Referinte "Mai toate poemele, grupate selectiv in cicluri, par etape depasite si restituite totodata, pe masura ce explorarile interioare continua, iar registrul poetic este el insusi mai degraba oscilant: intre tonalitatea soptita a celor mai multe versuri ale sale si semnele unui limbaj oracular, nelipsit de note originale autentice. (.) La David Dorian devine aproape o obsesie mitul orfic." Cornel Moraru, din prefata la volumul Fetele personajului "David Dorian se dovedeste un poet remarcabil cristalizat, apartinand, mai degraba, liniei echinoxiste si iesene decat aceleia, ironic-batjocoritoare, a Cenaclului de Luni si a celorlalte grupari muntenesti. O retorica nordica, care chiar explicita in titlul primului volum si o viziune, mai degraba tragica a existentei, abil (sau spontan) subintinsa de o anumita fervoare religioasa." Liviu Antonesei, Convorbiri literare, nr. 2-3, 1994 "Editura Tipomur ne prilejuieste, iata printr-o foarte recenta aparitie, intalnirea cu un poet autentic, ale carui disponibilitati mi-au retinut, chiar de la o prima lectura, atentia. Acesta este David Dorian, iar volumul sau de versuri, "Umilintele", tradeaza o acuratete stilistica si o "practica" a metaforei ce sunt apanajul realei poezii, girand evolutia unui talent autentic, de mare forta. Cel de-al doilea volum de poezii al lui David Dorian e dovada unui destin poetic remarcabil." Iulian Boldea, Vatra, nr. 281, 1994 "Este evident talentul acestui poet pe care formula poetica il incadreaza in generatia 90, daca ne axam pe considerentul stipulat de Laurentiu Ulici, si anume resurectia lirismului la poetii debutati in aceast deceniu. Poezia lui Dorian se hraneste dintr-o tristete iluminata de transcendenta. Poetul pare sa intrezareasca un proiect spiritual puternic caruia nu i-a precizat coordonatele, dar pe care, ca forta poetica, este aproape dator sa si-l asume. Credeam disparuta specia de poeti ai intensitatii, dar iata ca acest poet nu are nevoie sa isi captuseasca textul sau subtextul cu citate culturale, nici sa devina ironic din lipsa de inspiratie." Romania literara, nr. 37, 1994 "David Dorian ne propune un lirism naturalist, o intepenire a melancoliei in materii dure, marcate de sarcasm. E o exaltare a solitudinii pe care provincia o incarca necontenit cu neagra-i energie.(.) Tip asocial, cu izbucniri incomode (la nivelul discursului!), poetul isi inscrie existenta intr-o marginalizare structurala, pe care o savureaza la modul antinarcisiac. Treptat, bardul ajunge la o emfaza a mizeriei, poza in cauza avind un substrat de constiinta contradictorie (o expiere prin constiinta roasa de remuscari si totodata exhibitionista). Aceasta singularizare orgolioasa a caderii, aceasta vermina ce se simte regala il apropie de familia patronata de un Stelaru, de un Caraion. " Grigurcu" class="navg">G. Grigurcu, Romania literara, nr. 25, 1999 "Volumele lui David Dorian pastreaza o unitate a viziunii care ne sugereaza o anumita siguranta a poetului in raportarea sa la lume si la divinitate. Obsesiile tematice nu sunt simple accesorii intelectuale sau numai venite din experienta lecturii, ci sunt autentice si mature." Dan Lungu, Dacia literara, nr. 16, 1995 "Un discurs poetic ce nu cocheteaza cu superficialul. O aplecare asupra abisului din noi, o transpunere a existentialului in forme aproape neverosimile in contextul poeziei actuale. David Dorian patrunde in zona noastra de percepere prin sensul profund al spiritului sau." Emil Mladin, Zig-Zag Magazin, 3-9 martie, 1994 "Fetele versului ascund, dincolo de autocontemplare ascetica, o concentrare de adancime, o proiectare a eului in "personaj". Actul cognitiv al dedublarii are si un efect recuperator: existenta supraindividuala reface un numar de destine esentiale. Intre Orfeu si Iisus, oglindirea isi asuma trupul fiecarui cuvant ce patrunde, incarcat de intensitatea trairii, teritoriul proiectiei. Versul primeste in marturisirile sale fragmentare parti de lume umplute cu substanta sinelui, o unitate a constructiei organice. " Horea Poenar, Steaua, nr.l-2, 1995 "Cartile lui Dorian sunt taiate fiecare in doua, fara ca taietura sa marcheze neaparat o schimbare de registru, fie el stilistic, fie tematic. O intentie de a da, insa, o coerenta interna fiecarui ciclu exista, dusa chiar pana la un acord contrapunctic in care unor poeme ce se starnesc spre viziune le raspund altele, inclinate spre atmosfera si elegie." Al. Cistelecan, Luceafarul, nr.15, 1994 "David Dorian reuseste a dovedi ca e un talent robust, impunandu-se a-i lua in seama confesiunea lirica, doar aparent integrabila intr-o serie dubioasa, a-i retine numele pe care nu ezit a declara ca numai locatia sa mic-provinciala si firea-i modesta si retractila l-au impiedicat a deveni cunoscut pana acum pe aria intregii noastre vieti literare. Facand parte din familia unor Ion Caraion" class="navg">Ion Caraion si Cristian Simionescu, purtand mai indepartate amprente bacoviene, ca si pe cele mai recente ale neobacovianului M. Ivanescu, dar fara nici o servitute epigonica, David Dorian face proba unei demnitati personale a firescului, izbuteste a palpa catastrofa conditiei umane cu antene proprii. Prin urmare se cade retinut, in opinia noastra care nadajduim sa fie impartasita si de altii, ca unul din liricii remarcabili ai aglomeratei serii optzeciste (serie de care nu ne indoim ca, in izolarea sa, nu face caz, dar prin care-l circumscriem din ratiunea unei incadrari temporale)." G. Grigurcu, din prefata la antologia Euridice |
Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care
Politica de confidentialitate
|
Scrierile si activitatea publicistica a lui David Dorian
Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text
Proza