Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Dana DUMITRIU - biografie - (opera si scrierile)

 

n. 9 sept. 1943, Bucuresti-m. 10 oct. 1987, Bucuresti.

Prozatoare

Fiica lui Ilie Dumitriu, cofetar, si a Elenei (n. Ionescu).

Liceul "Petru Groza" din capitala (bacalaureatul in 1961); Facultatea de Lb. si Literatura Romana a Univ. din Bucuresti (licenta in 1966). Redactor la Radio (1966-1967), Munca (1967-1968) si, din 1968, la Romania literara. Se impune in activitatea foiletonistica la Arges (1969-1973), la Luceafarul(l96S) si apoi la Romania literara. Afirmata in critica de intampinare unde probeaza calitati analitice deosebite, preferinta pentru obiectivitatea "comprehensiva", isi precizeaza punctul de vedere critic in voi. Ambasadorii sau despre realismul psihologic (1976). Vocatia organica a analizei se confirma in proza sa, incepand cu nuvelele din Migratii (1971) si in special in romane: Masa zarafului (1972), Duminica mironositelor (1977), intoarcerea lui Pascal (1979), Sarbatorile rabdarii (1980), Printul Ghica, I-III (1982-1986). Introducere in opera lui C. A. Rosetti (1984) e un inteligent exercitiu de lectura a poeziei si prozei contemporane in ascendenta modelului intelectual pasoptist.

Prozele din volumul de debut Migratii(l91l), filtrand ecouri din "noul roman"(vizibile in intensa problematizare, in "ruperea" perspectivei, in cantonarea in zona detaliului, a descriptivismului infinitezimal), convertesc epic resursele biograficului. Experienta-tip a eroilor este una de adaptare, faptele selectate indica stari de criza, "neintelegeri", dislocari ale eului intre a fi si a parea, a exista si a se "expune". Drama a alienarii, in fapt, rezistenta la presiunea exterioritatii, retragere, "migratie" spre sine a eului in incercarea de a-si construi biografia dupa legile vointei. Confesiunile eroinelor intervin in momente de criza, sunt argumente ale "modificarii", minutioase scenarii ale unor mutatii de constiinta. Unele situatii epice vor fi apoi reluate si amplificate in Masa zarafului(912) si in intoarcerea lui Pascal (1979). Cel dintai (1972) este o radiografie coroziva a relatiilor de grup intr-o experienta a esecului. Masa zarafului prezinta destinul unei familii insolite, ai carei membri traiesc lectia claustrarii: un tata batran si viclean, exhibitionist si fantast; fiica, nora, "prietenul" clanului - doctorul Tudor etc, toti se confrunta intr-o stare de criza prelungita, agresati ori agresionandu-i pe ceilalti. Imaginea fiecaruia e adusa in prim-planul analitic, cu detaliile trucurilor, conventiilor, ipocriziei. Amiralul, "zaraful", "batranul Leviatan" -emblema a paternitatii malefice -, mentine unitatea clanului, supravegheaza "schimbul", ofera linistea in contul renuntarii, al acceptarii inertiei, al imbatranirii. Drama este a pierderii iluziilor, a esecului revoltei. Acelasi complex al paternitatii apare si in intoarcerea lui Pascal (roman scris in 1974, aparut in 1979). Dincolo de cadrul vag-conventional (revenirea tarzie intre ai sai a unui condamnat politic), regasim temele de baza ale prozelor anterioare: conditia femeii tinere, anatomia cuplului, tentatia bovarica, drama inadaptarii. Cele doua surori, Petra si Ema, parcurg, fiecare in alt mod, experienta Mariei din casa Amiralului. La Petra, spaima de singuratate invinge spiritul de independenta: ea se "salveaza" alaturi de Matei, ziaristul culpabil de condamnarea propriului ei tata. Petra e o bovarica "ratata". Fatalitatea concilierii, a "uitarii" e de pus in relatie cu Mierea lui Eugen Uricaru sau cu Nesfarsitele primejdii de M. H. Simionescu. Mai tanara Ema, in schimb, cunoaste euforia deconditionarii: ii paraseste pe Zanet si Stefan (relatie inautentica) si isi asuma (asemenea eroinei din nuvela Madrigal) povara alegerii. Realizarea orgolioasa a Emei, in dragoste, este, la limita, doar un mod al evadarii: gestul ei ramane, virtual, inceputul unui proces invers, tot de "reconciliere". Imposibilitatea salvarii grupului in intoarcerea lui Pascal are o punere in ecuatie opusa celei din romanul precedent: in Masa zarafului, presiunea grupului anuleaza identitatile; dincoace, absenta tatalui, a "centrului" impune indepartarea, resimtita tot ca un rau, al depersonalizarii. Formula narativa e aceeasi, derivata din lectia Ambasadorilor lui Henry James, teoretizata de DUMITRIU in eseul cu acelasi titlu. Detaliul psihologic orientat simbolic revine in romanul urmator, Duminica mironositelor (1977), biografie a unui cuplu incadrata in schema unui roman-ancheta. Textul inregistreaza instalarea treptata in constiinta eroinei a indoielii, in urma asasinarii, in conditii nelamurite, a sotului ei. Refacand istoria relatiei cu Alex, Dora Iatan ia act indirect, de propria ei schimbare. Dominant analitica, proza are aici o tensiune aparte, prinsa in osatura unor structuri de adancime. "Vocile" dezbaterii psihologice au ca numitor comun "vidul sentimental absolut" in care supravietuieste doar curiozitatea, "panda" reciproca. Dora Iatan, batrana doamna Antim (inteligenta rece, ofensiva), abulica Nadia si, in ancheta propriu-zisa. Maria, sora anchetatorului, desfasoara o adevarata "politie a curiozitatii"; toate sunt vestale ale spionarii aproapelui (V. Cristea), ipostaze moderne ale "mironositelor". O tensiune intre analiza si semnificare e vizibila si in Sarbatorile rabdarii (1980), care e tot istoria unei evadari din "stupiditatea vietii casnice" neautentice, ca in Masa zarafului, dar reusita de asta data. Profesoara de romana Ghighi Nestorescu are, in timpul intoarcerii acasa de la scoala, revelatia falsitatii relatiilor ei cu Pavel, sot arogant si tiranic. Minciuna conjugala e si a relatiilor cu intreaga familie, cu mediul care o limiteaza. Spunand nu captivitatii confortabile dar alienante, eroina urmeaza calea eliberarii treptate, a rezistentei la tentativele de restabilire a unui statu quo ante. Ea infrunta asaltul "celorlalti", a caror inertie nu percepe inca metamorfoza: tentativa sotului de a o readuce la "ordine", de a amana cel putin oficializarea schimbarii; lamentatia parintilor; "solidaritatea" dureroasa a unui frate conformist si a unei surori indaratnice; intrebarile dezarmante ale fetitei care isi adora tatal etc. Minutia analitica reuseste sa dea relief unei constiinte tulburate, osciland intre cutezanta si frica, dezabuzare si "greata". "Sarbatorile rabdarii" devin in cele din urma calvar al rabdarii, paroxism al inaltarii in suferinta. Radicalismul analitic e condus aici pana la consecintele ultime, iar nunta taraneasca trucata, "turistica", din final, impinge parodia si demistificarea in monstruos. Cu Printul Ghica (1982) autoarea isi acorda o iesire din analitismul sufletului contemporan, un refugiu intr-un roman de aparenta factura istorica. Maniera obiectiva a relatarii, artificiile tehnice sunt corelate cu reconstituirea picturala, de o mare finete, intr-un tablou de epoca ambitios, al unei lumi bogate in surprize: aceea a exilului postpasoptist si a anilor premergatori Unirii. DUMITRIU are simtul detaliului, forta punerii in scena si a conducerii unor confruntari de amploare. Ridicarea la rang de personaj central a unei figuri de "penumbra", natura puternica insa, precum Ion Ghica, confirma inca o data fina intuitie epico-psihologica a prozatoarei.



OPERA

Migratii, nuvele, Bucuresti, 1971; Masa zarafului, roman. Bucuresti, 1972; Ambasadorii sau despre realismul psihologic, Bucuresti, 1976; Duminica mironositelor, roman. Bucuresti, 1977; intoarcerea lui Pascal, roman, Bucuresti, 1979; Sarbatorile rabdarii, roman, Bucuresti, 1980; Printul Ghica, I-III. Bucuresti, 1982-1986; Introducere in opera lui C. A. Rosetti, Bucuresti, 1984.

REFERINTE CRITICE

N. Ciobanu, Critica in prima instanta, 1974; V. Cristea, Domeniul criticii, 1975; M. Iorgulescu, Scriitori; P. Georgescu, Volume, 1978; DUMITRIU Culcer, Serii si grupuri, 1981; V. Ardeleanu, in Transilvania, nr. 6, 1981; P. Georgescu, in Romania literara, nr. 51, 1982; C. Ungureanu, in Orizont, nr. 49, 1982; M. Scarlat, in Amfiteatru, nr. 12, 1982; I. Holban, in Cronica, nr. 4, 1983; V. Felea, in Tribuna, nr. 10, 1983; Al. Calinescu, in Convorbiri literare,


nr. 6, 1984; Tr. Ungureanu, in Viata Romaneasca, nr. 10, 1984; G. Dimisianu, in Romania literara, nr. 52, 1984; Val Con-durache. Portret al criticului in tinerete, 1984; L. Raicu, Fragmente; M. Papahagi, in Tribuna, nr. 7, 1985; I. B. Lefter, in Amfiteatru, nr. 5, 1985; M. Iorgulescu, Prezent, 1985; Tania Radu, in Flacara, nr. 29, 1986; V. Cristea, in Romania literara, nr. 42, 1987; N. Steinhardt, Escale; A. Sasu-Mariana Vartic, Romanul romanesc, I; G. Dimisianu, Subiecte, 1987; I. Holban, Profiluri epice contemporane, 1987; A. Cosma, Romanul, I.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

Dana DUMITRIU

Opera si activitatea literara

Scrierile si activitatea publicistica a lui Dana DUMITRIU




Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text