Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Viata la tara - Capitolul 6 de Duiliu ZAMFIRESCU




La Ciulnitei, batrana mergea din ce in ce mai rau. Istoveala puterilor devenea pe fiecare zi mai mare. Matei nu se dezlipea de la capul ei. El insusi era intr-o stare de plans; pe de o parte osteneala, pe de alta durerea de-a pierde pe mama-sa il doborau. Coana Diamandula numai cand si cand deschidea ochii spre a se uita lung la ei, si iar ii inchidea. Cateodata intindea mana cu anevointa pana la marginea patului, parca l-ar fi cautat, si daca el nu era acolo, s-o intrebe ce doreste, ea il chema incet: "Matei, Matei!
" Cateva zile dupa sosirea lui, pe cand el sta cu toti ai casei, cu Sasa, Mihai si ceilalti, fumand
- matuse-sa, coana Sofita, care ramasese sa-l inlocuiasca langa batrana, veni repede si cam speriata la el, spunandu-i ca-l cheama mama-sa. Toti se sculara in picoare, tacuti. Batrana sta cu anevointa pe un cot, asteptandu-l. Dupa ce Matei se aseza langa pat, ea spuse coanei Sofita ca doreste sa ramana singura cu el. Cand ceilalti se retrasera, ea isi rezema capul din nou pe perne si lua binisor mana tanarului intr-ale ei. Pe cand el credea ca doarme, dansa deschise ochii, se uita lung la el, apoi in podele, si ofta adanc.
- Doresti ceva, mama? Ea facu semn ca da. Apoi, cu fata udata de lacrami, se intoarse spre el si zise:
- As dori sa nu mor asa repede. Nici nu te-am vazut bine
- Doamne, mama, ce vorbesti!
Ai sa te indreptezi si-o sa traim amandoi Ea facu o usoara miscare din cap, iar pe gura ei pungita reveni pentru o clipa un zambet fin de neincredere, din care Matei recunoscu pe mama-sa de demult, mai bine decat din tot restul persoanei ei de astazi.
- Ma duc, dragu mamei Deseara, maine, cand mi-o suna ceasul Voiam sa te rog sa nu ma uiti detot, sa-ti aduci aminte de mama-ta, ca tare mi-ai fost drag As fi vrut sa mai traiesc doua-trei zile Nu se poate sa mai chemi vreun doctor? El era inecat de plans. Ii zise cum putu, ca se duce sa telegrafieze la Bucuresti pentru doctori. Ea insa il opri.
-


Imi vine dor de viata, asa, copilareste As vrea sa te mai vad, dar nu se poate. De-acuma numai pe ceea lume in voia Domnului Paru iar ca adoarme. Dupa catva timp, deschise ochii din nou si se uita iar lung la el.
- Matei!

- Ce doresti, mama?
- As vrea sa te insori dupa moartea mea. M-am gandit in toate felurile pentru tine, si socot ca tot mai bine e sa fii insurat. Am cateva dorinte, pe care te rog sa le implinesti. Iacata cheia asta de la lada de fier, de acasa, care-i data in seama lui Neculai: intr-insa sunt toate hartiile si banii ramasi de la tata-tau. Eu n-am putut sa-ti agonesesc nimic, ba cu boala mea, ba cu nevoile, ba cu multe de toate. Dupa ce se odihni putin, urma:
- Ai bonurile de la improprietarire neatinse, ba si cupoanele lor de vreo doi ani Tu esti barbat iti ramane mosia de la mine, pe care sa dea Dumnezeu s-o stapanesti ani multi cu bine. Dinu e cam incurcat, cu mosia de la Eforie. A avut ani rai Trebuie sa-ti spun ca adesea Dinu ti-a trimis bani, fiindca eu de cand sunt bolnava nu mai pot tine socoteli. Neculai stie rostul trebii Te-as ruga sa ajuti pe Dinu
- Da, mama, tot ce-i dori.
- Tincuta se face mare. Am auzit c-o cere Scatiu Ajuta pe Dinu s-o marite. Tincuta e pentru tine ca o sora Nu-i asa?
- Da, mama. Ea se intoarse cu capul spre partea cealalta, stranse din ochi cu o vadita durere si, tot tinandu-i mana, fara a-l vedea, urma:
- S-o inzestrezi cu cat vei vrea si vei putea. Apoi tacu. El astepta, cu capul plecat spre dansa. Dupa cateva minute o vazu intinzand degetele de la mana ramasa libera, catre perna de la perete si culegand un mic fulg, pe care il sufla in aer. In mintea amandorora treceau lucruri ciudate, straine de solemnitatea trista a momentului. Gandul batranei, liberat deocamdata de durerea fizica ce o stapanea, ramanea plutitor in aer si se anina de fulgul de pe perna; gandul lui, incremenit de apropierea mortii, se destindea prin curiozitate si urmarea pe acela al mame-sei, ocupat de un fulg.
- Asa este: nici atat nu facem. El o asculta, nedumirit.
- Ce zici, mama?
- Nimic. Imi fagaduiesti?
- Tot, mama draga. Te simti mai bine? Ea isi intoarse chipul din nou catre el, cu o nespusa expresie de blandete si de mila.
- Tare imi pare rau ca mor. Un val de durere se urca din piept in gatul lui, si-i veni sa planga cu hohot. Ea il privea lung si limpede, parca ar fi redobandit intr-o clipa vederea tineretei.
- Doresc sa ramai aici, pe pamantul asta s


a nu te duci departe de mine. Ce-ai invatat sa-ti fie de sprijin sufletesc, iar viata sa ti-o petreci pe locurile astea. Apuca-te de mosie. Ingroapa-ma langa tata-tau si apoi insoara-te. El, neputand vorbi, facu un semn cu mana, ca si cum ar fi zis ca nu se gandeste la asta. Dansa starui.
- Nu, baiete. Trebuie sa te insori. Asa e sartul vietii Cauta inprejurul tau fericirea. As dori sa ma asculti.
- Da, mama.
- Insoara-te cu cine vrei, numai insoara-te. Apoi, parca ar fi vrut sa spuie ceva mai de-aproape, se lasa cu capul jos pe perna.
- As vrea sa te rog sa faci o incercare; cauta de cunoaste bine pe Sasa. Ce drag mi-ar fi fost s-o am nora!
Nu-ti zic numaidecat s-o iei. Tu ai poate simpatiile tale Esti barbat si trebuie sa fii liber s-alegi. Dar gandeste-te la vorba mea, imi fagaduiesti?
- Da.
- Acuma Dumnezeu sa te binecuvinteze Si incet, prelung, ochii se inchisera. Pana seara nu mai dete semne de viata. Noaptea trecu, lunga cat un veac pentru toti. Matei nu se putea dezlipi de langa pat, fiindca batrana, care nu mai intelegea nimic, parea ca avea o vedere sufleteasca pentru fiul sau si il simtea cand era langa dansa sau cand se departa. Despre zori, o miscare neobisnuita se produse. Paru a se intinde sub asternut, isi rasturna capul pe spate si ofta adanc. Matei se scula de langa pat si destepta pe unchiu-sau, care dormea intr-un colt de canapea.
- Ce-i?
- Nene Dinule, ia vino Batranul se apropie cu graba de patul surore-sei, si vazando teapana, cu gura pe jumatate deschisa, inselese. El se intoarse catre Matei, domol, si ii zise:
- A luat-o Dumnezeu. Apoi ii destinse bratele si i le aseza de-a lungul trupului. Dupa aceea se pleca cu greutate pe una din mainile moartei si o saruta, galgaind de inecaciunea plansului.
- Surioara, surioara, te-ai dus si d-ta!
Si cu mana la gura, incovoiat de durere, ramase in picioare langa pat, clatinand din cap. Matei cazuse in genunchi langa capataiul moartei, si nu se misca de acolo pana ce unchiu-sau nu-l ridica de jos, ducandu-l intr-o odaie de alaturi. Batranul, in vremea asta, desprinsese o iconita din perete si o pusese pe pieptul sorasei. Lumina candelei se ingana cu lumina zorilor. Pe fereastra se vedea cum se ridica din pamant aburul vioriu al diminetii. Din dunga orizontului navaleau raze rosiatice, ca niste sulite de foc, umpland cerul de caldura. Revenea viata, se redestepta firea indiferenta, pentru a implini menirea legilor sale.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.

 




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.