Nuvela este opera epica in proza cu o actiune mai ampla, cu un conflict consistent si personaje caracterizate complex. Actiunea este de regula concentrata in jurul unui personaj principalj Termenul provine din italianul novella, care inseamna noutate", nuvela", iar specia este cultivata in literatura italiana inca din secolul al XHI-lea, mai ales la Boccaccio, in lucrarea Decameronul.
Se retin ca trasaturi esentiale :
- insistenta asupra stratului epic;
- diminuarea subiectivitatii specifice povestirii;
- fapte, intamplari credibile, verosimile;
- intriga puternica;
- conflict sustinut;
- discurs narativ dens, concentrat;
- focalizarea asupra unui personaj principal;
- compozitie riguroasa, coerenta, dar concisa (fara digresiuni si planuri paralelE);
- arta narativa expresiva, sugestiva.
Nuvela istorica evoca intr-un spatiu epic concentrat o anumita epoca, o personalitate istorica, completand realitatea, sursa documentara din cronici, letopisete, marturii cu fictiunea, pentru a realiza transferul realului in literatura, cu toate libertatile si provocarile unui asemenea demers.
Nuvela
Alexandru Lapusneanul apare in revista Dacia literara, in anul 1840, fiind prima nuvela istorica romaneasca, dar si o ilustrare a directiilor tematice deschise de Introductia" lui M. Kogalniceanu pentru innoirea literaturii.
Tema nuvelei este data de evocarea unei domnii zbuciumate din medievalitatea romaneasca - intoarcerea lui Lapusneanu pentru a doua sa domnie, intre anii 1564 si 1569.
Sursele de inspiratie sunt cronica lui
Grigore Ureche, Letopisetul Tarii Moldovei, dar si Letopisetul lui Miron Costin, de unde autorul preia scenele de razvratire ale maselor populare in vremea lui Alexandru-Ilias Voda. Se poate vorbi de o contaminare a surselor, de amplificari si selectii, de introducerea unor personaje imaginare, fara exactitate istorica, dar cu intentia de a crea o imagine plauzibila si semnificativa a Evului Mediu romanesc. - Compozitia nuvelei este riguroasa si coerenta, episoadele se grupeaza in patru capitole ce au concentrarea actelor unei piese de teatru si un moto semnificativ : Daca voi nu ma vreti, eu va vreu", reprezentand cuvintele domnitorului hotarat sa recapete tronul Moldovei, un raspuns sugestiv la sfatul boierilor de a renunta la intentia sa; Ai sa dai sama, Doamna" este replica vaduvei unui boier ucis de Lapusneanu, amenintare directa pentru doamna Ruxanda, sotia domnitorului; Capul lui Motoc vrem" devine raspunsul multimii asuprite, apasate de saracie si biruri, venita la curte pentru a cere intelegere si dreptate; De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu" - cuvintele de amenintare ale lui Lapusneanu, aflat pe patul de suferinta, dupa o criza mistica in care ceruse sa fie calugarit.
Expunerea este sobra, prezentarea prin dialog are un ton dramatic, personajele sunt stilizate expresiv.
Momentele subiectului se organizeaza clasic, intr-un crescendo dramatic, urmarind regulile echilibrului si ale simetriei compozitionale.
Expozitiunea il prezinta pe Alexandru Lapusneanu revenit in Moldova, pentru a-si relua tronul, dupa ce 1-a invins pe Stefan Tomsa. inlaturat de la domnie prin tradarile boierilor, domnitorul este intampinat de acestia la granita, pentru a fi convins sa renunte. Personajele secundare sunt vornicul Motoc, postelnicul Veverita, spatarul Spancioc si Stroici, cei care ii spun: Norodul nu te vrea, nici nu te iubeste".
Intriga este determinata de hotararea lui Lapusneanu de a reveni la tron, de raspunsul ferm: Daca voi nu ma vreti, eu va vreu () si daca voi nu ma iubiti, eu va iubesc pre voi (). Sa ma intorc? Mai degraba-si intoarce Dunarea cursul indarapt".
Se contureaza deja liniile conflictului sustinut prin confruntarea domnului feudal, autocrat cu boierii ce i se opun. Daca Motoc este lingusitor, dispus la compromis cu puterea, deci si la tradare, tinerii boieri Spancioc si Stroici raman darji, consecventi in hotararea lor de a-1 infrunta pe Lapusneanu.
Desfasurarea actiunii acumuleaza gradat aspecte epice, fapte semnificative. Domnitorul incepe sirul razbunarilor, pedepseste, taie" boierii, trezind ura si dorinta de razbunare. Capitolul al doilea, inventat de Negruzzi, aduce unele note romantice prin interventia domnitei Ruxanda pentru a-1 indupleca pe Lapusneanu. Aceasta primeste promisiunea unui leac de frica".
Al treilea capitol constituie punctul culminant al dramei, veritabil act de tragedie shakespeariana", cu aspectul lui mai intai festiv, apoi sangeros", cu atmosfera crunta a istoriei noastre feudale", in traditia dramei romantice", unde pasiunile violente si ura explodau in scene de un spectaculos macabru" (Istoria literaturii romane, voi. II, p.394).
Capitolul contine trei momente dramatice:
A) Discursul rostit de domnitor la slujba de la Mitropolie, prin care invita boierii la ospatul de la curte, scena fictiva, inventata de autor. imbracat cu toata pompa domneasca", Lapusneanu asculta cu smerenie slujba, se inchina la icoane, isi cere iertare pentru sangele varsat, moment al disimularii supreme.
B) Masacrul de la palat, in timpul ospatului, aduce moartea celor 47 de boieri. Amplificarea epica a faptului mentionat in cronica este sustinuta si prin posibile surse straine: Lucretia Borgia - Ramiro Ortiz, Legenda celor sapte infanti de Lara. Cruzimea si sarcasmul cu care se prezinta piramida de capete asezate dupa ranguri si demnitati, tabloul luptei boierilor pe viata si moarte au ceva din grandoarea picturilor romantice ale lui Delacroix si Gericault. Notatii succinte prezinta reactiile individuale, iar folosirea imperfectului cu sens durativ sporeste impresia de macel cumplit.
C) Epilogul capitolului reprezinta punctul culminant. Masa de tarani si targoveti se aduna la palat nemultumita si agitata. Dialogul domnitorului cu Motoc accentueaza dramatismul scenei, desavarsind trasaturile de caracter ale lui Lapusneanu - luciditatea, cruzimea, satanismul in opozitie cu umilinta si lasitatea boierului. Prin formula ramasa celebra prosti, dar multi", eroul puncteaza rolul multimii in istorie, dreptul si posibilitatea acesteia de a actiona devastator. Motoc este predat multimii, ca pedeapsa pentru tradare, fara ca sabia domnitorului sa se fi manjit de sange, dupa cum acesta ii promisese.
Deznodamantul prezinta moartea lui Lapusneanu, otravit de Spancioc si Stroici, cu complicitatea doamnei Ruxanda si a mitropolitului Teofan. Cadrul sinistru al cetatii Hotinului, boala domnitorului redata pe un ton sobru, stilul evocator creeaza atmosfera unui final de tragedie. in delirul frigurilor", eroul se simte vinovat de cruzimile savarsite si ii cere mitropolitului sa-1 calugareasca. Cand isi revine, isi pierde controlul, ii ameninta pe toti: M-ati popit voi, dar de ma voi indrepta, pre multi am sa popesc si eu". ingrozita, doamna Ruxanda accepta sfatul lui Spancioc si ii pune otrava in bautura. Scena este dura, chinurile fiintei sunt cutremuratoare : se zvarcolea in spasmele agoniei; spume facea la gura, dintii ii scrasneau si ochii sai sangerati se holbasera", pana cand isi dete duhul in mainile calailor lui".
Grotescul situatiei domnului calugarit fara sa vrea arunca o lumina de farsa tragica asupra acestui final, in care, in cele din urma, doar un biet trup omenesc se lupta cu moartea." (Istoria literaturii romane, ed.cit., p. 395)
Personajul se confrunta in final cu dusmanii sai. Negruzzi a modificat detaliile din cronica si i-a pastrat in viata pe Spancioc si Stroici. Deznodamantul rezolva conflictul si creeaza o simetrie sugestiva cu primul capitol.
Gradatia dramatica, maxima concentrare, simetria episoadelor evocate din istoria Moldovei reprezinta trasaturile esentiale ale acestei constructii epice.
Personajele
Alexandru Lapusneanu se afla in centrul nuvelei, erou romantic, personaj exceptional in situatii deosebite, construit prin antiteza cu alte personaje. Complexitatea si individualizarea acestuia se sustin printr-o serie de trasaturi pregnante.
El este domnitorul autoritar, ferm in decizii, cu o vointa puternica si ambitie pe masura. Unica ratiune a revenirii la domnie este razbunarea tradarii suferite, de aici cruzimea actelor sale si modul tiranic de a conduce tara.
Cunoscand natura umana, psihologia oamenilor, Lapusneanu il foloseste pe Motoc si stie sa influenteze multimea pentru a scapa astfel de un dusman important.
Ipocrizia, arta disimularii sunt vizibile in discursul din biserica, prin care promite impacarea cu boierii, desi pregateste in taina un macel ingrozitor. Personajul disociaza perfect gandurile de vorbe si, prin inteligenta si perfidie, isi ascunde planurile de razbunare.
Ca un adevarat actor, Lapusneanu regizeaza scena, urmareste efectele, miscarile, rostind cuvantarea desantata" (epitet ce anticipeaza finalul si marcheaza subiectivitatea naratoruluI) intr-o atmosfera miraculoasa si premonitorie: Spun ca in minutul acela el era foarte galben la fata si ca racla sfantului ar fi tresarit". Stapan pe sine si pe discurs, eroul dovedeste inteligenta, tact, un echilibru interior desavarsit.
Scena uciderii boierilor completeaza portretul cu cinismul, sangele rece, tonul sarcastic, dispretul fata de Motoc, dezvaluind o structura diabolica.
Modalitatile de caracterizare sunt:
A) indirecte - prin fapte, vorbe, atitudini ale eroului (Iesiti! Ca pre toti va omor! Si cauta o arma pe langa el, dar, negasind decat potcapul, il azvarli cu manie in capul unui calugar.").
Dialogul este viu, dinamic, schimburi taioase de replici se deruleaza pe parcursul nuvelei. Negruzzi se detaseaza de cronica, completand naratiunea cu dialogul ce clarifica evolutia psihologica a personajului.
Actele domnitorului, campania de ucidere a boierilor tradatori, iertarea pe care o cere cu prefacuta pocainta, leacul promis delicatei sotii, aruncarea lui Motoc in mijlocul multimii dezlantuite contureaza indirect imaginea unui tiran al epocii medievale. Calinescu apreciaza modul in care autorul a surprins spiritul cronicii romane si a pus bazele unui romantism pozitiv, scutit de naive idealitati".
B) directe - autorul realizeaza secvente de portret fizic si moral prin redarea gesturilor, a mimicii personajului (sangele intr-insul incepu a fierbe", impotriva obiceiului sau, Lapusneanu, in ziua aceea, era imbracat cu toata pompa domneasca", era foarte galben la fata"). Observatiile fine trimit la esenta morala si psihologica a personajului. Tot aici se incadreaza si prezentarea facuta de alte personaje: Crud si cumplit este omul acesta, fiica mea.", Nu-mi voi spurca vitejescul junghi in sangele cel pangarit al unui tiran ca tine".
Autorul creeaza un personaj istoric memorabil, un erou romantic contradictoriu si complex. Acesta apare ca orice om viu si intreg si impresia ultima a cititorului e mai putin a unui portret romantic, cat a unei puternice creatii pe deasupra oricarui stil de scoala", astfel echilibrul intre conventia romantica si realitatea individului e minunea creatiei lui C. Negruzzi" (G. CalinescU).
Personajul colectiv - pentru prima data, Negruzzi aduce in scena personajul colectiv si surprinde psihologia multimii care actioneaza sinergie". Adunata la poarta palatului, multimea burzuluita" se agita fara un scop aparent, in dezordine si confuzie. intrebati ce vor, oamenii raman descumpaniti (Venise fara sa stie pentru ce au venit si ce vrea. incepu a se strange in cete, cete si a se intreba unii pe altii ce sa ceara."). Glasurile se unesc pentru a striga : Capul lui Motoc vrem". Multimea se repede asupra victimei ca o idra cu multe capete () si intr-o clipa il facu bucati", apoi, cu o magistrala surprindere psihologica, naratorul noteaza satisfactia inconstienta a acesteia: Sa traiasca Maria-sa, Voda! Raspunse gloata. Si, multamindu-se de asta jertfa, se imprastii".
Arta narativa si stil
Naratiunea curge firesc, cronologic, intr-o succesiune clasica a momentelor, cu un echilibru dat de viziune si alternanta registrului dialogat cu cel narativ.
Stilul este obiectiv, sobru, cu putine interventii ale autorului (cateva aprecieri: marsavul curtezan", ticalosul").
Reconstituirea istorica, eroul de exceptie, frecventa antitezei ca procedeu de compozitie si constructie caracterologica, cadrul natural argumenteaza romantismul nuvelei. Se adauga insa cateva trasaturi clasice determinate de sobrietatea stilului, concizia, simetria textului, obiectivitatea relatarii.
Limbajul plastic, expresiv nu abunda in arhaisme (plecara de fuga", burzuluisera", sa nu ne zapciasca", descrierea ospatului, a vesminteloR), acestea asigura culoarea locala, autenticul evocarii. Cateva expresii populare (norod", gloata", a sugui") se adauga stilului cronicaresc, dar autorul atinge valoarea semantica si functia stilistica superioara a limbajului.
Stilul sau ofera imaginea exemplara a scriitorului pasoptist, la care mijloacele de expresie urmeaza linia rafinata a gandirii, osciland intre notatia realist-obiectiva si interventia subiectiva, plina de verva" (Istoria literaturii romane, ed.cit., p. 396).
Viziunea realista asupra trecutului istoric, relieful caracterelor, constructia epico--dramatica fac din Alexandru Lapusneanul o nuvela memorabila a literaturii romane, care ar fi devenit o scriere celebra ca si Hamlet, daca literatura romana ar fi avut in ajutor prestigiul unei limbi universale. Nu se poate inchipui o mai perfecta sinteza de gesturi patetice adanci, cuvinte memorabile, de observatie psihologica acuta, de atitudini romantice si intuitie realista" (G. CalinescU).
