adnoteaza f.b.", ii prilejuieste, in Istoria literaturii romane, comentariul urmator : In momentele euforice, clopotele duminicale isi propaga pe cer sonoritatea cu atita glorie incit Universul intreg pare convertit intr-un virtej de sunete mergind spre soare si amenintind sa se prefaca intr-o inspaimintatoaxe grindina de arama", dupa care urmeaza citatul edificator : Caci trebuie sa stiti ca in clo-potniti / indata clopotele au sa zboare / in cavalcada catre soare, / Si-au sa se-ntoarca linistit, la trap, / Sa ne cada pe cap, / Sa ne cada pe cap !
". in volumul Incantatii al Iui Ilarie Voronca, dedicat Domnului G. Calinescu, cu cele mai distinse sentimente de omagiu", intilnim, la pag. 95, adnotarea : Barbu", iar in Istoria literaturii romane va completa ca in acest volum este evidenta inriurirea iui Ion Barbu si a noilor formule poetice insuficient intelese", adaugind : Confuzia e din ce in ce mai mare, ceea ce se poate retine nefiind din A«plimbarea in memorieA» ci din evocarea voluptuoasa a unor colori si mirosuri de alimente : Iata, e curtea uda cu o aroma-n lemne / Octombrie, in clocot cazane de tomate / Si umbra in depozit de cherestea te-ndemne / Sa recunosti in cintec aceste flacari mate / Sa recunosti cum fierbe in bulion, un suflet, / Atit de dulce chipul Mamei intre tenebre / Cu vocile scazute-in anotimp, in suflet, / Si in magiun fantoma trecutului ras-fierbe". Citatele corespund exact sublinierilor din volum, de la paginile 12 si 66.
Marea arta a lui G. Calinescu de a decupa citatele poate fi demonstrata printr-un nesfirsit sir de exemple, dar cred ca cele mentionate mai sus, prin confruntarea Istoriei literaturii romane cu cartile pe care le-a citit cu creionul in mina. sint suficient de convingatoare. De asemenea, ele ate9ta seriozitatea si profunzimea lecturilor lui G. Calinescu, exceptionala sa putere de perceptie critica, de o scinteietoare spontaneitate.
