FARAGO Coca (prenumele la nastere: Ana Virginia), se naste la 1 aug. 1913, Craiova - moare in 1 sept. 1974, Bucuresti.
Poeta, prozatoare si autoare dramatica.
Fiica lui Francisc Farago, functionar bancar, si a Elenei Farago. Studii liceale si de arta dramatica (Conservatorul "Cornatti") la Craiova. Actrita la teatrele din Craiova si Cernauti; pictor scenograf la Teatrul National din Craiova si la Teatrul Poporului din Bucuresti (1945-l946).
Urmeaza scoala de cadre a Sectorului de cultura si arta, Bucuresti (1947-l949); conduce cenaclul literar al Consiliului sindical judetean Ilfov; ocupa diverse functii in Uniunea Sindicatelor si in institutii de cultura din Capitala (1949-l952).
Debuteaza in Viata literara, cu poezia Primavara (1928). Colaboreaza la Adevarul, Arhivele Olteniei, Azi. Bilete de papagal, Gind romanesc. Frize, Familia, Junimea literara. Meridian, Ordinea, Universul literar. Viata literara. Viata Romaneasca, Contemporanul, Flacara, Ramuri etc. Editeaza la Caracal, in colab., revista Domnul de roua (1936).
Debut editorial cu piesa Intimplarea (1935), urmata de Sunt fata lui
Ion Gheorghe" class="navg">Ion Gheorghe Antim (1936), Vulturul albastru (1938), Poeme pentru singurarate (1943).
A lasat in ms mai multe piese de teatru (unele scrise in 1b. franceza), un roman si o nuvela.
F. si-a impresionat contemporanii compunind versuri la virsta de sase ani. Talentul liric mostenit de la mama ei, poeta Elena Farago, nu s-a confirmat intr-o creatie pe masura asteptarilor. Remarcata de
Lucian Blaga,
Coca Farago frecventeaza de timpuriu cenaclul Sburatorul, facind parte - dupa insasi afirmatia lui
E. Lovinescu-din "noua generatie", alecarei "abuzuri juvenile" justifica intr-o oarecare masura mefienta calinesciana. Nota romantioasa, euforica a primelor poezii nu exclude un anume fior anxios, tonalitatea pe alocuri sumbra sau macabra. Versurile (meditatii, elegii, pasteluri etc.) adunate in volumul Poeme pentru singuratate (1943) sint confesiuni lirice de o ascutita sensibilitate, marturii ale unei vibrante trairi intime.
Solitudinea si tacerile, insotite de o reflexivitate melancolica, rascolesc ginduri si amintiri captate ca in focarul unor oglinzi, de unde se intorc cu intelesuri limpezite. Erosul, epurat de senzualitate, e doar "naluca" a "insetatei inchipuiri". Solutia tanatica, acceptata in-tii cu nepasare, apoi cu seninatate, se insinueaza cu prevestirea unui epilog tragic. Proza scriitoarei este de asemenea reflexiva, cu personaje bizare, oameni de prisos, chinuiti de absenta iubirii (intelegerii), sortiti singuratatii. Coca Farago analizeaza iazuri de narcisism, dedublare, metempsihoza etc, prelungind fastidios meditatia spre zonele cele mai tenebroase ale psihicului. Piesa intr-un act tntimplarea, jucata la Teatrul National din Cluj, schiteaza o intriga erotica rafinata, dar cu o rezolvare fantezista, neconvingatoare.
OPERA:
intbnplarea. Oradea, 1935;
Sunt fata lui Ion Gheorghe" class="navg">Ion Gheorghe Antim, Bucuresti, 1936;
Vulturul albastru. Bucuresti, 1938: Poeme pentru singuratate. Bucuresti, . Traduceri: R. Nijinsky, Viata lui Nijinsky, Iasi, 1946.
|
REFERINTE CRITICE:
L. Blaga, in Cuvintul, iul., 1925;
G. Caiinescu, Istoria ;
FI. Firan, Profiluri si structuri literare, 1986. |
