Este, de fapt, sefa clanului Tulea, mama Olimpiei, Aurichii si a lui Titi.
Portretul Aglaei este fixat de la inceput, cu detalii precise ce indica trasaturile ei morale: "Era o doamna cam de aceeasi varsta cu Pascalopol, insa cu parul negru pieptanat bine intr-o coafura japoneza. Fata ii era galbicioasa, gura cu buzele subtiri, acre, nasul incovoiat si acut, obrajii brazdati de cateva cute mari, acuzand o slabire brusca. Ochii ii erau bulbucati ca si aceia ai batranului, cu care semana putin si avea de altfel aceeasi miscare moale a pleoapelor. Era imbracata cu bluza de matase neagra cu numeroase cerculete, stransa la gat cu o mare agrafa de os si sugrumata la mijloc cu un cordon de piele in care se vedea prinsa de un lantisor urechea unui cesulet de aur."
Vulgara si rea, "o vipera", cum o califica Otilia, ea dirijeaza ofensiva impotriva fetei, pe care o vrea cat mai departe de Costache, a carui moarte n-o afecteaza deloc, urmarind numai banii.
Pascalopol isi da seama de pericolul ce o pandea pe Otilia. "Ei bine, cocoana Aglae, condusa de Stanica asta, care e un escroc si umbla dupa procopseala, e capabila sa declare ca Costache s-a smintit si e iresponsabil, aducand marturia doctorului. "Pentru bani capeti orice declaratie".
Acreala, lacomia de bani, de avere, spiritul carcotas, invidia maladiva, rautatea sunt trasaturi ce alcatuiesc tipul "babei absolute".
Cu sentimente ciudate fata de sot si copii, nesincronizate niciodata, e obsedata de gandul ca Otilia va fi adoptata de Costache: "Cat traiesc eu niciodata. Doar mai sunt legi in tara asta, mai sunt tribunale. Sl dau pe mana parchetului pe
Costache, asta-i fac. L-a ametit stricata asta. Cine stie ce-o fi intre ei."
Femeie de mare energie, isi concentreaza fortele, dintr-o rautate structurala, spre denigrarea tuturor: a fratelui batran si bolnav, neajutorat, a tineretii fermecatoare - in cazul Otiliei si a lui Felix - a generozitatii si rafinamentului lui Pascalopol. E denaturata de aviditate.
Grija si dragostea pentru copiii ei n-o umanizeaza pentru ca este dominata de rautate si vulgaritate. Ea este infranta pentru ca nu dobandeste nici banii lui
Costache, pe care-i furase Stanica, iar destinul ei familial e in total declin: Olimpia e parasita de Stanica, Aurica ramane fata batrana, Titi se va "legana" din ce in ce mai des, iar Simion este internat intr-un ospiciu.
Scena in care ea isi pazeste fratele bolnav de teama pierderii averii, o face grotesca:,,- Aici e casa fratelui meu, si eu sunt unica lui sora. Nimic nu se misca aici in casa si nimeni nu s-atinge de nimic. Trebuie sa stam aici sa pazim, n-o sa lasam in casa un bolnav fara simtire, care nu vede, n-aude, cu straini in casa."
Dupa ce Stanica trage pachetul cu bani de sub salteaua lui Costache, provocand moartea acestuia, Aglae dovedeste lipsa oricarei urme de umanitate:
"Ocupa casa militareste. Sn loc sa ingrijeasca de mort, ordona tuturor sa nu spuie inca nimanui de cele intamplate si puse pe Marina sa pazeasca la poarta ca sa nu vina nimeni.
- Sa vedem unde ii sunt banii, daca a lasat vreun testament, zise Aglae, trebuie parale pentru inmormantare. Sn vreme ce cadavrul statea inert peste plapuma si incepuse sa ia tonuri ceroase, Aglaia, Olimpia si Titi scotoceau in toate partile, trageau sertarele, desfaceau garderobul, cautara prin soba."
Antipatia autorului este evidenta. Personajul, construit clasic, reprezentand esenta caracterului sau, intra intr-o serie tipologica care repugna. (M.P.)
