Cristian Tudor Popescu are un formidabil simt al identificarii spectrului de nuante, la urma urmei vagi, care compun functiile umanului. Filozoful cinic din Cassargoz, savurandu-si cocteilurile iesite dintr-un shaker care amesteca arta cu crima; cadavrul neintrat inca in rigor mortis al lumii proiectate in ucronia Timp mort; tatele zgrunturoase ale gainii-sarpe din Copiii fiarei; impecabila geometrie din Trigrama
Shakespeare; oribilele caligrafii din Arta atomica; gemetele scoase pe suport high-tech in Hitecha, my love; zombi-ul produs in laboratoare in Kosovomul; insuportabila incertitudine din Omohom; profesionistul sadic din Pythia; iluziile triste ale lui Mauldronn, in Phalanx - toate aceste desene antinomice in fluidele care iriga corpul umanitatii participa la arta povestirilor din volumul lui Cristian Tudor Popescu.
