TODIE Eugen, se naste la (?) - moare in .
A editat revista Palaelibus (1933).
Colaboreaza la: Flacara (191l-l916), insemnari literare (Iasi),
Luceafarul (Bucuresti, 1919-l920), Luceafarul (Timisoara), Neamul romanesc literar, Propilee literare, Ramuri, Scena (1917-l918), Viata Romaneasca, Cuvintul liber, Galeria etc.
Debut editorial cu romanul Robii pamintului (1913), urmat de Hirdaul lui Satan (1925). A mai semnat: E. T, Cauciuc, Icsochix, Icsohic, Lemn, Romimam.
Desi a recurs incidental la uneltele poetului,
Eugen Todie s-a dedicat exclusiv prozei, evoluind spre obiectivitatea romanescului din care nu lipseste o tenta naturalista (prin mecanismul fatalitatii, prezenta sordidului etc). Romanul de debut, Robii pamintului (1913), republicat sub titlul schimbat O iubire (1919), este, in fapt, lunga spovedanie a naratorului aflat la o raspintie a vietii sale. Cartea aliaza elemente din recuzita romantismului minor al semanatorismului (opozitia sat-oras, sentimentul dezradacinarii etc.) cu o teza schopenhaueriana: macularea iubirii prin jocul instinctualitatii. Cu vag statut social, melancolizat, usor filosofard, eroul "peripatetizeaza" asupra nonsensului vietii, intonind un cintec al deznadejdii si durerii de care se insotesc iubirea, dar si nedreptatea din veac a "robilor pamintului".
Revenit in sat, el va trai sentimentul instrainarii dupa experienta iubirii platonice (pentru amanta arendasului mosiei) si cea senzualista (pentru sotia aceluiasi). Cu deficit de inventivitate si un final melodramatic, romanul ilustreaza teza conditionarii fataliste a terestritatii noastre supuse geniului speciei: vointa oarba a sexualitatii. Cel de-al doilea roman, Hirdaul lui Satan (1925) ne ofera (in prima sa jumatate) o buna reconstituire a atmosferei razboiului, deghizind de abia fapte si personalitati istorice reale (infringerea de la Turtucaia, retragerea, dezastrul, prizonieratul in Germania etc.). Victima a unui regretabil tendentionism, Eugen Todie ofera o viziune simplist-maniheista: de o parte, conflagratia cu deziluziile care-o insotesc, de alta, ofensiva capitalului, polaritati sociale (cohorta imbogatitilor de razboi, sarjati gros, respectiv cei saraci, proletarizati).
T. creioneaza contrapunctic religia viciului, dar si religia dreptatii. Desi indecis, Dinu Bordea, eroul titular, se contureaza ca un "teoretician", reveur impenitent, ancorat in fantasma altei lumi. Practica grevelor (inclusiv a foamei), intonarea Internationalei etc. sint paleativele menite sa izbaveasca o "epoca de decadere si rusine". Transcenderea prin moarte a nedreptatilor (sclavaj, crime, razboaie etc.) e proiectata apoteotic, fara a asigura insa gir estetic paginilor. Grevat de o insuficienta transfigurare artistica, romanul Hirdaul lui Satan isi mentine insa valoarea documentara, fiind una din putinele tentative epice proletariene din literatura noastra.
OPERA:
Robii pamintului, roman, Bucuresti, 1913 (ed. II, sub titlul O iubire, 1919);
Hirdaul lui Satan, roman. Bucuresti, 1925 (ed. II, 1957).
|
REFERINTE CRITICE:
C. N. E, in Viata Romaneasca, nr. 9, 1913;
D.[emostene] B.[otez], in insemnari literare, nr. 29, 1919;
I. Pas, in Lupta, nr. 1192, 1925;
V. Rodan, in Rampa, nr. 2428, 1925;
L. Radaceanu, in Adevarul, nr. 12892, 1925;
O. Botez, in Viata Romaneasca, nr. 1, 1926;
St. Cazimir, in Viata Romaneasca, nr. 6, 1957;
V. Paraschiv, in Steaua, nr. 7, .
|
