De la Dimitrie Bolintineanu nc-au parvenit (pina acuM) un numar de 133 de scrisori, dintre care numai 40 au fost publicate. Cele ramase inedite prezinta insa un interes deosebit, servind la cunoasterea aprofundata atit a vietii si personalitatii poetului, cit si a epocii sale. Prima scrisoare, adresata lui
Ion Ghica, la 22 mai 1847, din Paris, este singura ce ni s-a transmis din perioada anterioara revolutiei de la 1848, din timpul in care D. Bolintineanu isi facea studiile la College de France. Ea atesta ca primul volum, Colectie din poesiile domnului D. Bolintineanu, aparut in 1847, la Bucuresti, cu fondurile Asociatiei literare", s-a tiparit prin grija si cu sprijinul direct al lui
Ion Ghica. De asemenea, releva ca, inca din anii studiilor la Paris, D. Bolintineanu era apropiat de N. Balcescu, raminind apoi unul dintre cei mai devotati prieteni si tovarasi de lupta ai sai.
A doua scrisoare, adresata lui
Ion Ghica la 26 decembrie 1849, din Paris, aduce completari si precizari privitoare la emigratia romana din capitala Frantei. Poetul se refera la comisia pentru cercetarea fondurilor banesti ale participantilor la revolutia din 1848, aleasa in sedinta din 28 noiembrie 1849, din care facea si el parte, impreuna cu Ion Voinescu II si Gr. Marghiloman. De asemenea, il informeaza pe Ion Ghica, despre comitetul de cinci persoane Ion Ghica, N. Balcescu, G. Magheru, D. Bratianu si C. A. Rosetti ales in aceeasi sedinta a emigratiei din 28 .noiembrie 1849, pentru a alcatui statutele Asociatiei Romane" din Paris, a carei constituire are loc la 2 decembrie 1849.
Tin sa precizez ca, in urma cercetarilor intreprinse recent in bibliotecile din Paris, am constatat ca proiectatul ziar Les Nationalites, de care este vorba in aceasta scrisoare, nu a mai aparut.
Tinarul Burely (BurellY), elev al scolii des beaux arts" din Paris, pentru care D. Bolintineanu intervine pe linga Ion Ghica spre a fi sprijinit sa-si continuie studiile, este viitorul socru al lui I. L. Caragiale.
Cea de-a treia scrisoare, trimisa lui
Ion Ghica la 6 februarie 1850, din Paris, exprima pozitia lui D. Bolintineanu fata de apelul pe care emigratii romani din Brussa il adreseaza celor din capitala Frantei, la 5/7 decembrie 1849, prin care pfopuncau un cap al emigratiei" si doi loctiitori. De asemenea, se refera la activitatea comisiei insarcinate cu cercetarea fondurilor banesti avute asupra lor de participantii la revolutia de la 1848, chestiune care a dat nastere la multe discutii si disensiuni in cadrul emigratiei romane din Paris.
Alte doua scrisori atesta ca Dimitrie Bolintineanu a fost unul dintre cei mai apropiati prieteni si sfatuitori ai domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Prima scrisoare, din 5 iunie 1861, apartine scurtei perioade in care poetul a detinut functia de ministru tic externe (12 mai 1861 24 iunie 1861), revelind citeva aspecte ale activitatii depuse in aceasta calitate. Scriindu-i lui Alexandru Ioan Cuza la Iasi, unde inca isi avea resedinta, D. Bolintineanu il informeaza detaliat asupra multor lucruri din tara, printre care si activitatea publicistica a lui N. T. Orasanu, insistind insa asupra problemei esentiale din acea perioada, si anume Conferinta puterilor garante, care urma sa consfinteasca unirea deplina a Principatelor Romane. Conferinta nu s-a mai tinut la Paris, ci la Constantinopol, in septembrie 1861.
A doua scrisoare a fost adresata lui Alexandru Ioan Cuza in ianuarie 1863, cind D. Bolintineanu nu mai detinea nici o functie oficiala. La inceput, poetul se refera la prima actiune intreprinsa in vederea secularizarii averilor minastirilor inchinate, si anume la votul Camerei deputatilor, din 3 ianuarie 1863, prin care se hotara ca sumele provenite din arendarea mosiilor minastiresti sa intre in fondurile statului. Din scrisoare rezulta ca D. Bolintineanu punea un accent deosebit pe problemele de ordin social, pledind cu inflacarare pentru reforma agrara, pentru eliberarea si improprietarirea taranilor. Faptul ca D. Bolintineanu isi permitea sa-1 consilieze astfel pe Alexandru Ioan Cuza, in perioada in care nu detinea nici o functie oficiala, este edificator pentru relatiile lor intime.
Scrisorile adresate lui George Marian contin detalii privitoare la imprejurarile in care a aparut la Paris, in 1866, volumul Brises d Orient al lui D. Bolintineanu. Student in drept la Paris, George Marian (1843 1900) a facut dovada unei generoase si respectuoase afectiuni sufletesti fata de poet, ocupindu-se cu insufletire de tiparirea volumului. Versurile, traduse in limba franceza de insusi Bolintineanu, au fost corectate, prin grija lui G. Marian, de poetul francez Henri Cantel. Volumul a fost prefatat de Philarete Chasles, profesor la College de France si personalitate marcanta a epocii.
