Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere


loading...


George BACOVIA



George BACOVIA - poza (imagine) portret George BACOVIA



Despre DECOR

alte articole, referate, eseuri si sinteze literare

DECOR - Poezie simbolista - Semnificatia titlului








DECOR - Poezie simbolista - Semnificatia titlului de George BACOVIA








Poezia "Decor" de George Bacovia apare in revista "Faclia", la 1 ianuarie 1916, insotita de o prezentare a autorului, facuta de Alexandru Macedonski: "Bacovia este pseudonimul unui tanar din Bacau, Vasiliu, admirabil poet, dar a carui modestie 1-a tinut in umbra cu tot nemarginitul lui talent. () Marea sa originalitate m-a lasat inmarmurit de uimire." Poezia "Decor" este inclusa, in acelasi an, in volumul de debut, "Plumb".



Poeziile volumului "Plumb" se inscriu in simbolismul traditional prin folosirea simbolurilor binecunoscute, cum ar fi statuile albe, parcul parasit si pustiu, fanfare funerare, "iubita canta Ia clavir", a culorilor sugestive pentru starile sufletesti ale poetului. Ceea ce il individualizeaza pe Bacovia intre toti simbolistii romani este nota dominanta a obsesiilor, psihozelor si starilor nevrotice de un autentic impresionant, atmosfera apasatoare perceputa pana in strafundurile sufletului, ceea ce il face sa se simta un poet "blestemat".



Tema poeziei ilustreaza o lume sfasietor de trista, in care sentimentul insingurarii poetului este exprimat prin cuvinte-simbol si mijloace cromatice, iar starea de disperare este creata printr-o imagine de pustietate a lumii reale, in care nu mai exista viata. Altfel spus, tema poeziei este moartea si inexistenta ca sugestii ale neputintei de comunicare a eului poetic cu lumea.



Semnificatia titlului

Cuvantul "decor" inseamna un ansamblu de obiecte care servesc la crearea cadrului in care se desfasoara actiunea, o ambianta creata pentru ca omul sa se manifeste cu toate valentele sale. Bacovia da acestui cuvant valoare de simbol, sugerand viata, lumea exterioara, in care poetul se simte timorat, izolat, pustiit, din cauza imposibilitatii de a comunica spiritual cu aceasta.



Structura, semnificatii, limbaj poetic Poezia "Decor" este structurata in trei strofe si trei versuri libere care urmeaza dupa fiecare strofa pentru a accentua ideea exprimata anterior..

in aceasta poezie Bacovia apeleaza la mijloace simboliste variate si anume: cuvantul-simbol, culoarea, simetria versurilor si versul liber, toate acestea creand o ^muzicalitate sugestiva in plan ideatic, semnificand stari sufletestiftSunt evidente, asadar, doua planuri distincte ale existentei: unul exterior sugerat de parc, de copaci, de pasari, in general de acest decor funerar si unul interior simbolizat de pustietatea sufleteasca a poetului, care-i provoaca deprimare, disperare, dezolare, nevroza.

in prima strofa, decorul este compus din copaci, acestia fiind un cuvant-simbol care sugereaza elemente componente ale vietii. Cromatica este reprezentata de culorile alb si negru, care la Bacovia simbolizeaza inexistenta ca inertie a mortii si, respectiv, moartea. Poetul se simte deprimat de agonia lumii, potentata de repetitia "copacii albi, copacii negri", solitudinea poetului este simbolizata de "parcul solitar", ideea de moarte fiind sugerata de simbolurile "doliu" si "funerar". Imaginea lumii, simbolizata de "parc", este dezolanta, atmosfera este de o tristete sfasietoare, sugerata de "regretele" care plang, suferinta capatand efecte auditive, ideea mortii si a inexistentei perpetue fiind accentuata de versul liber: "in parc regretele plang iar". Decorul funerar al lumii exterioare simbolizeaza agonia sufleteasca a poetului introvertit, caruia-i sunt inaccesibile idealurile, implinirile spirituale.



Strofa a doua apeleaza la simbolul pasarii, ca parte componenta a vietii. Amaraciunea, ca stare a eului poetic, este aici sugerata de pasarea "cu pene albe, pene negre", care isi pierde trasatura esentiala pentru existenta ei in univers, trilul, avand acum un "glas amar". Poetul este incapabil sa-si construiasca vise, idealuri, existenta sa spirituala fiind un adevarat cosmar bantuit de fantome: "in parc fantomele apar".

Ultima strofa se constituie intr-o concluzie ideatica a mortii universale, simbolizand moartea spirituala a eului poetic, absenta oricaror elemente vitale fiind evidenta: "Si frunze albe, frunze negre; / Copacii albi, copacii negri; / Si pene albe, pene negre, / Decor de doliu funerar". Sporeste aici muzicalitatea versurilor, prin repetitia obsedanta a culorilor alb-negru care amplifica starea de disperare pana la nevroza a poetului. Ultimul vers liber, "in parc ninsoarea cade rar" poate sugera apasarea psihica provocata de moartea universala, simbolizata de "ninsoare", aceasta nemaifiind un element component al vietii umane, ci o dezlantuire a naturii insesi, care nu este brusca, ci lenta, monotona, fara sfarsit. Poetul nu are solutii de supravietuire, va fi astupat de "ninsoarea" care "cade rar" si implacabil in sufletul sau.

Conditia poetului in aceasta lume este perceputa in raport direct cu peisajul momentului interior (sufletesC) si exterior (naturaL) in acelasi timp, adica starea sa interioara este transfigurata intr-un mediu inconjurator, prin elemente din realitatea bruta, concreta, pe care le simte vizual si auditiv in structura sa spirituala, in mediul sau interior.

Universul ideatic al poeziei implica o categorie mai larga de manifestare, suferinta poetului este a,unei generatii intregi, a unei lumi, insa peisajul concret al acestei lirici se restrange la drama propriului eu, exprimandu-se direct pe sine in orice ipostaza a vietii sociale sau a naturii, autointrospectandu-se psihologic printr-o varietate rafinata de tonuri, cu o mare forta de sugestie.

Limbajul artistic

Tehnica simbolista este indeaproape ilustrata in aceasta poezie: cuvantul-simboMcorespondentA), cromatica, muzicalitatea, versul liber.

De obicei, in poeziile simboliste ale lui Bacovia exista un cuvant-cheie, in jurul caruia se construieste intreaga poezie, toate celelalte elemente intorcandu-se permanent catre acesta; repetitiile, refrenele, reluarile sunt modalitati diverse de reactualizare, de revenire ideatica, de reamintire a substantei lirice.



Aici, cuvantul-simbol sau cuvantul-cheie este "parc", corespunzand, spatiului exterior (al lumiI) si spatiului interior (al sufletuluI) totodata, simbolizat si prin cuvantul "decor". Cromatica implineste viziunea poetului despre lumea exterioara si cea interioara prin culoarea alba, care simbolizeaza inexistenta ca respingere a lumii, ori o evidenta ce trebuie invinsa si prin culoarea neagra, ca simbol al mortii. Aceeasi idee este accentuata de elemente morbide sugestive: "doliu", "funerar". Muzicalitatea versurilor este data de reluarea unor simboluri existentiale, copacii, penele, frunzele, determinate cromatic prin repetarea obsedanta a culorilor alb-negru. Reluarea versului "Decor de doliu, funerar" in finalul poeziei potenteaza tristetea poetului sugerand un pesimism decisiv. Versul liber, aflat dupa fiecare strofa, potenteaza auditiv ideile exprimate anterior. Simetria poeziei este evidenta prin reluarea primului vers in finalul strofei respective, ca un refren ideatic ce produce o muzica fascinanta.

Mircea Anghelescu afirma ca George Bacovia "este o personalitate artistica complexa, ale carei valori nu pot fi cautate pe o singura coarda si ca relativa monotonie tematica a poeziei sale (), ascunde de fapt o mare bogatie interioara de sensibilitate si o diversitate derutanta a artei sale".

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.

 


Copyright © 2009 - 2014 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.