Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





Alexandru Lapusneanul de Costache NEGRUZZI (Proza)

 

Daca voi nu ma vreti, eu va vreu.!

Iacov Eraclid, poreclit Despotul, perise ucis de buzduganul lui Stefan Tomsa, care acum cirmuia tara, dar Alexandru Lapusneanul, dupa infringerea sa in doua rinduri, de ostile Despotului, fugind la Constantinopol, izbutise a lua osti turcesti si se inturna acum sa izgoneasca pre rapitorul Tomsa si sa-si ia scaunul, pre care nu l-ar fi perdut, de n-ar fi fost vindut de boieri. Intrase in Moldavia, intovarasit de septe mii spahii si de vreo trei mii oaste de strinsura. Insa pe linga aceste, avea porunci imparatesti catra hanul tatarilor Nogai, ca sa-i deie oricit ajutor de oaste va cere.

Lapusneanul mergea alaturea cu vornicul Bogdan, amindoi calari pe armasari turcesti si inarmati din cap pana in picioare.

- Ce socoti, Bogdane, zise dupa putina tacere, izbindi-vom oare?

- Sa nu te indoiesti, maria-ta, raspunse curtezanul, tara geme subt asuprirea Tomsei. Oastea toata se va supune cum i se va fagadui mai mare simbrie. Boierii, citi i-au mai lasat vii, numai frica mortii ii mai tine, dar cum vor vedea ca maria-ta vii cu putere, indata vor alerga si-l vor lasa.

- Sa deie Dumnezeu sa n-aibi nevoie a face ceea ce au facut Mircea-voda la munteni; dar ti-am mai spus, eu ii cunosc pre boierii nostri, caci am trait cu dinsii.

- Aceasta ramine la inalta intelepciunea mariei-tale.

Vorbind asa, au ajuns aproape de Tecuci, unde poposira la o dumbrava.

- Doamne, zise un aprod apropiindu-se, niste boieri sosind acum cer voie sa se infatiseze la maria-ta.

- Vie, raspunse Alexandru.

Curind intrara sub cortul unde el sedea incungiurat de boierii si capitanii sai, patru boieri, din care doi mai batrini, iar doi juni. Acestii erau vornicul Motoc, postelnicul Veverita, spatarul Spancioc si Stroici.




Apropiindu-se de Alexandru-voda, se inchinara pina la pamint, fara a-i saruta poala dupa obicei.

- Bine-ati venit, boieri! zise acesta silindu-se a zimbi.

- Sa fii m.ta sanatos, raspunsera boierii.

- Am auzit, urma Alexandru, de bintuirile tarii si am venit s-o mintui; stiu ca tara m-asteapta cu bucurie.

- Sa nu banuiesti, maria-ta, zise Motoc, tara este linistita si poate ca maria-ta ai auzit lucrurile precum nu sint; caci asa este obiceiul norodului nostru, sa faca din tintar armasar. Pentru aceea obstia ne-au trimis pre noi sa-ti spunem ca norodul nu te vrea, nici te iubeste si m.ta sa te intorci inapoi ca.

- Daca voi nu ma vreti, eu va vreau, raspunse Lapusneanul, a caruia ochi scintiera ca un fulger, si daca voi nu ma iubiti, eu va iubesc pre voi si voi merge ori cu voia, ori fara voia voastra. Sa ma-ntorc? Mai degraba-si va intoarce Dunarea cursul indarapt. A! Nu ma vrea tara? Nu ma vreti voi, cum intaleg?

- Solului nu i se taie capul, zise Spancioc; noi sintem datori a-ti spune adevarul. Boierii sint hotariti a pribegi la unguri, la lesi si la munteni, pe unde au toti rude si prieteni. Vor veni cu osti streine si vai de biata tara cind vom avea razboaie intre noi si poate si mariei-tale nu-i va fi bine, pentru ca domnul Tomsa.

- Ticalos nu poate fi acel ce s-au invrednicit a se numi unsul lui Dumnezeu, zise Veverita.

- Au doar nu sint si eu unsul lui Dumnezeu? au doar nu mi-ati jurat si mie credinta, cind eram numai stolnicul Petre? Nu m-ati ales voi? Cum au fost obladuirea mea? Ce singe am varsat? Care s-au intors de la usa mea, fara sa cistige dreptate si mingiiere? Si insa, acum nu ma vreti, nu ma iubiti? Ha! ha! ha!

Ridea; muschii i se suceau in risul acesta si ochii lui hojma clipeau.

- Cu voia mariei-tale, zise Stroici, vedem ca mosia noastra a sa cada de isnoava in calcarea paginilor. Cind asta negura de turci va prada si va pustii tara, pe ce vei domni maria-ta?

- Si cu ce vei satura lacomia acestor cete de pagini ce aduci cu maria-ta? adaogi Spancioc.

- Cu averile voastre, nu cu banii taranilor pre care-i jupiti voi. Voi mulgeti laptele tarii, dar au venit vremea sa va mulg si eu pre voi. Destul, boieri! Intoarceti-va si spuneti celui ce v-au trimis ca sa se fereasca sa nu dau peste el, de nu vrea sa fac din ciolanile lui surle si din pelea lui captuseala dobelor mele.

Boierii iesira mihniti; Motoc ramase.

- Ce-ai ramas? intreba Lapusneanul.

- Doamne! Doamne! zise Motoc, cazind in genunchi, nu ne pedepsiti pre noi dupa faradelegile naostre! Ada-ti aminte ca esti pamintean , ada-ti aminte de zisa scripturei si iarta gresitilor tai! Cruta pre biata tara. Doamne! sloboade ostile aceste de pagini; vina numai cu citi moldoveni ai pe linga maria-ta si noi chizesluim ca un fir de par nu se va clati din capul inaltimei-tale; si de-ti vor trebui osti, ne vom inarma noi cu femei si copii, vom radica tara in picioare, vom radica slugile si vecinii nostri. Incredi-te in noi!

- Sa ma-ncred in voi? zise Lapusneanul intelegind planul lui. Pesemne gindesti ca eu stiu zicatoarea moldoveneasca: "Lupul parul schimba, iar naravul ba"? Pesemne nu va cunosc eu si pre tine mai virtos? Nu stiu, ca fiind mai mare peste ostile mele, cum ai vazut ca m-au biruit, m-ai lasat? Veverita imi este vechi dusman, dar incai niciodata nu s-au ascuns; Spancioc este inca tinar, in inima lui este iubire de mosie; Imi place a privi sumetia lui, pre care nu se sileste a o tainui. Stroici este un copil, care nu cunoaste inca pre oameni, nu stie ce este imbunarea si minciuna; lui i se par ca toate paserile ce zboara se maninca. Dar tu, Motoace? invechit in zile rele, deprins a te ciocoi la toti domnii, ai vindut pre Despot, m-ai vindut si pre mine, vei vinde si pre Tomsa; spune-mi, n-as fi natarau de frunte, cand m-as increde in tine? Eu te iert insa, c-ai indraznit a crede ca iar ma vei putea insela, si iti fagaduiesc ca sabia mea nu se va minji in singele tau; te voi cruta, caci imi esti trebuitor, ca sa ma usurezi de blastemurile norodului. Sint alti trintori de care trebuie curatit stupul.

Motoc ii saruta mina, asemenea cinelui care, in loc sa musce, linge mina care-l bate. El era multamit de fagaduinta ce cistigase; stia ca Alexandru-voda a sa aiba nevoie de un intrigant precum el. Deputatii erau porunciti de Tomsa, ca neputind inturna pre Lapusneanul din cale, sa-si urmeze drumul la Constantinopol, unde, prin jalobe si dare de bani, sa mijloceasca mazilia lui. Dar vazind ca el venea cu insusi invoirea Portii; pe de alta, sfiindu-se a se intoarce fara nici o isprava la Tomsa cerura voie sa ramiie a-l intovarasi. Acesta era planul lui Motoc ca sa se poata lipi de Lapusneanul. Voia li se dete.

Ai sa dai sama, doamna!.

Tomsa, nesimtindu-se in stare a se impotrivi, fugise in Valahia si Lapusneanul nu intilnise nici o impiedicare in drumul sau. Norodul pretutindene il intimpina cu bucurie si nadejde, aducindu-si aminte de intaia lui domnie, in care el nu avusese vreme a-si dezvalui uritul caracter.

Boierii insa tremurau. Ei aveau doua mari cuvinte a fi ingrijiti: stiau ca norodul ii uraste, si pre domn ca nu-i iubeste.

Indata ce sosise, Lapusneanul porunci sa imple cu lemne toate cetatile Moldaviei, afara de Hotin si le arse, vrind sa strice prin aceasta azilul nemultamitilor, carii de multe ori, subt adapostul zidurilor acestora, urzeau comploturi si atitau revolte. Ca sa sece influinta boierilor si sa stirpeasca scuiburile feudalitatii, ii despoia de averi sub feluri de pretexte, lipsindu-i cu chipul acesta de singurul mijloc cu care puteau ademeni si corumpe pre norod.

Dar nesocotind de ajuns planul acesta, ii omorea din cind in cind. La cea mai mica greseala dregatoreasca, la cea mai mica plingere ce i s-arata, capul vinovatului se spinzura in poarta curtii, cu o tidula vestitoare gresalei lui, adevarate sau plasmuite si el nu apuca sa putrezeasca, cind alt cap ii lua locul.

Nime nu indraznea a grai impotriva lui, cu cit mai virtos a lucra ceva. O gvardie numeroasa de lefecii albanezi, serbi, unguri, izgoniti pentru relele lor fapte, isi aflasera scapare linga Alexandru, care, platindu-i bine, ii avea haraziti; iar ostile moldovene, sub capitani creature a lui, le tinea pe margeni; slobozind insa pre ostasi pe la casele lor, le marginise in putin numar.

Intru o zi el se primbla singur prin sala palatului domnesc. Avusese o lunga vorba cu Motoc, care intrase iar in favor si care iesea, dupa ce ii infatosase planul unei noua contributii. Se parea neastimparat, vorbea singur si se cunostea ca mediteaza vreo noua moarte, vreo noua dauna, cind o usa laturalnica deschizindu-se, lasa sa intre doamna Ruxandra.




La moartea parintelui ei, bunului Petre Rares, care - zice hronica - cu multa jale si mihniciune a tuturor s-au ingropat in sf. monastirea Probota, zidita de el, Ruxandra ramasese in frageda virsta, sub tuturatul a doi frati mai mari, Ilias si Stefan. Ilias, urmind in tronul parintelui sau, dupa o scurta si desfrinata domnie, se duce la Constantinopol, unde imbratosa mahometismul si in locul lui se sui pe tron Stefan. Acesta fu mai rau decit fratele sau; incepu a sili pre straini si pre catolici a-si lepada relegea, si multe familii bogate ce se locuisera in tara pribegira din pricina aceasta, aducind saracie pamintului si cadere negotului. Boierii care, cei mai multi, era incuscriti cu polonii si cu ungurii, se suparara, si coraspunzindu-se cu boierii pribegi, hotarira pieirea lui. Poate ar fi mai intirziat a-si pune in lucrare planul, daca desfrinarea lui nu l-ar fi grabit. "Nu haladuia de raul lui nici o jupineasa, daca era frumoasa,", zice hronicarul in naivitatea sa. Intr-o zi, cind se afla la Tutora, nemaiasteptind sosirea boierilor pribegi, boierii ce erau cu dinsul, ca sa nu-l scape, au taiat fringhiile cortului sub carele el sedea si, dind navala, l-au ucis.

Acum numai Ruxandra ramasese din familia lui Petru Rares si pre dinsa boierii ucigasi o hotarisera a fi sotie un oarecarui numit Jolde, pre care ei il alesesara de domn. Dar Lapusneanul, ales de boierii pribegi, intimpinind pre Joldea, il birui si prinzindu-l ii taie nasul si-l dete la calugarie; si ca sa traga inimile norodului in care via inca pomenirea lui Rares, se insura si lua el pre fiica lui.

Astfel gingasa Ruxandra ajunsesa a fi parte biruitorului.

Cind intra in sala, ea era imbracata cu toata pompa cuvenita unii sotii, fiice si surori de domn.

Peste zobonul de stofa aurita, purta un benisel de felendres albastru blanit cu samur, a caruia minice atirnau dinapoi; era incinsa cu un colan de aur, ce se inchia cu mari paftale de matostat, impregiurate cu petre scumpe; iar pe grumazii ei atirna o salba de multe siruri de margaritar. Slicul de samur, pus cam intr-o parte, era impodobit cu un surguci alb si sprijinit cu o floare mare de smaragde. Parul ei, dupa moda de atuncea, se impartea despletit pe umerii si spatele sale. Figura ei avea acea frumuseta care facea odinioara vestite pre femeile Romaniei si care se gaseste rar acum, degenerind cu amestecul natiilor straine. Ea insa era trista si tinjitoare, ca floarea espusa arsitii soarelui, ce nu are nimica s-o umbreasca. Ea vazuse murind pre parintii sai, privise pre un frate lepadindu-si relegea si pre celalalt ucis; si mai intai hotarita de obstie a fi sotia lui Jolde (pre care nici il stia), acum fusese silita de aceeasi obstie, care dipoza de inima ei far-a o mai intreba, a da mina lui Alexandru-voda, pre care cinstindu-l si supuindu-i-se ca unui barbat, ar fi voit sa-l iubeasca, daca ar fi aflat in el cit de putina simtire omeneasca.

Apropiindu-se, se pleca si-i saruta mina. Lapusneanul o apuca de mijloc, si radicind-o ca pre o pana, o puse pe genunchii sai.

- Ce veste, frumoasa mea doamna? zise el sarutind-o pre frunte; ce pricina te face astazi, cind nu-i sarbatoare, a-ti lasa fusele? Cine te-au trezit asa de dimineata?

- Lacrimilor jupineselor vaduve care se varsa la usa mea si care striga rasplatire la domnul Hristos si la sfinta nascatoare, pentru singele care versi.

Lapusneanul, posomorindu-se, desfacu bratele; Ruxandra cazu la picioarele lui.

- O, bunul meu domn! viteazul meu sot! urma ea, destul! Ajunga atita singe varsat, atite vaduvii, atita sarimani ! Gindeste ca maria-ta esti prea puternic si ca niste saraci boieri nu-ti pot strica. Ce-ti lipseste mariei-tale! N-ai cu nime razboi; tara este linistita si supusa. Eu, Dumnezeu stie! cit te iubesc! si copiii mariei-tale sint frumosi si tineri. Judeca ca dupa viata este si moarte si ca maria-ta esti muritor si ai sa dai seama! Pentru ca, cu monastirile nu se rascumpara singele, ci mai ales ispitesti si infrunti pre Dumnezeu, socotind ca facind biserci il poti impaca, si.

- Muiere nesocotita! striga Lapusneanul sarind drept in picioare si mina lui, prin deprindere, se razama pe junghiul din cingatoarea sa; dar indata, stapinindu-se, se pleca si, radicind pre Ruxandra de jos:

- Doamna mea! ii zise, sa nu-ti mai scape din gura astfel de vorbe nebune, ca, zau, nu stiu ce se poate intimpla. Multameste sfintului mare mucenic Dimitrie izvoritorul de mir, a carui hram se praznuieste la biserica ce noi i-am facut la Pingarati, ca ne-au oprit de a face un pacat, aducindu-ne aminte ca esti mama copiilor nostri.

- De as sti ca ma vei si omori, nu pot sa tac. Ieri, cind voiam sa intru, o jupineasa cu cinci copii s-au aruncat inaintea radvanului meu si m-au oprit aratindu-mi un cap tintuit in poartea curtii; "Ai sa dai seama, doamna! imi zise, ca lasi pre barbatul tau sa ne taie parintii, barbatii si fratii. Uita-te, doamna, acesta-i barbatul meu, tatal copiilor acestora, care au ramas saraci! Uita-te!" si imi arata capul singeros si capul se uita la mine grozav! Ah! Stapine! de atunci neincetat vad capul acela si mi-e tot frica! Nu pot sa ma odihnesc.

- Si ce vrei? intreba Lapusneanul zimbind.

- Vreau sa nu mai versi singe, sa incetezi cu omorul, sa nu mai vad capete taiete, sa sare inima din mine.

- Iti fagaduiesc ca de poimine nu vei mai vedea, raspunse Alexandru-voda; si mine iti voi da un leac de frica.

- Cum? ce vrei sa zici?

- Mine vei vedea. Acum, draga doamna, du-te de-ti vezi copiii si cauta de casa cum se cuvine unei bune gospodine si pune la cale sa ne gateasca un ospat, caci mine dau masa mare boierilor.

Doamna Ruxandra iesi dupa ce iarasi ii saruta mina.

Barbatul sau o pitrecu pina la usa.

- Ei! pus-ai toate la cale? intreba el, viind grabnic catra armasul sau, care intrase atunce.

- Tot este gata.

Dar oare vor veni?

- Vor veni.


 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care






Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2019 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

Alexandru Lapusneanul


Tema si Subiectul nuvelei Alexandru Lapusneanul


Relatiile dintre doua personaje intr-o nuvela studiata: Alexandru Lapusneanul


Particularitatile de constructie a unui personaj intr-o nuvela studiata: Alexandru Lapusneanul de Costache Negruzzi


Nuvela ALEXANDRU LA,PUSNEANUL


ALEXANDRU LA,PUSNEANUL - analiza literara


Alexandru Lapusneanul - Nuvela istorica - personajele


Alexandru Lapusneanul - nuvela istorica


Caracterizare Alexandru Lapusneanul - personaj principal in nuvela omonima


ALEXANDRU LA,PUSNEANUL - analiza literara - comantariu


Nuvela istorica Alexandru Lapusneanul de Costache Negruzzi


Caracterizarea personajului principal


ALEXANDRU LA,PUSNEANUL - COMENTARIU LITERAR



Opera si activitatea literara Costache NEGRUZZI

Scrierile si activitatea publicistica a lui Costache NEGRUZZI





Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text


Proza

Alexandru Lapusneanul

- citeste textul
Tema si Subiectul nuvelei Alexandru Lapusneanul
Relatiile dintre doua personaje intr-o nuvela studiata: Alexandru Lapusneanul
Particularitatile de constructie a unui personaj intr-o nuvela studiata: Alexandru Lapusneanul de Costache Negruzzi
Nuvela ALEXANDRU LA,PUSNEANUL
ALEXANDRU LA,PUSNEANUL - analiza literara
Alexandru Lapusneanul - Nuvela istorica - personajele
Alexandru Lapusneanul - nuvela istorica
Caracterizare Alexandru Lapusneanul - personaj principal in nuvela omonima
ALEXANDRU LA,PUSNEANUL - analiza literara - comantariu
Nuvela istorica Alexandru Lapusneanul de Costache Negruzzi
Caracterizarea personajului principal
ALEXANDRU LA,PUSNEANUL - COMENTARIU LITERAR

Sobieski si romanii

- citeste textul
Nuvela Sobieski si romanii scrisa de Costache Negruzzi - tema si subiectul nuvelei
SOBIESKI SI ROMANII comentariu
Sobieski si romanii - nuvela istorica de Costache Negruzzi
Romanii (Plaiesii) - personaj colectiv in nuvela istorica Sobieski si romanii
Sobieski - personaj in nuvela Sobieski si romanii
SOBIESKI SI ROMANII - Momentele subiectului, Desfasurarea actiunii.
Caracterizarea personajelor - SOBIESKI SI ROMANII

Fiziologia provintialului

- citeste textul
Fiziologia provintialului - Tipul social al provintialului