n. 1 aug. 1915, Bucuresti.
Poet, prozator dramaturg si traducator.
Fiul poetului Andrei Naum, mort la
Marasesti, si al Mariei (n. Ghica).
Familie de origine aromana (bunicul e din Ohrida).
Scoala primara (1922-1926), apoi Liceul "Cantemir" din capitala (1926-1933). Facultatea de Litere si Filosofie a Univ. din Bucuresti (1933-1937); licenta in filosofie (1937). Dupa efectuarea stagiului militar (1938) isi continua studiile la Paris (Sorbona) pentru doctorat in filosofie (1938-1939). Mobilizat pe front ca ofiter de cavalerie (1940-1945).
Dupa razboi, lucreaza o vreme (1950-1952) la catedra de pedagogie a Institutului Agronomic din Bucuresti. De la debut (1934) NAUM face parte din grupul suprarealistilor romani - alaturi de Virgil Teodorescu, Paul Paun, Gherasim Luca, D. Trost. In 1935, redacteaza impreuna cu Virgil Teodorescu, rev. Tanara generatie, colaborand si la alte publicatii ale vremii (intre care la rev. Meridian, Craiova, aparutaintre 1934 si 1945). Primele voi. de versuri: Drumetul incendiar (1936), Libertatea de a dormi pe o frunte (1937), Vasco de Gama (1940), Culoarul somnului, (1944) se inscriu in directie suprarealista, marcata si de colab. cu Virgil Teodorescu (Spectrul longevitatii. 122 de cadavre, 1946), sau cu acesta si Paul Paun (Critica mizeriei, 1945), aparent abandonata in anii 50 (cand NAUM publica mai multe carti pentru copii, intre care Asa-i Sanda, 1956; Cel mai mare Gulliver, 1958 si, mai ales, Cartea cu Apolodor, 1959, al carei succes determina continuarea din A doua carte cu Apolodor, 1964, ambele reeditate in 1979), si in anii 60 (Poem despre tineretea noastra, 1960; Soarele calm, 1961), reluata insa prin seria de voi. inaugurata de Atlianor, 1968 (Copacul-animal, 1971; Tatal meu obosit, 1972; Poeme alese, 1974; Descrierea turnului, 1975; Partea cealalta, 1980). Interesanta proza suprarealista in Me-dium (1945), Teribilul interzis (1945) si Castelul orbilor (1946), urmate (si partial reluate) mai tarziu de Poetizati, poetizati (1970). Dramaturgia poetului e adunata in voi. Insula. Ceasornicaria Taus. Poate Eleonora, 1979. Foarte bogata activitate de traducator din Balzac, Beckett, A. Carpantier, R. Char, Diderot, Al. Dumas, J. H. Fabre, Th. Gautier, V Hugo, Kafka, G. de Nerval, J. Prevert, M. Solohov, Stendhal, J. Verne si multi altii. Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1964, 1969, 1980 si 1995. Premiul Acad. pentru poezie pe 1975. Opera lui NAUM e o demonstratie de consecventa, de identificare, dincolo de orice moda sau maniera, cu formula poetica suprarealista, a carei valabilitate estetica o dovedeste.
In primele volume de versuri ale lui N.: Drumetul incendiar (1936), Libertatea de a dormi pe o frunte (1937), Vasco de Gama (1940), Culoarul somnului (1944),violenta de limbaj si teribilismul (erotism, invectiva, blasfemie) sunt mai evidente. In crearea efectelor de imprevizibil, tehnica nu e reductibila la simple mecanisme: ea include paranteza, motto-ul, variatia caracterelor tipografice, asocierea sferelor contrastante (lexicale, imagistice), citatul, fluxul verbal abundent, fraza acumulativa - si altele, complexe si aflate in permanenta interactiune. Regula fundamentala de constituire a unei lumi imagistice suficiente siesi - dar lipsite de monotonie, de repetari si obsesii - este aceea a revoltei, a gestului negator, care pregateste eliberarea - depasirea limitelor realului. Animismul modifica ierarhia regnurilor, reversul sau e impietrirea, transformarea viului in statuar: instrainarea corporala ("aripile se dezlipesc de pe pasari") e imaginea simbolica a descompunerii structurilor cu cea mai mare aparenta de fixitate. O tema esentiala este cea a poeziei insasi: poetul-personaj abhora cliseul - simbol al constrangerii si al limitarii - si, prin extensie, intreaga literatura; refuzul ei impune apelul la viata, la eveniment -real sau oniric. Lexicul poemelor apartine sferelor semantice celor mai diverse - natura, ordinea publica, literatura, corpul, geografia, acvaticul, actiunile domestice, obiectul banal-utilitar etc. - o reducere la imagini-cheie operandu-se cu foarte mare greutate. Mai importante decat obiectele sunt insa actiunile; sistemul verbelor presupune mai multe constante: cea dintai e agresivitatea (mananca, desfac, se ineaca, inteapa, despica), urmatoarea, care o concureaza, e o stare de plutire (dorm, trec, inoata, aluneca). Poemele se organizeaza in jurul cate unui obiect ori personaj emblematic - palaria de iasca, Vasco de Gama, maiorul albastru etc; divergente imagistic, cu ruperi succesive produse de desele negari si schimbari de stil si perspectiva, versurile tind totusi spre o convergenta superioara, prin tensiunea spirituala la care ajunge inteligenta discursului liric. Un scurt hiat in poezia lui NAUM e reprezentat de volumele Poem despre tineretea noastra, 1960 si Soarele calm, 1961, dar notatia simpla, prozaismul si declaratiile revolutionare care apar aici nu intra intr-o contradictie de fond cu principiile sale poetice. De altfel, foarte curand se produce revenirea la suprarealismul cel mai autentic: volumele urmatoare: Athanor (1968), Copacul-animal (1971), Tatal meu obosit (1972), Poeme alese (1974), Descrierea turnului (1975), Partea cealalta (1980), elimina stridentele la care mai ajungea, uneori, tonul violent, obtinand, in schimb, un plus de profunzime, o nota de contemplatie melancolica in atingerea temelor fundamentale. Unul din punctele de rezistenta ale liricii lui NAUM va fi dat, de acum inainte, de recursul la mitologii mai mult ori mai putin subiective, apartinand subconstientului ori traditiei oculte. "Fiinta cu doua aripi", "vestitoare a comuniunilor extatice", insotitorii ei, "Mesagerul care tace", "Marea Mama", "Marea iubita care plutea desperata pe deasupra lumii", "Paznicul" sunt arhetipuri a caror aparitie e pusa in valoare de o intreaga recuzita simbolica si care transcriu un substrat metafizic. Erotismul de care sunt impregnate toate poemele lui NAUM este unul initiatic, faza si simbol al unei comuniuni de natura superioara. Elementul fluid (multe metafore acvatice), alunecarea lumilor, gesturile linistite, starea de hipnoza, predominanta aici, tin de latura grava a acestei poezii tot mai orientate catre esente. Simbolurile derizoriului, cu rol de subminare, demitizare, apartin - cand nu instituie chiar ele o noua sacralitate, "Marele Derizoriu" - laturii ironice, autoironice adesea, de detasare si luciditate, care constituie una din trasaturile distinctive ale stilului lui NAUM In tonul elegiac al rememorarilor, cu pasaje discursive, de proza poematica, se mentine refuzul cliseului si al comoditatii de gandire. Elemente de arta poetica, de auto-definire, sunt infiltrate peste tot - de pilda, in considerarea "unor reguli indubitabile (Istoria si Melancolia)". Volumele de proza (Medium, 1945; Teribilul interzis, 1945; Castelul orbilor, 1946; Poetizati, poetizati, 1970) se prezinta ca un aliaj de confesiune directa si de impersonalizare a tonului - de experimentator, inzestrat cu infinita curiozitate stiintifica. NAUM se manifesta aici, in primul rand, ca teoretician avizat al suprarealismului. Textele oscileaza intre justificare teoretica si poem in proza. Sunt marturisite surse livresti, atractia pentru "semne, coduri, limbaje", este elaborata notiunea "obiectului efialtic". Poezia, mijloc de cunoastere, e similara cruzimii. Asemenea meditatii adopta de multe ori forma aforismului si a paradoxului. Proza de aparenta confe-siva si narativa creeaza un univers suprapopulat - de halucinati, nebuni, spiritisti, plictisiti, demonizati, hipnotizatori, femei-paianjen etc. - care poarta si insemnele melancoliei si reflexivitatii: "vorbeste de oglinzi, de meduze, de crepuscule". Spectaculosul, estetizarea gestului, metamorfoza si agresivitatea obiectelor ("licantro-pice", "vampirice"), aventura, umorul negru, intamplarile gratuite, absurdul se combina ingenios intr-o proza fantastica- simbolica. Un volum de teatru, publicat in 1979, dezvolta aceleasi motive si tehnici; piesele, greu reprezentabile, cultiva efectele de absurd (automatisme, schimbari de identitate etc); se remarca, prin verva parodica si vivacitate, in genul aventuros, Insula. Remarcabile sunt Cartile cu Apolodor (1979), literatura pentru copii de foarte buna calitate; libertatea asociatiilor, jocul versificatiei, parodia tonului gnomic, umorul, exotismul si aventura demonstreaza legatura evidenta a acestei forme, deloc minore, cu restul operei lui N.
OPERA
Drumetul incendiar, versuri, Bucuresti, 1936; Libertatea de a dormi pe o frunte, versuri, Bucuresti, 1937; Vasco de Gama, versuri. Bucuresti, 1940; Culoarul somnului. Bucuresti, 1944; Medium, proza, Bucuresti, 1945; Critica mizeriei. Bucuresti, 1945 (in colab. cu P. Paun si V. Teodorescu); Teribilul interzis, proza, Bucuresti, 1945; Castelul orbilor. Bucuresti, 1946; Spectrul longevitatii. 122 de cadavre. Bucuresti, 1946 (in colab. cu V. Teodorescu); Filonul, Bucuresti, 1952; Tabara din munti, roman pentru tineret, Bucuresti, 1953; Asa-i Sanda, Bucuresti, 1956; Cel mai mare Gul-liver, Bucuresti, 1958; Cartea cu Apolodor, Bucuresti, 1959; Poem despre tineretea noastra, Bucuresti, 1960; Soarele calm, poeme, Bucuresti, 1961; A doua carte cu Apolodor, ilustrata de autor, Bucuresti, 1964; Poeme alese, cuvant inainte de Ov. S. Crohmalniceanu, Bucuresti, 1970; Poetizati, poetizati, proza. Bucuresti, 1970; Copacul-animal, versuri, Bucuresti, 1971; Tatal meu obosit, poem, Bucuresti, 1972; Descrierea turnului, versuri, Bucuresti, 1975; Cartile cu Apolodor, poezii pentru copii, Bucuresti, 1979; Insula. Ceasornicaria Taus. Poate Eleonora, teatru, Bucuresti, 1979; Partea cealalta, Bucuresti, 1980; Zenobia, roman, Bucuresti, 1985; Amedeu - cel mai cumsecade leu, povestiri, Bucuresti, 1988; Apolodor: un pinguin calator, povestiri, Bucuresti, 1988; Malul albastru, poeme, Bucuresti, 1990. Traduceri: S. Marsak, Mustaciosul vargat, Bucuresti, 1955; V. Rezac, Alarma in strada fierarilor, Bucuresti. 1955 (in colab. cu M. Popp); J. Verne, 20.000 de lege sub mari. Bucuresti, 1955 (in colab. cu L. Donea Sadoveanu; alta ed. 1989); S. Marsak, Casa pisicii. Bucuresti, 1956; idem. Sase de unu. Despre un an scolar. Bucuresti, 1956; E. Maynial, Viata lui J. H. Fabre, Bucuresti, 1956 (in colab. cu A. Carausu); D. Diderot, Opere alese, Bucuresti, 1956-1957; M. Prisvin, Jen-Sen. Pravalul, Bucuresti, 1957 (in colab. cu L. Pop); Al. Dumas, Contele de Monte-Cristo, Bucuresti, 1957 (alta ed. 1985); V. Kataev, Timp, inainte!, Bucuresti, 1958 (in colab. cu I. Dumbrava); Stendhal, Rosu si negru. Bucuresti, 1959; B. Gorbatov, Neinfrantii, Bucuresti, 1960 (in colab. cu M. Roth); S. Marsak, Pentru cei mici. Bucuresti, 1960; M. Solohov, Ei au luptat pentru patrie, Bucuresti, 1960 (in colab. cu A. Ivanovschi); V. Hugo, Omul care rade. Bucuresti, 1961; M. Prisvui, Drumul imparatului. Bucuresti, 1961 (in colab. cu T. Berindei); I. Andric, E un pod pe Drina, Bucuresti, 1961 (in colab. cu I. G. Seber); H. de Balzac, Muza departamentului, Bucuresti, 1962 (in colab. cu T. Ioachimescu); A. Carpantier, imparatia lumii acesteia, Bucuresti, 1963 (in colab. cu R. Nistor); D. Diderot, Romane. Calugarita. Nepotul lui Rameau. Jaques fatalistul, trad., note si prezentari de ~, Bucuresti, 1963 (alta ed., 1985); K. Fedin, Rugul, Bucuresti, 1963 (in colab. cu I. Dumbrava); D. Gilles, Jetoane de prezenta. Cuponul 44, Bucuresti, 1963; P. Naudin, Gloria lui Jacques Fage, Bucuresti, 1963; J. Verne, Goana dupa meteor. Bucuresti, 1963; I. Naghibin, Ecoul, Bucuresti, 1964 (in colab. cu T. Berindei); B. Danielsson, Insulele pierdute. Bucuresti, 1964; W. Disney, Donald la Polul Sud, Bucuresti, 1965; idem, Iahtul lui Donald, Bucuresti, 1965; F. Kafka, Procesul, Bucuresti, 1965 (alte ed., 1993, 1994); J. Prevert, Poeme, Bucuresti, 1965; I. Andric, Povestea cu elefantul vizirului. Bucuresti, 1966 (in colab. cu V. Stoianovici); D. Diderot, Scrieri despre arfa. Bucuresti, 1967; D. Rozenzweig, Louise Miche, Bucuresti, 1967 (trad. versurilor); J. Verne, Uimitoarea aventura a misiunii Barsac, Bucuresti, 1967; V. Hugo, Notre-Dame de Paris, Bucuresti, 1967 (alta ed., 1992); P. Benoit, Atlantida, Bucuresti, 1968; Stendhal, Despre dragoste. Bucuresti, 1968; R. Char, Poeme alese, Bucuresti, 1969; Th. Gautier, Capitanul Fracasse, Bucuresti, 1969; M. Krleza, La hotarele ratiunii. Bucuresti, 1969 (in colab. cu D. Radimac); S. Beckett, Asteptandu-l pe Godot, Bucuresti, 1970; O. Davicco, Poezia, Bucuresti, 1970 (in colab. cu D. Gamulescu); J. Gracq, Tarmul Syrtelor, Bucuresti, 1970; D. Diderot, Scrieri literare, trad. si note de -, Bucuresti, 1972; G. de Nerval, Fiicele focului, Bucuresti, 1974; Stendhal, Rosu si negru, Craiova, 1992; J. Verne, intamplari neobisnuite. Goana dupa meteor, trad. in colab. cu A. Ghitulescu, Bucuresti, 1995.
REFERINTE CRITICE
I. Oarcasu, Opinii despre poezie, 1965; VI. Streinu, Pagini, II;
I. Pop, Avangardismul; St. Aug.
Doinas, Lampa lui Diogene, 1970; A. D. Munteanu, Opera si destinul, 1972;
L. Raicu, Structuri literare, 1973; M. Petroveanu, Traiectorii lirice, 1974; NAUM Ciobanu, Critica in prima instanta, 1974; Ov. S. Crohmalniceanu, Literatura, II;
V. Cristea, Domeniul criticii, 1975; Gh.
Grigurcu, Poeti; D. Cristea, in Romania literara, nr. 42, 1980; Gh.
Grigurcu, in Viata Romaneasca, nr. 12, 1980; V Mihaiu, in Viata Romaneasca, nr. 6, 1981; M. Popescu, in Romania literara, nr. 2,1982; R. Diaconescu, Dramaturgi romani contemporani, 1983;
C. Cublesan, Teatrul intre civic si etic, 1983;
E. Simion, Scriitori, III; I. Pop, in Steaua, nr. 9, 1985; L. Raicu, in Romania literara, nr. 31, 1985; Al. Calinescu, in Cronica, nr. 28, 1985; Gh.
Grigurcu, Existenta poeziei, 1986;
M. Mihaies, in Viata Romaneasca, nr. 5, 1989; I. Pop, Avangarda in literatura romana, 1990; V. Spiridon, in
Luceafarul, nr. 26, 1995; V. Ivanovici, in Viata Romaneasca, nr. 11-12, 1995;
Simona Popescu, in Romania literara, nr. 30, 1995; Gh.
Grigurcu, in Viata Romaneasca, nr. 3-4, 1995; V Spiridonica, in
Luceafarul, nr. 34, 1996.
