Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Gabriel Stanescu - biografie - (opera si scrierile)

 

STANESCU Gabriel, se naste la 9 sept. 1951, Bucuresti.

Poet.

Fiul functionarului CFR Corneliu Stariescu si al Elenei (n. Marculescu).

A urmat cursurile Scolii generale nr. 177 si ale Liceului "Matei Basarab" (bacalaureat in 1971), ambele din Bucuresti. Absolvent al Facultatii de Istorie-Filosofie a Univ. din Bucuresti (1977). A debutat in revista Cronica (1968). Debut editorial, in 1984, cu Exercitii de aparare pasiva. A mai semnat si cu pseudonimul George Stefan.

Colaboreaza la Luceafarul, Romania literara, Viata Romaneasca, Amfiteatru, precum si la revista studentesti Echinox, Dialog si Opinia studenteasca. infiinteaza, in 1972, impreuna cu Mircea Oliv si Nicolae Mircea Ben, cenaclul "Charmides", la care au citit o parte din poetii generatiei '80 (transformat apoi in Cenaclul Facultatii de Filosofie).

Colaborator si redactor al revista Universitas (devenita Universitatea comunista) a Univ. din Bucuresti (alaturi de Dan C. Mihailescu , Stelian Tanase, Tania Radu). A frecventat Cenaclul de luni si Cenaclul Universitas, conduse de N. Manolescu , respectiv Mircea Martin . Premiul revista Tribuna pe 1972 si al revista Viata studenteasca si Amfiteatru pe . Marcata de opt-zecismul incipient, poezia lui Gabriel Stanescu mizeaza pe viziunea realului si pe discursul ironic, ducind dorul melancoliei si al metaforei.

Optzecist discret, de fundal, Gabriel Stanescu opereaza cu aproape toate instrumentele poeticii de generatie, sedate insa printr-un temperament blazat care nu privilegiaza emergentele. Exercitii de aparare pasiva (1984) e un breviar optzecist in care nota aparte se insinueaza cu timiditate, pe un fond de autoironie protectoare. Arsenalul proceduristic e cel comun generatiei, mergind de la decupajul cotidian si biografic pina la rastalmacirea reportajului in viziune si la rasturnarea notatiei in fantasmatic, totul ihtr-un halou cultural ce joaca pe referentialitate sau aluzie si intr-un sentiment pregnant, dar nu sufocant, al realului. Poetica "realista" nu e, totusi, una strict consemnativa, fara incisivitate si fara initiativa in mutatia metaforica a secventei de banalitate. Poetul nu izbuteste, in Blow-up, sa "transfigureze" "destul de exact", definindu-si poezia ca pe un instantaneu care capteaza si stranietatea, nu doar normalitatea clipei.



Inductia de inefabil in cotidian, prin arpegiile melancolice ale imaginarului, este, de fapt, modalitatea favorita, chiar daca excesul de precautii impune o repliere ironica din fata imaginativului si o disimulare a nostalgiei in discursul lehamitei. Sentimentele ies, din acest joc, mai degraba contrariate decit desfigurate sau deconstruite. Retorica lor e, de regula, inhibata si starile se incheaga printr-o stilistica de ricoseu, in zona de clandestinitate a notatiei brute. Dar poemele au, totusi, nostalgia reverberatiei imaginative si adesea notatia e angajata ca premisa incitanta a unei caligrafii senzuale:

"A trecut de mult vremea cireselor
Stropii calzi risipindu-se prin pielita subtire a fructului
Cum singele rascolind trupul unui barbat
Aceasta era in iunie
In starea de levitatie vigurosul trunchi al unei amiezi
Cu pistruii ploii in soare sunind ca banutii de aur" etc.
(Vremea cireselor).

Autoreferentialitatea, alta marca de generatie, e tratata de Gabriel Stanescu in parodic, la fel cu celelalte slogane optzeciste, folosite cu detasare si nonsalanta in constructia unei "biografii" precare, trasata mai degraba cu umor decit cu autocompatimire.

Febra poemului, care se simte dincolo de dictia fara elan, e transpusa in parodii ale devotiunii si in suave rebeliuni retorice:

"Satul pina peste cap de atita retorica
Si nestiind ce sa cred despre arta
Care adesea isi bate singura cuie in talpa
Nu gasesc nici un dram de umilinta
In preajma gestului sever irevocabil
Cu care pun punct acestui poem"
(intrecerea dintre armonie si inventie).

Cele trei cicluri ale cartii (Gloria! Gloria!, Exercitii de aparare pasiva si intrecerea dintre armonie si inventie) sint separate in temeiul unor vagi preponderente, ele iesind, de fapt, din acelasi climat de nostalgii temperate organizate in discursuri speculare, care mitografiaza ironic o biografie. Gabriel Stanescu simuleaza ca-si tine poemul cu fata la real in priza notatiei; de fapt, realul lui nu e decit oglinda ce reflecta peripetiile unui eu fragil, iar notatiile nu sint decit aversul unei imaginatii refulate.



OPERA:
Exercitii de aparare pasiva, versuri,
Bucuresti, 1984.


REFERINTE CRITICE:
Constanta Buzea, in Amfiteatru, nr. 10, 1984;
G. Arion, in Flacara, nr. 22, 1984;
A. Sever, in Viata Romaneasca, nr. 1, 1985;
G. Chifu, in Ramuri, nr. 3, .

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

Gabriel Stanescu

Opera si activitatea literara

Scrierile si activitatea publicistica a lui Gabriel Stanescu




Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text