Scopul lucrarii de fata este de a prezenta intr-un mod sintetic principalele directii ale criticismului junimist.A始 cuprinsul studiului de caz vom avea in vedere :
I. Junimea
II. Titu Maiorescu
III. O cercetare critica a poeziei romane de la 1867a
IV. a廚omediile d-lui Caragialea
Junimea este un curent cultural si literar din a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Este intemeiata ca asociatie literara, culturala si stiintifica in 1863 la Iasi, de cinci tineri veniti de la studii din strainatate: Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Iacob Negruzzi si Titu Maiorescu, conducatorul de drept al gruparii fiind Titu Maiorescu.Acesti cinci tineri nu se impotriveau schimbarilor si nici culturii occidentale pe care o pretuiau foarte mult, dar insistau asupra faptului ca schimbarile trebuiau facute lent, pe masura ce societatea romana era pregatita sa le primeasca.
Activitatea Junimii se desfasoara pe mai multe etape.O prima etapa este cuprinsa intre anii 1863-1874, perioada in care se elaboreaza principiile estetice ale societatii.
A始 1867 apare revista Convorbiri literarea.A始 aceasta etapa, Junimea provoaca cele mai multe reactii adverse, dar tot aceasta etapa este aceea in care, prin succesiunea polemicilor ei, prin participarea lui Vasile Alecsandri si prin descoperirea lui Mihai Eminescu prestigiul incepe sa-i fie asigurat.
Urmatoarea etapa se desfasoara intre 1874 si 1889.Sedintele de la Iasi incep sa fie dublate de acelea de la Bucuresti.
A始 perioada 1885-1900, Junimea capata un prestigiu deosebit.Activitatea Junimii va inceta in 1916 la Bucuresti.
Unitatea Junimii provine din aceea a spiritului care a infiintat-o: spiritul filozofic, spiritul oratoric, gustul clasic si academic, ironia si spiritul critic.
Spiritul filozofic este cea dintai caracteristica a structurii junimiste.Junimistii sunt oameni de idei geniale, mai mult decat specialisti intr-o ramura principala a stiintei.Junimea incurajeaza formarea tinerilor filozofi in universitati straine.
Spiritul oratoric este a doua trasatura a mentalitatii junimiste.Prin indelungata lupta a lui Titu Maiorescu, Junimea inseamna un reviriment in sensul controlului cuvantului.Modalitatea alcatuirii unei expuneri publice, atitudinea oratorului, arta compozitiei discursului dupa modelul maiorescian reprezinta o traditie la Junime.
Cu ajutorul gustului clasic si academic, oamenii de formatie universitara, junimistii sunt inclinati a judeca dupa modele si a crede in valoarea canoanelor in arta.Astfel, clasicismul se bucura de o buna primire la Junimea, care nu se inchide insa fata de Romantism.Dar, gustul junimist se indreapta catre productia confirmata de timp.
Ironia este o alta trasatura a Junimii.Celebra este zeflemeaua junimista la adresa exceselor de orcice natura, la orice argument ridicol, care a coalizat impotriva miscarii pe cei mai multi dintre adversarii ei.Ironia este folosita ca unealta polemica.
Spiritul critic completeaza imaginea structurii Junimii, fiind cea mai de seama trasatura a intregului.Criticismul Junimii se bazeaza pe acea atitudine centrala impusa de Titu Maiorescu- respectul adevarului.
Titu Maiorescu, critic literar, modern, membru de necontestat al societatii Junimeaa si al revistei Convorbiri literarea este una dintre personalitatile remarcabile ale culturii romane de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea.
Proiectul cel mai ambitios al criticului literar este de a supune unei analize critice severe literatura inaintasilor, demers intreprins si de Mihai Eminescu.Etapele acestui demers riguros, repartizate in timp, marcate de publicarea a trei studii de referinta :
O cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867a, A始 contra directiei de astazi in cultura romana (1868), Directia noua in poezia si proza romanaa(1872).
O cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867a impreuna cu o alta opera de-a lui Titu Maiorescu care a avut succese artistice notabile, si anume Comediile d-lui Caragialea(1885) au rol in evolutia conceptiei estetice a lui Maiorescu.Cei 13 ani care desparta aceste opere marcheaza o notabila modificare a viziunii asupra artei in general si asupra literaturii in special.
Conceputa initial ca studiu introductiv la o antoligie a poeziei romanesti pe care intentiona sa o publice Junimea, O cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867a este influentata de estetica lui Hegel.Maiorescu afirma ca: Frumosul cuprinde idei manifestate in materie sensibilaa , definitia filozofului german fiind ca Frumosul e manifestarea sensibila a ideiia.De la aceasta definitie care atribuie frumosului doua componente, ideea si materia, Maiorescu deriva cele doua parti ale studiului sau: conditia materiala a poezieia si conditia ei idealaa.
Maiorescu pune in discutie raportul dintre forma si fondul poeziei ajungand la concluzia ca literatura exprima frumosul, care cuprinde idei manifestate in forma sensibila.
Aceasta este prima parte a studiului maiorescian si defineste substanta materiala a versurilor poeziei in general.
Poezia si frumosul sunt doua categorii ce nu pot fi despartite una de cealalta.
Materia poeziei se defineste in modul acesta ca esenta proiectata in imagini percepute de poet, fiind transpuse in forme palpabile, facand ca opera sa fie receptata si inteleasa de cititori.Prima dintre conditiuni cere ca poezia sa destepte prin cuvintele ei imagini sensibile in fantezia auditoruluia.Aceasta este doar o conditiune elemantara a fiecarei lucrari artistice de a avea un material in care sau prin care sa-si realizeze obiectul.Astfel, sculptura isi taie ideea in lemn sau in piatra, pictura si-o exprima prin culori, muzica prin sunete.Numai poezia nu afla in lumea fizica un material gata pentru scopurile ei.Caci cuvintele auzite nu sunt material, ci organ de comunicare.Cine aude silabele unei poezii sanscrite fara a intelege limba sanscrita, desi poate primi o idee vaga de ritmul si de euforia cuvintelor, totusi nu are impresia proprie a lucrarii de arta, nici partea ei sensibila, nici cea ideala.
A doua conditiune, Conditiunea ideala a poezieia este mult mai importanta decat prima.
Activitatea stiintifica nu se potriveste cu aceasta chemare a poeziei, caci stiinta provine din acea insusire innascuta, a mintii noastre prin care suntem vesnic siliti a-ntampina orice fenomen al naturii cu cele doua intrebari specific omenesti din ce cauza?, spre ce efect?
Poezia adevarata ca si pasiunea si simtamantul ne arata o grabnica trecere de la o idee la alta si in genere o miscare abundenta a gandirii, fiind exprimata prin cuvinte.Caci ceea ce intarzie transmiterea gandurilor si amorteste miscarea abundenta, sunt tocmai frazele cele lungi, in care dupa atata auzire de sunetea nu se produce nici un proces de intelegere in constiinta.Prin urmare, regula care rezulta pentru o poezie din aceasta considerare a efectelor se poate exprima in mod negativ: poezia sa nu se intoarca in jurul aceleiasi idei, sa nu se repete, sa nu aiba cuvinte multe pentru ganduri putine.
Studiul Comediile d-lui Caragialea cuprinde noi elemente referitoare la ideile estetice ale lui Titu Maiorescu.Privind din acest punct de vedere, lucrarea d-lui Caragiale iese in evidenta prin insemnatatea ei si se arata a fi, in afara de orice comparare, superioara acelor piese mestesiugitea din atmosfere straine.Criticul afirma fara ezitare ca arta a avut intotdeauna o inalta misiune morala si orice opera artistica adevarata o indeplineste, deoarece orice emotiune estetica face pe omul stapanit de ea, pe cata vreme este stapanit, sa se uite pe sine ca persoana si sa se inalte in lumea fictiunii idealea.
Patrunzand in aceasta lume a fictiunii ideale, omul distruge pentru un moment egoismul, care este izvorul tuturor relelor, si isi uita interesele individuale, si in aceasta consta moralitatea comediilor lui
Ion Luca Caragiale ca a tuturor operelor de arta.
Piesele lui Caragiale au fost acuzate de imoralitate desi veridicitatea tipurilor supuse analizei este remarcabila: Lucrarea domnului Caragiale este originala;comediile sale pun pe scena cateva tipuri din viata noastra sociala de astazi si le dezvolta cu semnele lor caracteristice, cu deprinderile lor, cu expresiile lor.a抖ipologia personajelor este de asemenea diversa.
Putem afirma ca Ion Luca Caragiale da operei sale autenticitate care o proiecteaza in spatiul ideal al fictiunii si al emotiei estetice superioare.
A始 concluzie putem afirma ca cele doua studii facute de Titu Maiorescu au rolul de a aduce o importanta deosebita poeziei si dramaturgiei romane.
Bibliografie:
Ornea,Z, Junimea si Junimismula,editura Eminescu,1974
Soare,Hadrian,Soare,Gheorghe, Limba si Literatura romanaa,
editura Carminis,2006
