Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Perioada postbelica despre Critica literara



Un mare critic este un om cu o uriasa putere de a admira, avand vointa si stiinta de a-si explica admiratia raA¬tional si lucid si de a o duce pana la cele mai adanci straA¬turi ale operei admirate. Principiul si postulatul adevaratei critici e admiratia; negatia si severitatea ii sunt doar coroA¬larul necesar. Oricat de sever, un mare critic nu e niciodaA¬ta mofturos si cusurgiu." (Alexandru Paleologu, Functia si arta criticii, 1980)

Dupa deceniul proletcultist, critica literara s-a bucurat de un climat relativ favorabil, in special in publicistica, dar si in studiile de specialitate. Rubricile de cronica literara din cotidiene, aparitia sau reaparitia unui mare numar de reviste culturale, retributia avantajoasa a colaborarilor in presa si posibilitatea de a retipari in volum textele publicistice au constituit factori stimulativi pentru critica literara. Aˇn schimb, exercitiul critic a fost grav stanA¬jenit de presiunea comandamentelor ideologice formulate de puterea politica. Direct sau indirect, critica a fost de aseA¬menea obstructionata de catre cenzura, aplicata atat siesi, cat si scrierilor literare comentate.

Aˇncepand din anii '70, critica a fost partial influentata de noile metode" de inspiratie franceza ' structuralism, tematism, psihanaliza etc. ' in special in domeniul universitar, cu ecouri insa chiar si in foiletonistica.

Critici precum Constantin Ciopraga (n. 1916), Alexandru Piru (1917-1993), Cornel Regman (1919-1999), Ov. S. Crohmalniceanu (1921-2000), Ion Negoitescu (1921-1993), Paul Cornea (n. 1924), George Munteanu (1924-2001), Mircea Zaciu (1928-2000), Dumitru Micu (n. 1928), AleA¬xandru George (n. 1930), Eugen Simion (n. 1933), Lucian Raicu (n. 1934), Gabriel Dimisianu (n. 1936), Gheorghe Grigurcu (n. 1936), Valeriu Cristea (1937-1999), Nicolae Manolescu (n. 1939), Mihai Zamfir (n. 1940), Mircea Anghelescu (n. 1941), Eugen Negrici (n. 1941), Ioana Em. Petrescu (1941-1990), Liviu Petrescu (1941-1999), Ion Pop (n. 1941), Mircea lorgulescu (n. 1943), Aurel Sasu (n. 1943), Laurentiu Ulici (1943-2000), Cornel Ungureanu (n. 1943), Alex. Stefanescu (n. 1947) s.a. combina, in proportii si in maniere diferite, critica noilor aparitii, a scrierilor din trecut si istoria literara propriu-zisa.



Mare parte dintre criticii enumerati au publicat sinteze asupra unor perioade din literatuA¬ra romana, asupra unor curente sau genuri literaA¬re, de exemplu: Ov. S. Crohmalniceanu, Literatura romana intre cele doua razboaie mondiale (vol. I-III, 1967-1975); Ion Negoitescu, Istoria literatuA¬rii romane. 1800-1945 (vol. I, 1991); Paul Cor-nea, Originile romantismului romanesc, 1972; EuA¬gen Simion, Scriitori romani de azi (vol. I'IV, 1974-1989); Mihai Zamfir, Poemul romanesc in proza, 1981; Mircea Anghelescu, Preromantismul romanesc, 1971; Eugen Negrici, Introducere in poezia contemporana si Sistematica poeziei (1985, 1988); Dumitru Micu, Modernismul romaA¬nesc (vol. I-II, 1984-1985) si Scurta istorie a liteA¬raturii romane (vol. I'IV, 1994-1997); Gheorghe Grigurcu, Poeti romani de azi, 1979; Nicolae MaA¬nolescu, Istoria critica a literaturii romane (vol. I, 1990) si Arca lui Noe. Eseu despre romanul romaA¬nesc (vol. l-lll, 1980-1983); Ion Pop, Avangarda in literatura romana, 1990; Laurentiu Ulici, LiteratuA¬ra romana contemporana. Promotia 70 (vol. I, 1995); Cornel Ungureanu, Proza romaneasca de azi (vol. I, 1985).

Nicolae Manolescu, Arca lui Noe

Romanul european s-ar putea incadra intr-unul din aceste trei tipuri (conform structurii ternare propuse de criticul literar Nicolae ManolescU): doric (clasiC), ionic (moderN), corintic (romane criptice, postmodernE). Clasificarea criticului roman porneste de la tipurile de capiteluri existente in arhitectura Greciei Antice, care apartin stilurilor doric, ionic sau corintic.

Romanul doric - Romanul clasic (sau realisT), caruia i se subscriu scriitorii romani de pana in a doua jumatate a perioadei interbelice (se considera anul 1928/1930) respecta un set de norme stricte in alcatuire. Este structurat pe mai multe planuri de actiune si e impartit formal in capitole, volume etc. Se scrie la persoana a III-a, scriitorul este omniprezent (poate face flashback-uri, poate nara ceea ce se intampla simultan in mai multe locurI), este ubicuu (prezenta lui nu e obligatorie, dar el descrie sentimentele personajelor, descrie actiunile, pe care le prevestestE), prefera istorismul (comenteaza trecutul personajeloR). El e asemenea unui papusar, rezultatul nefiind oricand veridic. Reprezentanti: Mihail Sadoveanu - "Nicoara Potcoava", "Fratii Jderi" etc., Cezar Petrescu - "Calea Victoriei", Liviu Rebreanu - "Ion", "Rascoala" etc.



Romanul ionic - Romanul modern se manifesta prin interiorizare. Lumea e vazuta prin ochii unui personaj, ce este naratorul si reprezentantul autorului. Se scrie la persoana I, se foloseste adesea fluxul amintirilor (nu se mai scrie in "prezent istoric", ci se porneste dintr-un punct unic, considerat prezentul, si se scrie intocmai cum "personajul cheie" isi amintestE). Se folosesc scrisoarea, jurnalul (redarea unor asemenea pseudo-creatii ale personajeloR), pentru a le deduce sentimentele. Metoda poarta numele de "dosar de existente". Nu mai sunt prezentate sentimentele altora, eventual ele sunt deduse de "personajul cheie", nu mai exista omniprezenta, totul rezultand fie din dosarul de existente, fie din intalnirile directe ale personajelor. Romanul e mult mai veridic. Ex: Camil Petrescu - "Patul lui Procust" si "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi", H.P. Bengescu - "Concert din muzica de Bach". Se poate considera ca si M. Preda in "Viata ca o prada" si in "Cel mai iubit dintre pamanteni" este un scriitor modernist.

Romanul corintic - Este supranumit si postmodernist sau neomodernist. Se poate scrie la persoana I sau a III-a, poate fi un amestec intre tipul ionic si cel doric, se abordeaza un stil liber, mai adanc. Sentimentele sunt spuse direct, simplu, de catre personajul-narator, care este intruparea uneia dintre ipostazele autorului. Se folosesc pastisa, colajul, se includ chiar si taieturi din ziare (vezi Mircea Nedelciu : Maistrul Ilie Ilie Razachie isi da concursuL), pentru a arata un punct de vedere cifrat. De altfel, in opinia postmodernistilor, textul (ce se mai cheama si scriiturA) este interminabil, infinit, dar, pentru nevoile tipografice, trebuie taiat in bucati de diferite lungimi. In acest tip de roman intra postmodernistii (generatia 80 si 90 - printre care : Mircea Cartarescu - "Orbitor", Mircea Nedelciu a€“ Zmeura de campiea€¯ etc., neomodernistii in proza lui Mircea Horia Simionescu, Ov. S. Crohmalniceanu, , dar si precursorii directi si indirecti ai acestora - dandistii si generatia 1900 - Mateiu Caragiale: "Craii de Curtea Veche".

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.