Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere


Cezar PETRESCU



Cezar PETRESCU - poza (imagine) portret




 

Cezar PETRESCU

Opera si activitatea literara

Scrierile si activitatea publicistica a lui Cezar PETRESCU





Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text


Romane

Intunecare


intunecare - roman de Cezar Petrescu.


Cezar PETRESCU - biografie - (opera si scrierile)

 

n. 1 dec. 1882, corn. Hodora-Cot-nari, jud. Iasi-m. 9 mart. 1961, Bucuresti.

Prozator

Fiul lui Dimitrie D. Petrescu, dr. in stiinte agricole de la Paris, prof. la scoala de horticultura din Roman, si al Olgai (n. Comonita), descendenta unei vechi familii de boieri din tinutul Neamt.

Primii doi ani de studii, acasa (1899-1901), urmatorii doi la Roman (1901-1903). Liceul la Iasi, apoi la Roman (bacalaureat in 1911). Urmeaza Facultatea de Drept a Univ. din Bucuresti, obtinand licenta in 1915. Debuteaza cu nuvela Scrisori, in rev. Samana-torul (1907). Colaboreaza la Facla, Opinia, Versuri si proza, Cronica, Chemarea s. a. In timpul primului razboi mondial, reformat, functionar. in dec. 1918 se muta la Bucuresti, unde intra in ziaristica: codirector la rev. social-politica Hiena (1919), redactor la Adevarul, Dimineata, Bucovina, Tara noua, apoi mutat la Cluj, lucreaza la ziarul Vointa (1920) si intemeiaza impreuna cu Gib I. Mihaescu si Adrian Maniu, rev. Gandirea (1921). Debut editorial cu Scrisorile unui razes (1922), avand drept model "scrisorile" lui A. Daudet si fiind, structural si stilistic, textele unui neosamanatorism programatic. A continuat sa scrie proza scurta (nuvele, povestiri): Drumul cu plopi (1924), Omul din vis (1925), Omul care si-a gasit umbra (1928), Aranca, stima lacurilor (1929), paralel cu munca la primul sau roman, intunecare. Bolnav, revine la Bucuresti (1923), intra in redactia cotidianului lui N. Iorga, Neamul romanesc, paraseste cercul Gandirii, (1925) si fondeaza ziarele Cuvantul si Curentul (1928). Aparitia romanului intunecare (1927-1928), ampla fresca sociala a primei conflagratii si a anilor 20, cu profunda dezamagire a "juramintelor tradate", ii aduce consacrarea. Publica numeroase alte romane, organizate intr-o vasta "cronica romaneasca a veacului XX", ale carei sectiuni si motivatii de conceptie le expune in pref. la Plecat fara adresa (1932), Calea Victoriei (1930), La Paradis general (1930), Comoara regelui Dromichet (1931), Baletul mecanic (1931), Oras patriarhal (1933), Aurul negru (1934), Cheia visurilor (1935), 1907 (1935-1943); Duminica orbului (1935), Ochii strigoiului (1942), Carlton (1944), Adapostul Sobolia (1945), Razboiul lui Ion Saracu (1946), Tapirul (1946-1947) s. a. A dat o ampla reconstituire biografica (romantata) a vietii lui Eminescu in trilogia Luceafarul, Nirvana, Carmen saeculare (1935-1938). Autor al catorva carti pentru copii, cu o mare audienta, devenite "clasice": Pif Paf Puf (1930), Fram, ursul polar (1932). Premiul National pentru proza (1931). Secretar general in Ministerul Artelor (1936). Director al ziarului oficios Romania (1938), al rev. Romania literara (ambele suprimate in 1940). Dupa al doilea razboi, membru al Acad. (1955), scrie cateva proze conventionale, incercand o adaptare a viziunii sale istorice la noile realitati: Doctorul Negrea (1949), Vino si vezi (1954), Ai nostri ca brazii (1955), Oameni de ieri, oameni de azi, oameni de maine (1955) etc, sub nivelul literaturii sale anterioare. incearca o racordare a "cronicii" sale epice cu "radacinile altui veac" intr-o serie de fragmente romanesti axate pe momente din secolul al XlX-lea: Ajun de revolutie 1848 (1954), Vladim sau Drumul pierdut (postum 1962), unde regasim timbrul propriu scrisului sau. inainte de moarte, si-a revazut intreaga creatie nuvelistica: Cele dintai povestiri (1958), Drumul cu plopi (1961). Cateva interesante reflectii de creatie, insemnari de laborator etc. in Scriitorul si epoca sa (1956), Marturiile unui scriitor (1957). A tradus, in colab., sau a "stilizat" trad. din Balzac, Solohov, Fadeev, Ajaev, Gladkov, Gorki, A. M. Tolstoi si Lev N. Tolstoi. Literatura lui P., foarte gustata in epoca, avand un imens succes de public, cu toate rezervele formulate de critica de autoritate, ambitioneaza sa cuprinda intr-o ampla fresca epica momentele nodale ale istoriei societatii romanesti de-a lungul unui intreg secol (de la 1848 pana dupa 1934), din perspectiva critica a unei pozitii patri-arhaliste, ostila capitalismului, cu argumente ideologice conservatoare, urmarind ravagiile unui sistem economi-co-social asupra destinelor individuale ("inadaptabilul") si colective (clasele, geografia "provinciei", si a capitalei) intr-o tonalitate sceptica, deceptionata, sumbra, cu o reala perceptie premonitorie a unui sfarsit de epoca.

Obsesia fundamentala a literaturii lui PETRESCU este ideea unui destin tragic, marcand - sub raport individual si colectiv - lumea romaneasca a veacului XX, surprinsa in momente de rascruce. Scriitorul crede intr-o "fatalitate" ce apasa asupra noastra, nascuta din conjugarea factorilor istorici, geografici, social-politici generatori ai unui echilibru instabil, intre Orient si Occident, trecut si prezent, sat si oras, patriarhalitate si civilizatie tehnica etc. Sentimentul unei instabilitati se conjuga cu paseismul si cu retorica unei deziluzii in promisiunile (esuate) ale "fericirii planetare" anuntate, in pragul veacului, de marile progrese ale stiintei si tehnicii. De alta parte, presentimentul unei destramari generale, vizand toate straturile societatii, anunta un viitor de prabusiri apocaliptice. Cariera prodigioasa a gazetarului il familiarizeaza pe PETRESCU cu cele mai diverse medii, de la formele de existenta ale taranimii (Apostol, 1907) la mutatiile spectaculoase ale procesului industrializarii capitaliste (Comoara regelui Dromichet, Aurul negru), la straturile vietii "targurilor unde se moare" (Oras patriarhal. La Paradis general) ori ale orasului tentacular, cu lumea interlopa, a "faptelor diverse" (evocata inca din nuvele) si a mediilor potentatilor politici, intelectualilor, boemei artistice etc. (Calea Victoriei, Duminica orbului. Cheia visurilor, Carlton). Concluzia radiografiei intreprinse pe orizontala (ca o "geografie" a lumii contemporane, in topografia sat-oras-capitala) si pe verticala (in sondajul istoric: "radacinile" dramei cautate in veacul trecut, antagonismul tolstoian "razboi si pace", coborarea in psihologia abisala: "fantasticul interior") o "identitate in deznadejde" a grupurilor sociale in conflict, lipsa solutiilor intr-o lume amenintata cu iminenta prabusire. Minata de contradictii insolubile, aglutinand forme rezistente de feudalism si patriarhalitate cu rapide (si inaderente) prefaceri tehnice, sociale, politice - societatea contemporana poarta insemnele miticului animal evocat de Rabelais, Katoblepas, care se autodevora grotesc-tragic. Exista in primele proze ale lui PETRESCU o surprindere a derivei lumii rurale, comuna deocamdata cu atmosfera romantismului minor caracteristic literaturii inceputului de secol (M. Sadoveanu, Al. Bratescu-Voinesti, Em. Gar-leanu, Sandu-Aldea, I. A. Bassarabescu s. a.), cu o asociere a unui pesimism conventional, identificat nu in procesul amplu, cat in faptul marunt, banal ori senzational (Scrisorile unui razes, Drumul cu plopi, Omul din vis, Carnet de vara etc). Ulterior, PETRESCU a vazut aici o "lichidare" progresiva a atitudinilor samanatoriste, o desfacere de plasa ideologica a unui curent care-si pusese amprenta nu numai asupra creatiei lui, ci si a "generatiei" antebelice. Cu intunecare, primul sau roman-fresca, intervine in optica operei (razboiul) si in consecintele asupra individului reprezentativ pentru o sensibilitate si un comportament: "invinsul". Plonjarea in fantastic (Aranca, stima lacurilor, Simfonia fantastica, Baletul mecanic) si in socialul imediat (Calea Victoriei, Comoara regelui Dromichet, Aurul negru) il conduce pe prozator catre descifrarea unui nex al alienarii, din perspectiva caruia se cladeste viziunea ciclica a "cronicii" epice din 1932.

In prefata la Plecat fara adresa, ideile receptate anterior din lectura lui N. Iorga, a lui C. Stere (filtrare a lecturii scriitorilor rusi si topos al "omului de prisos") se combina cu explicatiile recente ale lui N. Berdiaev din Un nou ev mediu (1924). Antagonismele de clasa (mereu prezente) sunt amplificate insa prin conflictul declansat intre doua tipuri de civilizatie (patriarhala si capitalista; traditionala si moderna), intre doua moduri cardinale de existenta (oriental - occidental) si intre aparenta si esenta, legate si de pozitia geografica si de "rascruce" a lumilor, tipica istoriei nationale. Aceste "dualisme" ar conferi lumii romanesti "identitatea in deznadejde" a tuturor categoriilor aflate in campul de observatie, "apologie a invinsilor", mai precis a victimelor miturilor modeme, fantasmelor, fictiunilor masinii, progresului etc., toate generatoare de dezechilibru, incertitudine, singuratate, "inversunat sa puna stapanire pe planeta, sa-si creeze o fericire planetara, de animal planetar, omul a pierdut sensul cosmic al vietii"; omul "interior" a fost abandonat unei totale solitudini, fericirea promisa de profetii capitalismului s-a dovedit simpla iluzie. In locul implinirilor sociale si morale, asistam la o degringolada venala, corupta, sterila, macabra anuntand apropierea unor dezastre de apocalipsa (Ochii strigoiului, Carlton, Adapostul Sobolia). Epuizarea rapida a energiilor, nesiguranta interioara, dezechilibrul psihic devin consecintele in plan individual ale procesului istoric: "Niciodata omul n-a fost mai nefericit decat astazi, fiindca niciodata nu s-a gasit mai inalt suspendat in vid, fara reazem interior intr-o societate in lichidare, care se autodevora." (Prefata la Plecat fara adresa). Esential, asadar, proza lui PETRESCU ridica problemele acute ale epocii in consonanta cu proza europeana contemporana: prelungirea tehnicii naturaliste (preferinta acordata atmosferei asupra intrigii, pictura a "mediului" actionand eroziv asupra personajelor), coincidenta de viziune cu proza lui Thomas si Heinrich Mann, cu Jules Romains, G. Duhamel, Musil sau Friedo Lampe, prin comuna idee a unei civilizatii bolnave si a sensibilitatii sale. Univers populat de "oameni fara calitati", sentiment al unui "unanimism" de semn negativ, lume de frustrati, cavaleri de industrie, boemi, ratati superiori (indeosebi artisti), arivisti, decrepiti, decavati, anarhisti, fauna ambigua, recrutata din intreaga scara sociala, de la declasati si lumpeni pana la aristocratia de sange (ori a banului) si la exponentii puterii politice. Cu toata aceasta diversitate balzaciana, tipologia prozei lui PETRESCU ramane, paradoxal, monocorda, reductibila la figura, singura plauzibila, a "invinsului", continuand, in alt peisaj istoric, drama lui Dan al lui Vlahuta ori a lui Andrei Rizescu, eroul lui Bratescu-Voinesti. De la Radu Comsa (cap de serie, erou construit cu o mai aplicata arta a desenului psihologic) pana la Bogdan Cernegura (din Ochii strigoiului), personajele predilecte ale scriitorului sunt animate de acelasi numitor comun al mentalitatii, reactiilor, gesticii si destinului. Experienta iterativa a eroilor lui Rea "dezradacinatului" si "inadaptabilului" sortit esecurilor, infrangerilor, ratarii sau gestului disperat. Accentul fantastic ori senzational din unele romane nu face decat sa sublimeze impactul cu o realitate inaderenta, caracterul conventional al intrigii fiind aici inca mai evident. Scriitorul ramane mai personal in evocarea epica lenta, lipsita de spectaculos, a existentelor crepusculare, impregnate de atmosfera decadenta, nu strain aici de situl unei "art nouveau" atunci la moda. Informat si deschis experientelor estetice PETRESCU era de altfel la curent cu miscarea mondiala a prozei interbelice, cautand, cu ostentatie uneori, sa se "puna de acord" cu tehnicile ei modeme: montajul epic influentat de cel cinematografic, sectiunea transversala intr-o realitate temporala ori spatiala, alternanta simbolica a planurilor, rapida (cateodata simultana) schimbare a cadrelor etc., inclusiv ideea-pilot a "romanului marelui oras" (introdusa de Manhattan Transfer al lui Dos Passos, 1925, si de Berlin Alexan-der Platz al lui Doblin, 1929), preluate cu destul fler scriitoricesc de PETRESCU in Cheia visurilor, Duminica orbului, Calea Victoriei, Carlton. Aceasta tehnica narativa vizibil moderna se afla insa intr-o permanenta inadecvare cu stilul stufos, "sadovenian", al prozei cezarpetresciene mereu trasa indarat spre ritmurile verbale lenese ale povestirii traditionale. Observatia realista, acida, nervoasa a gazetarului e "tradusa" intr-un discurs pletoric, arborescent, asociativ si livresc cu ostentatie, pricina a desuetudinii acestei proze, altfel atat de receptiva la problematica epocii si la chestiunile de estetica a romanului nou. PETRESCU e unul dintre putinii prozatori romani prin excelenta citadin, evoluand fara prejudecati si stinghereli in mediile cele mai felurite, create de diversificarea societatii noastre postbelice; el sesizeaza cu acuitatea observatorului cu indelunga experienta o fenomenologie caracteristica simptomele si diagnoza maladiilor ce macina lumea sa, chiar daca solutiile lipsesc ori se limiteaza la paleative morale. PETRESCU e, prin fibra intima a talentului sau, un reporter avid de actualitate, ancorat in prezentul miscator si cu greu sesizabil fara prejudecata "perspectivei", dispus sa investigheze tot ce-i cade sub ochi. Daca prejudecata calofila n-ar fi alterat stilistica discursului, el ar fi putut depasi, prin idei si organica viziune asupra lumii, cat si printr-o arhitectura epica impresionanta, pe marii sai contemporani, pe care i-a concurat, de altfel, in cea mai larga si populara audienta de public. Posteritatea, in acord cu sentintele criticii interbelice, a corectat sensibil relieful scriitorului. PETRESCU este un caz interesant de creator divergent, la care ideile si proiectele, mult mai interesante, o iau inaintea realizarii estetice, aceasta minata de multiple carente.

OPERA

Scrisorile unui razes, Bucuresti, 1922 (ed. II, 1929; ed. definitiva, 1941); Drumul cu plopi, Bucuresti, 1924 (ed. definitiva, 1942); Omul din vis, Craiova, 1925 (ed. definitiva, 1945); intunecare, I, Bucuresti, 1927; II, Craiova, 1928 (ed. II, Bucuresti, 1929; ed. definitiva, 1943); Carnet de vara, Craiova, 1928; Omul care si-a gasit umbra, Bucuresti, 1928; Aranca, stima lacurilor, Bucuresti, 1929 (ed. definitiva, 1943); Simfonia fantastica, Bucuresti, 1929 (ed. definitiva, 1944); Calea Victoriei, Bucuresti, 1930 (ed. definitiva, 1943); Flori de gheata, Bucuresti, 1930; La Paradis general, Bucuresti, 1930 (ed. definitiva, 1942; reed. 1970); Pif Paf Puf Bucuresti, 1930; Cain si Abel, Bucuresti, [1930]; Comoara regelui Dromichet, Bucuresti, 1931 (ed. definitiva, 1943); Baletul mecanic, I-IL, Bucuresti, 1931 (reed., 1975); Kremlin, Bucuresti, 1931; Plecat fara adresa, 1900, Bucuresti, 1932 (ed. II refacuta, cu un cuvant inainte in doua versiuni ale autorului si o prefata deM. Gafita, Bucuresti, 1973); Fram, ursul polar, roman pentru copii, ilustratii de N. N. Tonitza, Bucuresti, 1932; Oras patriarhal, I-II, Bucuresti, 1933; Apostol, Bucuresti, 1933 (ed. definitiva, 1944); Miss Romania, I Nepoata hatmanului Toma; II Floarea de agave, Bucuresti, 1933; Aurul negru, Bucuresti, 1934 (ed. definitiva, 1943); Aurul negru. Comoara regelui Dromichet, Bucuresti, 1949 (alte ed. 1956; 1961; 1974); Greta Garbo, desene de N. N. Tonitza, Bucuresti, 1934; Cheia visurilor, Bucuresti, 1935; Duminica orbului, Bucuresti, 1935 (ed. definitiva, 1946, reed., 1975); Luceafarul, Bucuresti, 1935; Nirvana, Bucuresti, 1936; Romanul lui Eminescu, I-II, Bucuresti, 1938; 1907, I-II, Bucuresti, 1937-1938; III, Bucuresti, 1943 (reed., 1957); Iliuta copilul, Bucuresti, 1939; Ochii strigoiului, I-III, Bucuresti, 1942; Carlton, Bucuresti, 1944 (ed. II, 1946); Adapostul Sobolia, Bucuresti, 1945; Omul de zapada, Bucuresti, 1945; Razboiul lui Ion Saracu, Bucuresti, 1946; Tapirul, I-II, Bucuresti, 1946-1947; Doctorul Negrea, nuvela, Bucuresti, 1949; Neghinita, Bucuresti, 1949; Doua inimi tinere, Bucuresti, 1951; Nepotii gornistului, scenariu cinematografic (in colab. cu M. Novicov), Bucuresti, 1952; Despre scris si scriitor, eseuri, Bucuresti, 1953; Nepoata lui mos Costachi, Bucuresti, 1953; Ajun de revolutie 1848, Bucuresti, 1954; Vino si vezi, nuvele, Bucuresti, 1954; Parjolul, piesa in 3 acte, 7 tablouri, (in colab. cu Dinu Bondi), Bucuresti, 1954; Ai nostri ca brazii, nuvela, Bucuresti, 1955; Oameni de ieri, oameni de azi, oameni de maine, Bucuresti, 1955; Scriitorul si epoca sa, Bucuresti, 1956; Marturiile unui scriitor, Bucuresti, 1957; insemnari de calator, reflectii de scriitor, Bucuresti, 1958; Cele dintai povestiri, Bucuresti, 1958; Drumul cu plopi, Bucuresti, 1961; Vladim sau Drumul pierdut, Bucuresti, 1962; Evocari si aspecte literare, ed. ingrijita si pref. de Mircea Popa, Timisoara. 1974; Nuvele, Bucuresti, 1978; Intunecare, postfata si tabel cronologic de M. Gafita, Bucuresti, 1980; Naluca, Bucuresti, 1981; Calea Victoriei, ed. si repere istorico-literare de A. Rusu, Bucuresti. 1982; Oras patriarhal, Bucuresti, 1982. Apostol, postfata de I. Vlad, ed. de C. Popescu, Cluj-Napoca, 1984; Romanul lui Eminescu, I-III, ed. ingrijita, note si postfata de V. Cutitaru, Iasi, 1984; Aurul negru, ed. de C. Popescu, Cluj-Napoca, 1984; Calea Victoriei, ed. de C. Popescu, Bucuresti, 1985; Corespondenta lui Cezar Petrescu, ed. ingrijita, cu o introducere, note si indici de St. Iones-cu, Cluj-Napoca, 1986; Proza fantastica, postfata de C. Ciopraga, Iasi, 1986; Somnul, nuvela, ed. ingrijita, pref. si note de M. Dascal, Bucuresti, 1988; Adapostul Sobo-lia, roman, ed. ingrijita si pref. de M. Dascal, cu o postfata de Perpessicius, Bucuresti, 1989; Omul din vis, nuvele, ed. ingrijita, antologie si repere istorico-literare de M. Dascal, Bucuresti, 1989; Calea Victoriei, ed. ingrijita, tabel cronologic si referinte critice de Doina Babeu, Timisoara, 1989; Fram, ursul polar, Chisinau, 1990. Greta Garbo, pref. de PETRESCU Seicaru, ed. ingrijita si postfata de T. Nedelcea, Craiova, 1992; intunecare, I-II, de C. Popescu, Bucuresti, 1992; Omul de zapada, Cluj-Napoca, 1994; Intunecarei, ed., pref. si curriculum vitae de T. Vargolici, Bucuresti, 1995; Duminica orbului, pref., curriculum vitae si bibliografie de Laina Dumitres-cu, Bucuresti, 1997. Traduceri: Const. Sedyh, Dauria, in colab. cu A. Ivanovschi, Bucuresti, 1951; S. Sydyk-bekov, Oameni de azi, in colab. cu VI. Volschi, Bucuresti, 1951; F. G. Gladkov, Volnita, in colab. cu A. Ivanovschi, Bucuresti, 1952; M. Gorki, Nuvele, in colab. cu Elena Constantinescu, Bucuresti, 1952; Vera Inber, Povestiri despre copii Bucuresti, 1952; N. Marenkov, Semnul prieteniei. Bucuresti, 1952; Balzac, Mos Goriot, Bucuresti, 1955 (alte ed., 1959; 1964; 1972); H. Sienkiewicz, Pentru paine, in colab. cu T. Holban, Bucuresti, 1955; M. Gorki, Mama, in colab. cu N. D. Gane, Bucuresti, 1955 (alteed. 1956; 1959; 1961; 1964); Balzac, Opere, II Eugenie Grandet, Bucuresti, 1956; M. Gorki, La stapan, in colab. cu Ada Steinberg, Bucuresti, 1956 (ed. II, 1960); idem, Universitatile mele, in colab. cu Ada Steinberg, Bucuresti, 1956 (ed. II, 1960); idem, Opere, VIII. Nuvele, in colab. cu Irina Leca si Elena Constantinescu, Bucuresti, 1957; F. V. Gladkov, Anul crancen, in colab. cu A. Ivanovschi, Bucuresti, 1957; M. Solohov, Povestiri de pe Don, in colab. cu A. Ivanovschi, Bucuresti, 1957 (alteed., 1959; 1963; 1972); Balzac, Opere, III. In cautarea absolutului. Mos Goriot. Melmoth imparat, Bucuresti, 1957; L. N. Tolstoi, Opere, XII. Nuvele si povestiri, in colab. cu S. Recevski, Bucuresti. 1958; Balzac, Eugenie Grandet, Bucuresti,
1959 (alte ed. 1960; 1972); M. Gorki, Opere, XIV. Nuvele. Schite. Amintiri. Povestiri. Versuri, in colab. cu A. Barbu, Bucuresti, 1959; H. Sienkiewicz, Nuvele, in colab. cu T. Holban, Bucuresti, 1960; M. Solohov, Donul linistit, I-II, in colab. cu A. Ivanovschi, ed. IV, Bucuresti,
1960 (alte ed., 1963; 1986); L. N. Tolstoi, Sonata Kreutzer si alte povestiri, in colab. cu S. Racevski, Stefana Velisar Teodoreanu etc, Bucuresti, 1971 (alta ed. 1991); M. Gorki, Copilaria, in colab. cu Ada Steinberg, Bucuresti, 1981 (alteed. 1988; 1994).

REFERINTE CRITICE

E. Lovinescu, Istoria, IV; PETRESCU Constantinescu, Opere si autori, 1928; idem, Critice, 1933; S. Cioculescu, in Revista Fundatiilor Regale, nr. 10, 1934; Perpessicius, Mentiuni, II, III, IV; G. Cali-nescu, Istoria; T. Vianu, Arta; O. Papadima, Creatorii si lumea lor, 1934; H. Stancu, Cezar Petrescu, 1958; M. Gafita, Cezar Petrescu, 1963; Ov. S. Crohmal-niceanu, Literatura, I; I. Balu, Cezar Petrescu, 1972; I. Maxim, in Familia, nr. 3-4, 1973; D. Micu, in Limba si literatura, voi. 2, 1973; Al. Oprea, in Steaua, nr. 19, 1973; C. Ungureanu, in Orizont, nr. 29, 1974; Al. George, in Romania literara, nr. 31, 1977; N. Manoles-cu, in Steaua, nr. 8, 1979; I. Apetroaie, in Ateneu, nr. 1, 1981; C. Cublesan, in Romania literara, nr. 50, 1982; Gh. Lazarescu, Romanul de analiza psihologica in literatura romana interbelica, 1983; V. Rapeanu, Scriitori; A. Sasu - Mariana Vartic, Romanul romanesc, II; H. Candroveanu, Literatura; A. Cosma, Romanul, I; Sultana Craia, Fetele Orasului, 1988; Al. Piru, Critici; V. Barna, in Romania literara, nr. 41, 1997; Gh. Grigurcu, ibidem, nr. 38, 1999.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.

 


Copyright © 2009 - 2014 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.