Aceasta poezie da titlul volumului publicat de Bacovia in anul 1916, volum care ilustreaza o maniera poetica pe deplin maturizata, inconfundabila, din care isi trag esenta si urmatoarele volume publicate (Scantei galbene, Cu voi, Comedii in fond. Stante burghezE).
Cateva din laitmotivele creatiei de ansamblu - moartea, singuratatea, vantul, frigul, amorul - se subordoneaza aici motivului central, exprimat prin metafora-simbol plumb", reluata in sase din cele opt versuri ale poeziei.
Cele doua strofe ale poeziei corespund celor doua planuri ale realitatii: realitatea exterioara (cimitirul, cavoul -simboluri ale unei lumi care il imping pe poet la izolarE) si realitatea interioara (sentimentul iubirii, a carui invocare se face eu disperare, fiind si el conditionat de realitatea ostila).
Cuvantul-cheie plumb", proiectie a unei stari sufletesti apasatoare, este reluat obsedant, ca atribut pe langa substantivele: sicriele", flori", coroanele", amorul", ^flori". arijxde". Determinant unic, el egalizeaza lotul, sterge contururi, imbraca obiectele ce compun universul imaginativ in culoarea cenusie a mortii.
Sensul acestei meta-fore-simbol se dezvaluie in momentul in care poetul invoca amorul de plumb, sugerand sentimentul inabusit, impresia de univers inchis, ca si cavoul in care se izoleaza.
De altfel, versul dormea intors amorul meu de plumb" este expresia indepartarii de viata, a izolarii in moarte. Cuvantul intors" realizeaza misterul poeziei. Este vorba de intoarcerea, cum va spune Blaga, cu fata spre apus, care inseamna moarte. incercarea poetului de a se salva din acest univers al carui prizonier era, de a-si striga amorul este zadarnica, caci aripile sunt de plumb si il trag intr-o cadere surda si grea, din care nici ecoul nu se mai poate inalta. intreaga poezie a lui Bacovia este cea mai originala expresie lirica romaneasca a exaspe rarii de a trai intr-o lume a uratului si dezumanizarii" (D. MicU).
Lirica bacoviana exprima, cutremurator, starea de spirit si conditia tragica a creatorului onest, care refuza, indignat, scarbit sau deznadajduit, adaptarea la o ordine stramba, monstruoasa, mutilata. Povestea batranului marinar - balada a poetului englez Samuel Taylor Coleridge.
A fost publicata in volumul Balade lirice (realizat in colaborare cu WordswortH), in anul 1798. in aceasta balada romantica se relateaza aventurile fantastice ale unui batran marinar, care are de ispasit o crima simbolica.
Subiectul baladei este urmatorul: batranul marinar intalneste in drumul sau un tanar ce mergea la o nunta. Marinarul il ia de o parte si incepe sa-i istoriseasca strania-i poveste.
Odinioara, corabia sa fusese luata de vanturi si dusa pe marile inghetate ale Polului Sud. Un albatros ivit pe corabia sa este hranit de membrii echpajului. La putina vreme corabia este salvata, indreptandu-se ca printr-un miracol spre nord. Dar, din senin, batranul marinar ucide pasarea binefacatoare.
Pe drumul de intoarcere corabia ramane insa incremenita la ecuator, in imposibilitatea de a se mai deplasa. Proviziile de apa luasera sfarsit, iar marinarii sufereau cumplit de sete. Spre a-1 pedepsi pe ucigas, ei atarna pasarea moarta de gatul acestuia. Din departare se iveste un vas fantoma; echipajul isi pierde viata, blestemandu-1 pe marinar. Ucigasul albatrosului, batranul marinar, cade in nesimtire. Apoi, isi fac aparitia niste duhuri ceresti, care imping corabia spre coasta engleza. Cand s-a trezit marinarul vede ca se apropie de tara sa. in departare zareste o barca in care se afla un sihastru. Cand barca a ajuns alaturi, corabia s-a scufundat. Marinarul este salvat in barca sihastrului, pe care il roaga sa-i acorde iertarea pacatelor Dar ispasirea lui va fi sa pribegeasca toata viata, predicand iubirea pentru fapturile existente in lume si cautand tot timpul oameni carora sa le istoriseasca blestemul ce cazuse asupra sa. A-cum trec din tara-n tara ca umbra noptii si in glasul meu rasuna puteri ciudate; iar cand vad chip omenesc, pricep daca el e omul care ma va asculta, si lui incep sai spun povestea mea." inclinatia spre supranatural, atmosfera fantastica a baladei se subordoneaza ideii razbunarii divine si a rascumpararii pacatului prin iubire pentru toate fapturile din lume.
Povestea batranului marinar ramane cea mai pregnanta expresie a liricii primei generatii de poeti romantici englezi.
