Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Istoria ieroglifica - Partea a noa de Dimitrie CANTEMIR



Asedara, lumea pentru lucrul facut burzuluindu-sa si fieteca rile ce cu mintea mai rau afla, aceia Inorogului meniia, ca adevarat, dupa vrajba nepriietinului ce-l goniia, nici nedejde de scapat, nici intr-alt chip fortuna de mutat era (ce norocul de multe ori cu un ochiu rade, cu altul plange, cu o mana trage, iar cu alta impingE), in care chip si cu Inorogul sa videa a sa giuca, ca, precum mai sus s-au pomenit, preste nedejdea, precum a priietinilor, ase a nepriietinilor cu suptire mestersug din falcile crocodilului nebetejit si de viclesugurile Hameleonului putinel suparat scapase. Carile deodata iarasi la locurile sale ducandu-sa, din toate partile mai tare si mai buna paza avea (ca si dobitocul in groapa carea o data cade, alta data pe acolea trecand, pe departe o ocolestE), unde, dupa ce din primejdiia trecuta min tea i sa asedza si chiteala lucrurilor sale in cumpana socotelii puind, toate trecutele dinceput, ca pre un izvod, cate una, cate una, aminte isi aducea. Viclesugurile cele supt tari si mari giuramanturi a Hameleonului pomeniia, vecinica vrajba si nemu tata vrajmasie a amanduror monarhiilor socotiia, a priietinilor sai (carii la vreme ca aceia de sa putea adevarati priietini a sa numI) slabiciune si spre agiutorinta-i siiala videa. Caci pre unii departarea locului ii opriia, iara pre altii receala dragostei la inima ii indoiia, si pentru adevaratul priietin, ca niste adevarati priietini in primejdii a sa da, sau nu vrea, sau, de si vrea, pentru micsorimea sufletului, nu indrazniia (ca pre aur focul, iara pre priietin primejdiia ispiteste si dupa hotararea filosofasca, adeca un suflet in doaa trupuri a fi, de-abiia unul cineva si mai nici unul sa nu fie aflaT). Pre langa acestea, toate a vremii neindamanari si greutate cum paniia (caci lucrurilor sale foarte impotrivnica o videA), dupa aceasta neplecat si neintors sortul narocului sau cunostea, de carile, precum asupra-i maniia inca sa nu-si fie implut, sa temea. Ales pilda aratoasa si oglinda luminoasa in lucrurile neprietinesti priviia, carora mai mult oarba fortuna decat buna socoteala le slujiia. De care lucru, intr-alt feliu de viata a intra si intr-alt chip de fereala a sa aciua aleasa, ca mai bine in lineste si in negrija sprijenit fiind, spre cea viitoare vreme de schimbarea lucrurilor intr-alta fata sa nedejduiasca. Si ase, de vechiu prietesugul ca rile cu Cucosul Evropei avea, aminte isi adusa mai vartos stiin du-l ca la adunari ceva amestec nici au avut, nici a avea poate (caci pasirile de pre marginile ocheanului despre apus la saboara adunate n-au fosT). Asijderea, il stiia precum bun strajuitoriu noptii ieste, caci atata de ascutit la simtire era, cat nu jiganiile vanatoare sa poata imbla, ce asesi nici frundza din copaciu pes te stiinta lui sa cadza peste putinta era.



Deci Cucosul acela lacuia intr-un munte inalt si mare, de unde raspantiia a patru cai a videa si strajea in toate parti tare a tinea putea. Lacasuri avea multe si mari, din toate partile bine intarite si cu tot feliul de copaci roditori (de supt a carora radacini ape raci curatori iesiiA) incungiurate si inframtaseate era, atata cat la bunatatea locului cate s-ar cerca, una macar nu lipsiia. Deci Inorogul carte ca aceasta scriind, catra Cucos trimasa: ,,Vechiului si neclatitului priietin, Cucosului Evropasc, Ino rogul de crivat sanatate dzice. Nevoiesiia lucrurilor tamplatoare intre muritori indamanarea au scornit, indamanarea din cea inainte margatoare simbathie vine, simbathiia fiica asamanarii ieste si din dragoste sa naste, dragostea priinta intemeiadza si bunavointa-ti tine necurmata (ieste dara priietesugul intre mu ritori lucru prea de minunat, de vreme ce cu chipul carile mai denainte nici cunostinta, nici de dansul vreo stiinta au avut, pre acela din strein al sau si hiris il face, in scurt, alt el intr-altul si alt altul in sine ieste, traieste si vietuiestE). Tot dara prietesugul in lineste agonisit nedejde pune ca in tulburate si in potrivnicile tamplari de agiutorinta si impreuna patimas sa-i fie. Cu aceasta pricina inca de demult intemeiatului si in veci alcatuitului nostru prietesug acmu roada in vreme a-si da si dragostea viptul a-si arata, precum mi se pare, s-ar cuvini si s-ar cadea (ca precum copaciul fara roada alta nu face fara numai foc, ase prietesugul fara cele sie urmatoare alta nu face fara numai colachii si lingusiturI). De vreme ce a trupului mieu micsorime in septe munti copaciosi si umbrosi si in septe vai adanci pline de hinci nici incape, nici salas a-si afla poate, si aceasta nu dintr-a mea nestatatoare sau neasedzata fire, ce (precum toti cerestii marturi neminciuninosi imi sinT) dintr-a nepriietinilor asupra mea nestamparata vrajmasie si dintr-a fortunii neplecata urgie. Carea lor neobosita povata facandu-sa, potica necalcata, cale neimblata, vale necercata, varv nesuit, munte necovarsit, camp necutreierat si deal neincungiurat n-au lasat (ca rautatea de tot desfranata decat piatra din ceriu aruncata mai repede iestE). Ase, cat a dzice s-ar putea, in ceriu de m-as sui, acolo sint caini, in fundul marii de m-asi cobori, acolo sint dulai, in munti cotei, in dealuri copoi, in campi ogari, in stuhuri sampsoni si in tot locul falci deschise, guri cascate si colti ranjiti, ca cum ar fi samanati pretiutinderea impanati stau. Un corn in loc de arma impotriva a atatea vrajmasi si patru pi cioare de fuga impotriva atatea gonasi am. De care lucru, so cotind ca alt mijloc si leac n-au ramas, fara numai lasand voia fortunii, cat si cum va vrea sa ma dosedeasca, ca impotriva nemargandu-i, doara vreodanaoara mai placuta sa va intoarce si din sine a ma mai goni doara sa va parasi. Asedara, pre mine, pre carile pomenitele locuri a ma incapea n-au putut, incape-ma largimea meideanului dragostei tale, pentru prietesugul pre carile pururea intre noi nesmintit si nebetejit am pazit (caci in laturi a ma da am socotit pana va trece urgiiA). Deci supt acoperemantul dragostei tale, aciuandu-ma, voi ramanea, ca si eu, in vreme ce fortuna imi va sluji, rasplatire, precum voi putea sa fac, datoriu sa fiu."

Cucosului slovele Inorogul trimitind, pre carile el citindu-le (caci Inorogul in glasul Cucosului a canta stiiA), in grumadzii Ino rogului frumos si alcatuit graiul Cucosului sa mira. Si indata sin gur firea sa pomenind, in minte isi adusa ca de glasul lui Leul sa sparie si la locul unde sa afla ochii Vulturului a strabate nu pot, necum picioarele dulailor sau a coteilor sa incapa. Si ase, indata pre unul din cucosii sai trimitand, prin locuri tainuite povata Ino rogului facandu-sa, la lacasurile sale sa-l aduca ii porunci. Carile, margand, bunavointa stapanului sau ii spusa si precum cu draga inima priimeste ca, in tot feliul de slujba si priinta aflandu-sa, nu numai in lacasurile sale neaparate, ca-ntru hirise ale sale, ce orice si alta trebuinta ar avea si prin mana lui ar vini, pre cat mai de plin s-ar putea a face, pre atata sa va nevoi. Asijderea, precum pen tru povata caii sa-i fie ieste trimas, dzicandu-i. Inorogul, dupa ce ceia ce sa cuviniia multamita facu, cu cucosul impreuna sa scula si la salasurile Cucosului Evropii sa suira, unde catava vreme cu mare lineste, afara din toata grijea, viata isi petrecu (ca in primej diile mari si fortunele adese, cat si de putina razsuflare cei patimasi, multa si mare lineste a le fi socotesC).

Iara a acestii mistuiri si a Inorogului ase de tare ascundere pricina au fost aceasta: ca dupa ce Hameleonul au cunoscut pre cum Inorogul din falcile crocodilului si din toate viclesugurile lui nebetejit s-au mantuit si acmu tuturor de viclean dovedit si mai vartos despre Soim tare probozit si mascarit vadzindu-sa, pre cum sa dzice cuvantul (din inima rea, rau gand purcedE), de ciia aievea asupra Inorogului toate rautatile isi poharni si toate viclesugurile, ca pre niste dulai turbati, in ulitile vrajmasiii isi slobodzi si in toata calea fara cale mintea cea fara minte isi indrepta. Si ase, indata sculandu-sa si ducandu-sa, pre dulai si pre cotei si pre alalti brehai, pre toti la un loc afla, catra carii cu spurcat glas intr-acesta chip vorovi: ,,Eu inca de demult asupra Soimului pre pus aveam, adeca ca nu cu dreapta inima in slujba stapanilor nostri sa afla, precum povestea Moliii v-am povestit. Iara acmu, iata, aievea sa arata, ca impreuna cu Batlanul sfaturi asupra epi tropii Corbului au facut. Pentru prinderea Inorogului nu nu mai cu capul atocma au tinut, ce inca si pentru scaparea lui cu mana lui pe supt numele altora, pre cat au putut s-au nevoit, si cu mijlocul lui, nepriietinul, carile prin a mele si a voastre nenumarate osteninte in butucul mortii cadzusa, de iznoava in scaunul vietii s-au urcat (jigania vicleana, precum viclesuguri a scorni, ase pre altii dupa cuvantul ei a domiri invatata erA). Ce mai mult asteptati? Ce marturie mai adevarata cercati? Si ce mai buna vreme asupra nepriietinului si acmu si sotiilor lui asteptati? Au dupa ce in nedezlegate legaturi v-or lega, atuncea sa va destep tati? Nu stiti cuvantul carile prostimea dzice: (Apa doarme, iara nepriietinul nu doarmE)? Au dupa ce raul gand isi vor plini, atun cea sa va sculati? Dara atuncea, ce folos? Acmu, dara, cuvintelor mele a asculta de viti vrea, de lucrurile ce s-au lucrat si de viclesugurile Soimului cu ale Batlanului aievea si de-a maruntul Corbului sa scrieti, ca cu un ceas mai inainte pre aceste piiedece dintre noi sa radice (caci iscoada si nepriietinul de casa cu glavatina cantariului sa asamana, carile, cu mica micsorimea lui, mari mamini de la pamant in sus aruncA). Si sau pre altul credzut in locul lor sa trimata, sau tot lucrul asupra voastra sa lasa si, ase facandu-sa, inca o data a lovi si inca cu un mijloc de maiestrii lucrul inceput a ispiti am. Cu carile buna nedejde am ca sfarsitul dupa pofta noa stra vom videa."

Placu dulailor boratura Hameleonului si, mai mult inapoi sau inainte necautand, dupa a lui cuvinte la Corb carte intr-acesta chip scrisara:,,Corbului, milostivului nostru stapan, ogarai, coteii si toti, mari si mici, dulaii, plecaciune si sanatate! Mai in trecutele dzi le, de une sunate ale Soimului si a Batlanului spurcate chitele cani pre scurt in stire facusem. Iara acmu de aceleasi inca mai aievea si afara din toata indointa adeverindu-ne, monarhului si monarhiii in stiinta a da indraznim, precum prin multe a noastre dureri si zbuciumari, pre cel de cap nepriietin pana la falcile crocodilului il adusesem, de unde, scapare sau nedejde de scapare macar cum nu avea. Ce preste a toata lumea socoteala, Soimul cu Batlanul, lui cu trup, cu suflet alaturandu-sa, noi a lui invatatura si indemnare asteptand, el nu numai pentru scaparea lui cu tot ce-au putut s-au nevoit, ce inca precum cu a noastre mestersuguri intr-aceia silta sa fie cadzut intelegand, cu grele probazaturi si de cap clatinaturi, de moarte si mai rau decat de moarte ni sa lauda si, ca cum un rau prea mare asupra monarhiei am fi facut, toate ocarale si batgiocurile lumii in obraz ne-au stiupit.

Deci noi, ticalosii, ca niste drepte si credincioase slugi, ce ieste adevarul dzicem si marturisim (ca slugii adevarate moartea pedepsita in slujba stapanului, decat viata fericita de la nepriietin pricinita, mai fericita-i iestE). Si pre cat a cunoaste putem, Soimul si Batlanul mai in multa vreme intre noi de sa vor afla, nu numai caci mari impiedecari ne fac, ce inca si la mai grele primejdii statul lucrurilor sa aduca poate. Iara acestea lipsind, buna nedejde avem ca, dupa maiestriile carile avem sa intindem, in scurta vreme din coltii nostri tot nu va scapa si iarasi voia si porunca la voi, iara slujba si nevointa la noi va ramane."



De aceasta carte nu putin sa tulbura Corbul, mai vartos ca de la altii asemenea cu acestea audzisa (ca picatura adese cazuta piatra, iara sicofandiia adese facuta inima despicA). Si ase, indata in locul Soimului pre Uleu trimasa, Soimului poruncind ca cum mai curand inapoi sa sa intoarca, caci acolea de alte vanatori ieste trebuitoriu. Asijderea, Batlanului porunci ca prin garle a mai imbla sa sa parasasca, iar amintrilea facand, Corbul cand cran gaieste, bine stie el ce feliu de menituri meneste. Soimul, dupa luarea poruncii acestiia, catva in chibzuiele statu si nu in putine chitele intra, merge-va inapoi, dupa porunca, au nu va merge? Socotind ca de nu, si toate cate dulaii scrisese era adevarate, insa dintr-insele unele fiind, prepus avea (macar ca de scrisoarea dulailor stire nu aveA) sa nu i sa cumva fi fost lu crurile descoperit (ca viclesugul, cand in gand intra, ca soarecele titiieste, iara cand sa descopere, ca leul racnestE). Deci cateva pricini de zabavire scornind, carti la Brehnace si la Cucunos scri sa, ca pentru pricina ase in graba chemarii lui sa sa instiintedze. Carii, cevasi macara grija sa nu poarte, raspuns ii dedera, ca desi Corbul putere epitropii pasirilor are, insa clontul Corbului pe capul Soimului sa sa puie, nime din pasiri nici va priimi, nici va invoi.

Intr-aceste dzile si Uleul sosi, carile, cu dulaii, cu Rasul si cu Hameleonul impreunandu-sa, pentru cea de tot a Inorogului prapadenie, cum vor face si de ce s-ar apuca, la sfat statura. Rasul cu Hameleonul, dupa pestriciunea ce avea, mai multe rautati si viclesuguri a scorni stiia. Deci Hameleonul indata fumul spur caciunii si duhul inselaciunii gros si intunecos slobodzind ,,Eu, dzice, inca de la tata-mieu, Apariul, mestersugul maghiii foarte bine am invatat, in care mestersug deplin invatat si pre alt chip, carile acmu aicea sa afla, stiu, cu carile impreuna, de va vrea, o mreaje sa impletim, adeverit sint ca ori in ce fundul pamantului Inorogul ascuns ar fi, mestersugul mrejii si puterea vrajii la inselaciune il va aduce. Ca Vulcanul pre Mars cu Afroditi asupra curviii vrand sa prindza si mreaje de fier impletind, descantecul vrajii in stele scris si tiparit l-au lasat, pre carile mestersugul a-l citi putand, dupa cursul stelelor si dupa invatatura trupurilor ceresti urmand, din mreajea carea vom impleti orice cat de iute si de tare ar fi, intr-insa a nu cadea si nescapat a nu sa tinea cu putinta nu ieste.

" Iara chipul acela era o jiganie dintr-alta monarhiie, insa mare plata daca i sa da, cu vrajile lui toata rautatea a nu face nu sa feriia. La acea jiganie cu totii margand, intai poveste ii spusara, adeca precum nepriietin de cap pre Inorog au si precum in multe chipuri ispitind, nicicum la mana sa-l aduca n-au putut. Apoi sti hurile cele de aur, pre carile Camilopardalis de la capistea Pleo nexiii le invatasa, citindu-i, cu mare plecaciune i sa rugara, ca dupa inalt si adanc mestersugul ei o mreaje sa le mrejasca, cu carea pre acel iute si neprins nepriietin a prinde sa poata. Jiganiia (a cariia nume din numarul 1.130 sa cuprindeA), placute stihurile lor audzind, prinsa bucuroasa si carea dintre jiganii in partea Ino rogului sa tine intreba. Ei precum afara din Fil pre altul nu stiu raspunsara. Atuncea jiganiia, belindu-si budzele si ranjindu-si dintii, radzind si cu capul clatind, dzisa: ,,Dara Soimul si cu Batlanul, mai in trecutele dzile, cu numele tuturor pasirilor viind, mi s-au rugat ca sa le impletesc o mreaje cu carea sa poata vana corbi. Au si Corbul impotriva voastra ieste? (Atuncea ei pentru povestea Molii mai cu deadins sa adeverira, insa deodata cu tacerea o trecura.) Ce de vreme ce Filul de Inorog si Inorogul de Fil sa tine, si alta inainte a va pune am, pre carea priimind-o, si eu mreaja a va impleti voiu priimi. Sa stiti, dara, ca odanaoara Vidrii am impletit o mreaje, cu carea au prins pe Fil, ce, nefacandu-mi-sa plata carea imi giuruisa, de asupra Filului asupra Vidrii am intors descantecul si intr-aceiasi mreaje Vidra s-au prins. Apoi, si Filul de cuvant ramaind, de asupra lui vrajea mi-am luat si asupra Camilii mai cu vreme au cadzut. Deci acmu, datoriia Vidrii si a Filului asupra-va de viti lua, mreaje cu carea pre Inorog sa prindeti voi impleti (de noroc era Inorogul cu primejdiile sale datoriile al tora a rasplati, precum intai pentru Hameleon crocodilului, ase acmu pentru Vidra si Fil vrajitoariI). Atuncea dulaii si alalti cu totii de plata tare sa apucara si spre aceasta cu blastami si cu giuramanturi vartos sa legara. Spurca ta jiganie cuvinte din multe silave alcatuite din limba a bolborosi si din budza a sopti incepand, descantecul vrajii asupra Inorogu lui descanta. Iara Rasul si cu Hameleonul, inainte-i ingenuncheati, cu coadele dulailor spuma de pre gura stergand, ca unui bodz i sa inchina (ca icoana bodzului si vrajea vrajitoriului, precum la cei intelepti tot o ocara, ase la cei nebuni tot o cinste arE). Deci ei mreaja acmu giumatate impletita pre mane gata sa o ia adevarat stiind, cu mare veselie jiganiii multemita facand, la alte a strajilor intarituri sa oranduiasca sa dusara. Iara nu dupa mult ce ei iesira, in locul lor Soimul impreuna cu Batlanul sosira (ca Soimul, limba jiganii neintelegand, pre Batlan in loc de talmaciu cu sine pur tA), cariia de chemarea lui inapoi si precum sa marga au socotit ii spusa si precum de acmu inainte asupra Corbului a vraji sa sa parasasca ii dzisa, caci lucrurile intr-alt chip s-au mutat.

Jiganiia vrajitoare, sau lucrurile mai intr-adanc nu prea so cotind, sau socotind si vrand, pentru mreajea carea asupra Ino rogului au impletit, Soimului spusa. De care lucru, Soimul intelegand, mai multa acolea zabava nu facu, ce indata iesind, de nevinovatiia Inorogului si de nepocaita rautatea Corbului aminte aducandu-si, asijderea de giuramanturile carile inca nu de multa vreme amandoi facusa pomenind, indata Inorogului stire trimasa ca jiganiia vrajitoare cu lingusiturile dulailor si cu grea plata Corbului, mreaje cu descantec asupra lui au impletit, de carea foarte aminte sa-i fie. Iara el de Corb chemat fiind, ieste intr-acolo preste putine dzile sa purceaga si dupa cuvantul dat vecinic priietin sa-l stie. Acestea Inorogul intelegand, la lacasurile Cucosului sa suisa (precum mai denainte s-au pomeniT), unde pasune de biv, ape limpedzi, izvoare raci, gradini cu flori, livedzi cu pomi, pomi cu roada si roada de toata dulceata avea, in fel de fel de desfatari si in divuri, in chipuri de dezmierdari viata isi petrecea. In scurt, sa dzicem, in toata negrijea si linestea sa afla, fara cat una nu mai lipsiia, adeca departarea de la locurile sale, si alta prisosiia, adeca starea fericirii si nemutarea norociii nepriietinilor lui. Intr-acesta chip Inorogul nefericirea intr-un chip cani cu de-a sila in fericire intorcand (ca de multe ori rabdarea, de fierul sufere lii vasul legandu-si, pre cele neparasite valurile fortunii incale cand biruiestE), vremea (carea dascalul si invatatoriul tuturor iestE) ce cale ii va arata si ce mestersug il va invata astepta. Intr acea vreme, una din jiganiile streine (carea nici cu o monarhiie parte nu aveA), la Inorog viind, veste ca aceasta ii adusa: ,,In partile noastre, dzice, vrajitoare sa afla carea cu puternice vrajile ei apa in piatra si piatra in apa intoarce. De a cariia nume Filul audzind, la dansa au mars, carile cu atata a trupului marime ce are, umilite inchinaciuni si pana la pamant plecaciuni ii facea si cu ravarsate lacrimi si indesite suspinuri il ruga ca, milostiv spre dansul aratandu-sa, vraja sa-i vrajasca si o mreaje sa-i imple teasca, cu carea strutocamile a vana sa poata. Si aceasta facan du-i-sa, cu mari giuramanturi sa lega, precum si cea dintai si ceasta de acmu plata in scurta vreme ii va face (ca scapatul la minciuni si lacomul la giuruinte mari pre lesne inima isi daU)." Jigania lacoma, nu atata pentru umilinta (ca lacomul a sa milostivi n-au invatat si, de-au si invatat, pana a nu invata, au si uitaT), cat pentru grele giuruintale Filului, prinsa bucuroasa, insa cu aceasta socoteala, adeca intai de fratiia si tovarasiia Ino rogului de sa va lepada. La care cerere, Filul, cu mare ciudesa si mirarea a toata zidirea, cuvantul isi dede, socotind ca cu viclesug, viclesug va vicleni si cu amageala, amageala va amagi, ce in zadar. Ca macar ca atuncea vrajitoarea mreajea impleti, laturile intinsa si siltele supusa, ce, sau mestersugul ii era minciunos, sau, de nu era minciunos, era neputincios, de vreme ce in multe chipuri voroava isi schimba, ca uneori dzicea ca mreaja asupra Corbului au fost menita, alteori dzicea ca asupra Strutului ieste impletita, iara mai pre urma dzisa ca, de nu sa va strica valfa Inorogului, mreajea lui ceva sa vanedze nu poate, caci cu cornul Inorogului are antipathia (aceasta si socoteala putea da, de vreme ce vrajile lui spre moarte olacariia, iara cornul Inorogului precum purtatoriu de viata ieste, cine va tagadui?). Deci de va fi voia Filului ca in mreaja ce impleteste struti sa vanedze, intai cu Corbul prietesug facand, de impreunarile Inorogului asesi de tot sa sa parasasca. Iara amintrilea, nici vrajea, nici mreajea in ceva a-i sluji poate. Filul, saracul, sau in prostimea inimii ce avea sa amagiia, sau lacomiia vanatului spre strambatate ca aceasta cu totul a sa da il impingea (atata nesatioasa pofta cinstei pre cei ce o doresc orbeste, cat pentru rasul unui ceas de astadzi plansul unui an ce vine nu socotestE). Ase, Filul, nu numai cu mari giuramanturi, precum de multa vreme nici sa-l fie vadzut sa giura, ce inca precum de l-ar sti unde sa afla, singur el stire vanatorilor ar da. Asijderea, adaogea dzicand, precum si el cunoaste ca pricina a toata tulburarea a aces tor doaa monarhii Inorogul ieste, si, pana el sufla, acestea sa razsufle peste putinta ieste. Intr-acesta chip si vrajitoarea pe Fil, si Filul pe vrajitoare a amagi socotiia. Ca vrajitoarea gandiia ca de va vana pre Inorog, fara gres pretul mrejilor de la dulai isi va lua, iara Filul chibzuia ca de va vana pre Strutocamila, pre alte dobitoace spre sine a le intoarce pre lesne-i va fi, si atuncea Cor bul, vrand-nevrand, spre pace a pleca ii va cauta. Ca acestea si altele ca acestea cel ce vrajiia cu cel ce sa vrajiia in vant arunca si gandurile in aier isi spulbara (precum mai pre urma sfarsitul au arataT), ca intr-aceiasi vreme din partile os troavelor mediterane o jiganie mare s-au radicat, ai cariia mreji si vraji atata de tari si de mari era, cat pre toate celea ce de la ceialalte jiganie tocmite era, indata in desert le scoasa si, asesi de tot faramandu-le, le rumpsa. In care vreme, Inorogul, vadzind ca chipurile vrajitoarelor s-au schimbat si vrajile spre alte des cantece s-au mutat, asijderea de mrejile carile intinse si acmu rumpte si destinsa fara nici o grija socotindu-sa, indata de la lacasurile Cucosului coborandu-sa, la ale sale sa dusa.



De care lucru, Rasul, Hameleonul si alalti dulai, de stire luand, nu in putina frica intrara si nu mica intristare luara (ca voia rea din dreptate mangaierea in curateniia inimii pune, iara intrista rea din strambatate frica rasplatirii inainte aducE).

De care lucru, iarasi alfavita din-ceput a citi si buchele din capat a prociti incepura, sfaturile inturnara, voroavele rasturnara, gandurile tavalira, chitelele pravalira, darmoiara si cernura, nighi na din grau si bobul din madzire sa aleaga nu putura, gramadira, vravuira, aruncara, scuturara, spulbarara, vanturara, pleavele din graunte a desparti, obosindu-sa, sa lasara. Iara, ah, iar, vah, iar, ai, iar vai! Bolnavul sa insanatosadza, nepriietinul sa invartosadza, langedul sa tapineste, slabul pasii isi sprijeneste, iata, mai mortul sa scoala si pre noi, pre vii, mai ne omoara. Osteninta a atata vreme, multimea a atatea pagube, sirilaile sudorilor, izvoarale lacramilor si alalte toate cu totul in vant si in desert sa dusara. Iata, Inorogul la camp, fara siala, iata-l-ai la lacasurile sale fara dodeiala, iata-l-ai, toate pre voia lui deplin a fi nedej duieste fara indoiala. Vremea lui lina, noaa tulbure, vrajitorii si mrejitorii, sau neputinciosi, sau necredinciosi, in lucru nesta ruitori, la cuvant nestatatori. In scurt, in ceva si in cineva nedej de, credinta si adevarata priinta n-au ramas. Bine ar fi dara de-ar fi cu putinta monarhiii noastre alta chivernisala sa sa puie, jiga niia aceasta cu blandete si cu binisor, iar nu cu indarjie si cu rau ieste de domolit. Iata, vanatorile ne batgiocuri, iata, mrejile in toate partile ne sparcui, iata, toate mestersugurile in darn si toate trudele in zadar ne scoasa, iata, lui locul a sa largi, iara noaa a sa strampta au inceput, pana in cea de apoi sfarsitul cum va vini cine poate sti? (Ca de multe ori in locul celui nedejduit si asteptat sfarsit, cel nenedejduit si neasteptat a vini poatE). Si aceasta nu numai unui chip privat si deosabit, ce a tot trupul publicai de nemutat primejdie va aduce. De care lucru, si noi, nu numai pizma si voia unuia a urma, ce folosul cel de obste a cauta ni sa cade (ca intre muritori mai cinstesa si mai adevarata lauda a sa agonisi nu poate decat carea cu folosul a toata publica s-au castigaT).,,Deci, pre cat socotesc, Dulaul cel batran dzisa, de tot adevarul lucrului (toate colachiile de la mijloc radicanD), Cor bului sa spunem, ca doara si el socotelelor si pizmelor sale sfarsit a pune va putea (ca de multe ori unde cuvantul a ispravi nu poate, ispraveste batuL) si doara mai spre buna minte inimile imbelor parti a intoarce vom putea, ca intr-acesta chip, precum vrajmasiii lor sfarsit, ase trudelor noastre conet a afla sa ne invrednicim".

De acestea cuvinte Rasul hohotiia, iara Hameleonul fisiia, pre carile unul in ras, altul in vis le talcuia si, ca cum sfaturi de bat giocura ar fi, le mascariia, de vreme ce bine stiia ca cele de multe ori amagele si minciunoase vapsele toata zugravala si chipul adevarului scarnav au muruit si la cel luminos chip si a adeverintii figura a vini preste putinta sarurilor a fi dzicea. Si ase, dintr-aceste a pricii scantei, intre vanatori focul galcevii si a dihonii a sa atita incepu. De unde Dulaul ciobanesc, macar ca latra, insa intr-adevar a latra intr-acesta chip incepu: ,,Audziti voi, jiganii, nu atata pre dinafara, pre cat pre dinluntru vapsite, agiunge-va cat pana acmu si pana intr-atata monarhiile ati ames tecat si toata si mai nestansa iasca vrajbii intre dansele ati arun cat. Puneti-va hotar si tenchiu rautatilor voastre, parasiti-va mai mult clestele strambatatii in mana lacomiii a alcatui, fie-va de satiu, cat in vremea a patrudzaci de ani, ca valurile tarmurile, neparasit, voi monarhiia Leului cu fel de feliuri de areti si de miha nii a o izbi si din tuspatru colturile a o scutura nu v-ati saturat, pre carea, iata, la cea mai de-apoi si netamaduita razsipa ati adus-o. Au si monarhiii Vulturului acelasi cantec viti sa cantati ? Au si pe publica pasirilor cu aceleasi veninate si farmacate drojdii viti sa imbatati? Au nu cunoasteti ca de vreme ce cu rautate ceva a sa savarsi nu sa poate, sfarsit si istov rautatii a pune trebuie? Si de nu spre alta nedejde calea sa deschide, incailea vremea a chivernisi si schimbarile tamplarilor a pandi a inteleptilor lucru a fi sa socoteste (ca spre vant a stiupi si piatra la deal a poharni aievea lucru nebunesc iestE)".

Infocat oarecum si inca mai cu mare manie atitat si mai spre mare rautate pornit de acestea cuvinte, Rasul cu cumplita urgie catra Dulau dzisa: ,,O, cap de hartie cu crieri de arama, o, sac de matasa si plin de fischie, o, ferice de voi si de monarhiia voastra, cand nedejdea voastra in credinta Inorogului viti asedza si din asedzimantul lui linestea va viti astepta. Au nu Inorogul mai mult dobitoc cu patru picioare decat pasire cu pene si cu doaa aripi ieste? Au pasirile pentru dobitoc mai chiar si mai adevarat decat dobitocul vor giudeca? Au in cele streine decat in cele ale sale cineva mai mult a filofisi poate? Nu orbul, ce cel cu ochi giudeca de vapsele, ochii nostri in trupul nostru, iara ai vostri intr-al vostru sint deschisi. Nime casa altuia mai mult decat pre a sa a cunoaste poate. Noi sintem carii cea mai multa viata cu Inorogul impreuna ne-am petrecut, noi sintem carii a lui gand si fire am cunoscut, noi sintem carii si prin ficatii lui am trecut si ce idol inluntru poarta si ce icoana afara arata curat stim. De unde adeveriti sintem ca totdeauna inima-i, gandul si, de i-ar fi cu putinta, si fapta spre razsipa Corbului si spre prapadeniia monarhii Vulturului au staruit. A caruia fire din inceputa vrajmasie a sa intoarce preste toata cuprinderea scotelii ieste si mai vartos adevarul a grai de vom vrea, el atatea gonituri, lovi turi si netamaduite rane, carile de la noi au luat, si atatea de viata primejdii, in carile le-am adus, cu ce minte socotiti ca din tabla inimii sale le va putea sterge? In zadar, dara, ca acestea ganditi si sfat, ca cum ar fi de nepriietini, sfatuiti. De care lucru, a mea sententie ieste, de acmu inainte, (decat prietesugul cu prepus si ascuns neprietesugului, la ivala mai de folos ieste. Caci vrajba la ivala fiind, paza si strajea despre vrajmasi mai treaza si mai desteptata stA). Iara amintrilea, in leaganul ingaimarii, somnul peirii fara veste si cand nici vom gandi, atuncea ne va stropsi". Acestea si altele multe ca acestea Rasul, spre impiedecarea asedzimantului, impotriva Dulaului, pre cat putu, ritorisi si macar ca pre o parte sa parea ca cuvantul adevarul atinge (caci dintr-imbe partile incredintarea cu greu putea fI), insa cu inima si cu gandul, de la limanul linestii, departe, in valurile tulburarii, sa batea, de vreme ce din gura neincredintarea argumentuia, iar din gand so cotiia ca macar vremenica pace intre dansii de sa va cumva asedza, cat de in scurta vreme, din cele nenumarate viclesugurile lor, multe pot sa sa descopere, pre carile Inorogul in catalogul sau pre amaruntul insamnate le avea. De carile Corbul in stiintandu-sa (caci jiganiile din fire viclesugului date, multe urgii in capul Corbului odata sa aduca silisA), sa nu cumva de tot de spre dansii sa sa raceasca si pana mai pre urma sa nu li sa cumva slovele indrapt citeasca (carea s-au si tamplaT).



Deci la cazaniia carea Rasul impotriva pacii facusa, Dulaul cel batran intr-acesta chip raspunsa: ,,Bine ne dzici, o, Ras de ras, ca capete de hartie si crieri de arama sintem si in saci de matasa gunoiu scarnav purtam. Adevarat, dara, ca precum ne impo dobesti, ase si sintem, ca de n-am fi fost ase, monarhul nostru, in lingusiturile si maguliturile voastre impleticindu-sa, nu s-ar fi inselat. Ce precum din vremea a patrudzaci de ani ispititi si probaiti va aveam, bine si de folos ar fi fost, tot cum v-am stiut, ase sa va fim stiut, si precum v-am tinut, tot ase sa va fim tinut. Iara acmu, ca cei fara crieri, cu acelasi picior lovitura intr-aceiasi piatra am poftorit s-am intriit (ca o data si de da ori intr-o ma terie a gresi, a muritorilor, iara neparasit in mijlocul netrezvirii si a neindreptarii a ramanea a celor fara crieri lucru iestE). Si mai mult altaceva a dzice nu avem, fara numai, pentru alte poate fi a monarhiii noastre fapte uracioase cerestii asupra-ne urgie ca aceasta s-au varsat, carea, de tot mintea ametindu-ne, socoteala ne-au imbatat, ca pre cei ce toata lumea tuturor de vicleni si de inselatori i-au cunoscut si i-au aratat, noi numai in loc de adevarati priietini si la cuvant statatori sa-i tinem si sa-i avem, pana cand (carea sa nu invoiasca DumnadzaU) cu rele indemnarile si spur catele fapte prin scarnave organe ca voi la cea deplina plata si cea desavarsita prapadenie sa ne aduca (ca a faptelor rele incepatura spre rau sfarsit pleaca si tesla carea lovind nu tocmeste, adevarat ce au fost tocmit razsipestE). Acmu, dara, o, jiganiilor, agiunge-va, agiunge-va, dzic, cu undelemnul pizmei voastre pojarul rautatilor in toata lumea a atita! Lasati sfaturi a ne mai da, carile cununa de spini si bratari de lantuje ne impletesc. Fie crierii nostri cesti de arama macar catava vreme de ciocanele clivetiturilor voastre neloviti si neciocaniti. Aveti-va crierii cei de aur la voi si noi cesti de arama la noi, neamestecati voi a voastre si noi ale noastre sa gandim si sa chivernisim. Parasiti-va mai mult impotriva socotelii noastre basnele voastre cele obraznice a arunca. Ca viu Vulturul ceresc, ca toate negre petele si pestriciunile rautatilor voastre in vapsala roselii le vom intoarce, de carile nici Camilopardalul a va spala va mai putea, macar ca intre gloate sa dzice precum el apa vie si apa moarta in tidva sa fie tiind. Deci, de acmu inainte lucrurile monarhiii voastre singuri voi vi le cautati, ca noaa ale noastre nevoi si asuprele (carile mai mult cu pricina voastra ne-au viniT) destule si de prisosit ne sint."

Hameleonul cu Rasul vadzindu-sa ca din tovarasiia a altor vanatori sa izgonesc si mai vartos cunoscand ca socotelele lor spre mutarea lucrurile intr-alta fata staruiesc, pusara sfat in doaa chipuri: Cel dintai era ca Pardosului stire sa dea (carile pre aceia vreme Strutocamila pastea si intre dobitoace jiganie mare sa facusE), pre cum sotiile din partea monarhiii Vulturului pre alta cale s-au abatut si precum semnele arata, cu cei de obste nepriietini legatura de pace vor sa faca. Iara cel al doilea sfat era ca Hameleonul cum mai curand la monarhiia Vulturului sa sa duca, ca acolea cu sin gur Corbul impreunandu-sa, cat mai mult va putea lucrurile sa amestece si ipopsiia Corbului asupra Soimului mai vartos sa adaoga, adeca precum cu nepriietinii una s-au facut si dulaii vanatori, carii acmu spre impacare staruiesc, pacea aceia precum pana mai pre urma de vrun folos nu va fi sa arete. Deci cu mestecaturile si cu minciunele de va putea ceva ispravi, bine. Iara de nu, de acolea, cum va putea mai curand, la monarhiia Leului sa treaca, ca cum va putea mai tare suma sa stranga, carea in munti pentru plata mrejilor si a vrajitorilor cu datorie cheltuise. Ei, dara, acestea indata ce le sfatuira, indata a le face incepura si cum mai in graba catra Pardos carte ca aceasta trimasara:,,Rasul si Hameleonul, Pardosului si Veveritii, iubitilor frati, sanatate! In stire sa va fie ca lucrurile noastre nu in statul linestii sa afla, de vreme ce ogarai, coteii si alalti toti dulaii, si mari si mici, a monarhiii Vulturului vanatorii, mai mult vanatoarea a de lunga mai de tot s-au parasit si mai vartos ca pentru tractatele de pace intre dansii cuvintele vartos au inceput si sfarsitul tuturor pre noi asesi de tot din sfaturile si lucrurile de obste ne-au lepadat. Ce noi, mai denainte porunca Corbului stiind, cu carea pre noi ne indemna, iara pre dansii ii invata, ca cevasi macara afara din stiinta noastra sa nu faca, de multe si de multe ori de cele pentru folosinta obstii ii instiintam, ii invatam si spre celea ce sa cade ii indreptam. Iara ei, ca niste necunoscatori si de duhuri inflacioasa purtatori, ale noastre invataturi acmu in sama nebagand, din capetele sale pre carari strambe si suvaite a imbla au inceput. Si de vreme ce lucrurile ase s-au tamplat, cautati de acolo lucrurile foarte bine sa va socotiti si de ieste cu putinta monarhiia noastra singura din sine sa sa staruiasca si singuri noi impotriva a atatea vrajmasi sa ne luptam, de vom putea, cum mai curand sa ne instiintati, caci noi, pre cat cu socoteala a agiunge putem, monarhiia Vulturului, cu vreme, nu numai cat de tot de la sine ne va dizlipi, ce inca si mare impotrivnica a ne fi, fara prepus ieste (ca obrinteala ranii de pre margini sa cunoastE). Si fiti sanatosi."

Dupa trimiterea cartii acestiia, si Hameleonul nu mult zaba vindu-sa, spre monarhiia Vulturului drumul apuca. Ce dintaiasi data precum aceasta calatorie in zadar sa-i fie semnele o arata, de vreme ce Soimul (precum mai sus s-au pomeniT), lucrurile tocmindu-si, langa Corb sa dusese, carile si mai la mare cinste decat intai incapusa. Unde sosind Hameleonul, nu numai usa sa intre, nu numai gaura sa incape, ce asesi nici crapatura cu ochiul sa privasca, loc si vreme ceva impotriva Soimului sa scorneasca nu afla. Si ase, socoteala de acasa cu cea din targ netocmindu-i-sa, la toate, de nu de bunavoie, de nevoie ii cauta a tacea si alte lingusituri si chipuri de amestecaturi a scociori sa nevoi. Asedara, pentru Soim in ceva gura-si a deschide neputand (caci Brehna cea si Cucunozul din fire neinvointa si antipathie cu Hameleonul si cu toata simentiia lor vrajba vecinica aveA), pre Inorog, pre Fil si pre altii (carii nepriietini sa numara si erA) cu spurcate sicofandii si viclene napasti catra Corb ii trecu. Ase cat Corbul, spre mai toate cuvintele urechea inimii a pleca din fire obiciuit fiind, din sfatuirea si indemnarea adevaratilor lui priietini sa abatu si de iznoava carte ca aceia catra vanatori scrisa, cu carea tare le porunciia, ca de tractatele pacii neparasindu-sa, supt numele asedzarii latul rasturnarii Inorogului sa intindza. Numai de Fil sa sa parasasca le dzicea, de vreme ce voia vrajitoriului a trece nu poate, nici vreo pricina adevarata ca aceia asupra Filului are, iara desi are, dzicea ca cunoaste ca nu hirisa firea lui, ce din indemnarea altora Filul in randul nepriietinilor s-au numarat. Deci tot lucrul in stropsirea si de tot prapadirea Inorogul stand, numai asupra lui goana, ori cu ce mijloc ar fi, sa nu parasasca si cu bine, si cu rau vartos le porunciia. Acestea si ca acestea Hameleonul, pre cat mai in graba putu, ara, samana, grapa, sacera, triera, vantura si in jitnita rautatilor Corbului le asedza, pre carile in vremea lor sa razsaie nedejdu ind, pentru ca spre monarhiia dobitoacelor sa marga voie sa-i dea sa ruga. Corbul, cateva in chip mai de taina poruncindu-i si ales pentru slujba carea spre vanarea Inorogului aratase, cu nu putine daruri daruindu-l, unde voia ii va fi sa marga, voie ii dede. Hameleonul, voie si dzua buna luand, cum mai curand in mo narhiia dobitoacelor trecu, unde margand, ce au lucrat si ce au asedzat mai pre urma la locul sau ales sa va povesti.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.