Caci la inviere, cei ce inviaza nici nu se insoara, nici nu se marita, ci sunt ca ingerii lui Dumnezeu, in cer.
(Matei, 22, 30)
!
Sotia mea, Fecioara mea, eu te-am ales anume, mantra cu care te invoc, Domnul si-o ia de nume, fata pe care ti-o ador, Domnul si-o ia de fata ca muritornemuritor, frumsetea si-o invata, mana mea, sclava harului ca Domnul Eonii, mana cu care iti mangai Imparatita
Ioni, mana cu care iti tamai tremuratoare glezna, pura ca muzica dintai ilumineaza bezna, ca mi-i destul sa te mangai cu mana si cu talpa ca-n rugaciune sa ma tii cat tine-aceasta kalpa, caci carnii tale dogorand ca aurul plecat i-s, cuptor de foc tinand un paradisum voluptatis,
Sotia mea, Fecioara mea, cu tine ma-mprejmuie impar fumata cu santal, paciuli si tamaie, odor di femina hranind sufletul mortii mele!
ca lotus rusinat plutind insamantat cu stele, nu stelele care isi sorb raza lor dintr-o raza, ci ochii Minimului Sfant care in noi viseaza
si se deschid ca unui orb l-atingerea luminii,
Fecioara trezitoare a Sarpelui Kundalini, tu, trezitoarea mea din somn, in somn tu imi esti visul, cincizeci de sacre litere cu care imi scriu scrisul, cincizeci de rune-s trupul tau in cincizeci de pozitii, scara de ingeri pentru noi liturgic ingeritii,
Sotia mea, Fecioara mea, eu te-am ales anume miile e tres metrese-aveam, nu le mai stiu de nume, urmeaza-ma cum ai pluti, eu, Cerul ti-s hartia pe care Sufletul sa-ti scrii bland martiamartia,
Sotia mea, Fecioara mea, de-acum mi-i moartea moarta, Pamant de miere si mieriu ca o stupina sparta, sufletul stalpnic mi-1 ingiulgi cu carnea-ti fara vina, Regina-a-mperecherii-n Cer, si Rege, si Regina, caci tu esti mantuirea mea, tu imi esti mantuirea, la randul meu, fecioara-ti sunt si-abia-ti indur privirea, si cand ma mangai nu mai sunt decat doar mangaierea Mangaietoareopurureofericitinvierea!
!
ce eu nu stiu, ce tu nu stii, Acela Viersul stie,
Sotia mea, Fecioara mea, fecioara mea Sotie, scriu treaz cum as vorbi in somn si somnul mi-i trezvie, nu cu franturi de limba vom, vom sti cum se invie, ci iubitoare, iubitor noi doi sa fim Iubindul
Sfant Androgin calatorind la cel Calatorindul, mergandiubind la Dumnezeu iubindmergand prin Domnul, cat ne viseaza ca venim si-1 tine dulce Somnul!
I
!
Sotia mea, Fecioara mea, eu te-am ales anume, mantra cu care te invoc, Domnul si-o ia de nume, fata pe care ti-o ador, Domnul si-o ia de fata, cand eu te tin pe tine-n bra-si tu ma tii in brata,
Solara Roata, trupul meu, data de-a dura in ger
si tras pe roata si pe roza vanturilor sanger,
Aceea care stii sa-auzi muzicienii ingeri in plangeri plange-ma si-n plans ma fericeste-n plangeri,
Sotia mea, Fecioara mea, preabuna si preatandra, cu crestetul incoronat de-orbirea Brahmarandra, cu Lotusul cel Rasarit cu-o mie de petale ce-au inflorit rostindu-ti numele senioriale!
!
de ce a fost ca tu sa-mi vii, eu n-am stiut, Fecioara, iti vad doar sanii tai plangand, edenica povara, unul de altu-indragostiti, nestiind ce-i desparte, doi nuferi singuri suferiti cu lujerele-n moarte, de ce a fost ca tu sa-mi vii ? eu vad numai cum luneci ca o mandala tremurand privirile-mi destuneci
s-a zilei voluptate-atunci imbratiseaza sara, ca-n inceputul cel Dintai tu mie-mi esti Fecioara, tu esti fecioara cu sani mari pe care a visat-o vecinie curata-n al ei trup, vecinie sine peceato, cel imuabil visator Atotbrahmavisarea, pe care vecii-1 inconjor ca valurile marea, tu esti Fecioara-al carei chip inohipuie sfieli a a pielei cerluce cum si Krsna are pielea
si ca o poarta-a Templului exact sub jayna-chakra sta niul scris cu mana Lui ca brazda-n via sacra, tu esti Fecioara cu sani mari, cambrati, ambrati, rotunzii, in stravezimea lor sarati de lacrimi cum sunt grunzii, tu esti fecioara cu grumaz ce-ti toarce-n aer torsul ce Preursita mi te-au tors si cat va tine torsul ? rare panzeturi de-aur sfant tot trupul ti se toarce ca eu pe-un fir luminiscent sa stiu a ma re-ntoarce in bulbii supraluminati, vartejele luminii, Fecioara sani inharizmati, tu, Sakti-Kundalini!
!
vino pe Calea cu opt cai, nici una constrictoare, asculta-ti sabda inimii, intaie clopotare, caci tu de rele m-ai pazit ca pe sarmani matruna, Fecioara-n inuri preotesti liturghisind maimuna, Sotia mea, Fecioara mea, cu sale tari de mula, tu cresti din radacina inimii iconodula, Doamna-a Norilor-plutind, ce roza iti e pulpa, esti Doamna-n Norii Plutitori ori poate esti o Tulpa!
(Din volumul Alte fragmente din Muzeon, 1992)
Limbajul poetic al acestui cantec de dragoste" este imbibat de cuvinte si expresii prelevate din texte vechi indiene, incat o intelegere aproximativa a semnificatiilor lui nu-i posibila fara o atenta investigatie a nivelului lexical-semantic, demers menit sa identifice sensurile originare ale unor termeni pe care poetul ii foloseste ca material de figurare in propriul discurs:
- Titlul, Jeu d amour, are un caracter generic in ansamblul creatiei lui Cezar Ivanescu, el fiind atribuit unui mare numar de poezii. Cuvantul joc din componenta titlului, citit in relatie cu subtitlul, Maithuna, poate avea sensul obisnuit, de activitate placuta, joaca, dar si de cantec", de melodie", cum arata si al doilea subtitlu, Melodie-a infinirii. Si intr-un sens, si in celalalt, referindu-se la dragoste, cuvantul joc, in filosofia veche indiana, in special in tantrism, evoca ritualul unirii erotice, prevazut cu o serie intreaga de reguli, pe care protagonistii trebuie sa le respecte!
pentru ca acest act sa devina un proces iluminator, mistic, de contopire cu Brahman.
- Subtitlul, Maithuna, numeste, in aceeasi filosofie veche indiana, impreunarea sexuala, conceputa ca un ritual specific. inteleasa inca din timpurile vedice ca simbol al unirii erotice, maithuna semnifica unirea contrariilor" in gandirea brahmanica, iar in tantrism, ea este transformata in instrument al mantuirii: Adevarata unire sexuala este unirea lui Parasakti (KundalinI) cu Atman; celelalte nu reprezinta decat raporturi trupesti cu femeile", se spune in Kularnava Tantra, V, 111-112 (Mircea Eliade, Yoga. Nemurire si libertate, Humanitas, Bucuresti, 1993). Iata ce scrie Mircea Eliade, in legatura cu conceptia de baza a maithun-ei: orice femeie goala este o incarnare a lui prakrti. Va trebui deci s-o privim cu aceeasi admiratie si detasare pe care o confera examinarea insondabilului secret al Naturii, nelimitata ei capacitate de creatie. Nuditatea rituala a unei yogini are o valoare mistica intrinseca: daca in fata unei femei goale nu descoperi, in zona cea mai profunda a fiintei tale, aceeasi emotie terifianta pe care o resimti in fata revelatiei Misterului cosmic - atunci nu mai exista rit, exista doar un act profan, cu toate consecintele stiute (consolidarea legaturilor karmice etC). Cea de a doua etapa consta in transformarea Femeii prakrti intr-o incarnare a lui Shakti: partenera de rit devine o Zeita, dupa cum si yoginul trebuie sa incarneze zeul. () Unirea sexuala se transforma intr-un ritual prin care cuplul uman devine un cuplu divin" {op. cit., p. 223). impreunarea se transpune si se valorizeaza in cant liturgic (samaN).
- mantra, in conceptia vechilor indieni, este o formula sacra" cu functie creatoare in formularile rituale. Mircea Eliade, in studiul sau despre Yoga, informeaza ca mantrele sunt instrumente de concentrare, provenite dintr-un limbaj secret, initiatic, ininteligibil pentru profan, o manthra nedezvaluindu-si semnificatiile decat pronuntata conform anumitor reguli si asimilata", trezita" si traita. Manthrayana e un limbaj secret, cu o metafizica subiacenta, care urmareste trezirea constiintei primordiale", obtinerea conditiei de Buddha (p. 187). Forta magica a manthrelor rezida in faptul ca ele sunt obiectele" pe care le reprezinta, fiecare element cosmic posedand o bija manthra, adica un sunet mistic", care este suportul sau, insasi fiinta sa. O mantra este un simbol in sensul arhaic al termenului: ea este in acelasi timp A«realitateA» simbolizata si A«semnulA» simbolizat" {ibideM). Acesta este si sensul nuclear al formularii mantra cu care te invoc", din poezia lui Cezar Ivanescu. Ca un experimentat yogin, poetul invoca Femeia sacra rostind o mantra, altfel spus, un discurs amplu, alcatuit din cuvinte mutilate, din cuvinte preluate din limbajele secrete vedice, din expresii latinesti, din creatii lexicale proprii (cerluce", trezvie", mergandiubind"), un discurs incantator, cu profunde rezonante interioare si cu nelimitata capacitate sugestiva. Fara prea mari riscuri, am putea considera Maithuna lui Cezar Ivanescu o mantra moderna, in sensul de specie lirica singulara in literatura noastra.
- Eoni, din versul mana mea, sclava harului ca Domnul Eonii", e un termen intalnit in special in limbajul filosofic si numeste esentele" fundamentale de natura ideala; lumea ideala. in textul poetului, cuvantul are valoarea unei personificari a lumii ideale.
- imparatita Ioni se refera la organul sexual feminin, in sanscrita, yoni insemnand vulva, reprezentata, in muladhara chakra (unul din centrii energetici ai organismului umaN), sub forma unui triunghi cu varful in jos, in centrul caruia se afla linga (peniS), iar in jurul acestuia, incolacita ca un sarpe, Kundalini, care inchide cu gura ei deschizatura linga-ului. Dupa alte interpretari, yonisthana e o chakra separata, reprezentand locul in care se reunesc Shiva si Shakti, loc al beatitudinii. Poetul realizeaza o metafora-simbolica, pentru a sugera sursa dorintei, dar si a existentei (prakritI).
- kalpa, din versul ca-n rugaciune sa ma tii cat tine-aceasta kalpa", este numele dat in sanscrita ciclurilor existentiale anterioare. Vechii indieni credeau in metempsihoza, iar unii calugari budisti erau capabili sa-si rememoreze vietile anterioare, pe durata a 80.000 de mari kalpa (Mircea Eliade, op. cit., p. 162). Sensul cuvantului, in poezia lui Cezar Ivanescu, e acela de cat tine-aceasta viata", de durata a unei existente umane.
- imparfumata cu santal, paciuli si tamaie" e un vers care contine o enumeratie de placute mirosuri exotice, menite sa figureze mai ales aspecte ale spiritualitatii femeii adorate {santului este un arbore extrem-oriental cu lemnul alb si mirositor; paciuli - o planta erbacee din regiunile tropicale din care se extrage un ulei eteric cu parfum puternic ; tamaie - substanta rasinoasa mirositoare, care se obtine din scoarta livanuluI). Toate aceste rafinate mirosuri sunt comprimate in originala metafora sinestezica odor di femina, care sugereaza farmecul feminitatii.
-paradisum voluptatis, din versul cuptor de foc tinand unparadisum voluptatis", e o sintagma latineasca avand - tradusa cuvant cu cuvant - sensul de paradis al voluptatii" (loc al placerii paroxisticE). Interpretata in contextul mai larg al discursului poetic, sintagma exprima (in consonanta cu alte expresii latinestI) discrete accente senzuale, sublimate poetic.
- lotus rusinat plutind insamantat cu stele" si Lotus cel Rasarit cu-o mie de petale" sunt sintagme care trimit, de asemenea, la conotatii din campul semantic al sexualitatii. In sens propriu, cuvantul lotus denumeste o planta acvatica din familia nimfeaceelor. Planta are flori (albastre sau trandafiriI) placut mirositoare si frunze decorative, e inrudita cu nufarul si traieste in tarile calde. in sens figurat, in tantrism, cuvantul era folosit pentru a numi uterul", locul in care, in practicile yoga, s-ar produce iesirea din Timp". Maithuna, explica Mircea Eliade, e unirea lotusului" (padmA) cufulgerul (vajrA) ca realizare a starii de vacuitate in plexul nervilor cerebrali (padmA) (op. cit., p. 227). Atribuirea unei semnificatii erotice lotusului porneste si de la configuratia plantei, de la forma florilor ei mai ales ; asemanatoare cu o palnie, configuratie reflectata si de numele familiei botanice din care face parte lotusul, aceea a nimfeaceelor. Dupa cum se stie, in mitologie, Nimfele sunt fecioare ale naturii (in mitologia greaca), care simbolizeaza apele, muntii, padurile, arborii, dumbravile etc. Acest sens au sintagmele si in poezia lui Cezar Ivanescu, ele fiind niste metafore ambigue, al caror inteles penduleaza, ca in mai toate elementele de figuratie poetica din acest text, intre planul senzualitatii si planul spiritualitatii, intre carnal si astral, fenomenal si absolut (acesta fiind si paradoxul structural al s emio-sis-ului poeziei in discutie, de fapt, al intregii creatii a poetuluI).
- ochii Mirumului Sfant care in noi viseaza" este un vers in care ochii Minimului Sfant" trimit la planul transcendental, la Absolutul care se fenomenali-zeaza, prin iubire, dar care, o data fenomenalizat, aspira, tot prin iubire, la nemurire, la statutul sau de principiu indeterminat. Cum se stie, cuvantul mir se refera, in sensul sau propriu, la untdelemnul parfumat si sfintit, folosit in cadrul diferitelor religii (in special in crestinisM) la savarsirea unor ritualuri (impartasaniE).
- Fecioara trezitoare a Sarpelui Kundalinr face referire la unul din simbolurile centrale in filosofia si practicile yoga. Kundalini este prezentata, in mitologia indiana, in acelasi timp, sub forma unui sarpe, a unei zeite si a unei energii. Identificata cu Sabdabrahman (zeul supreM), cu OM (sunetul mistic al AbsolutuluI), Kundalini cumuleaza atributele tuturor zeilor si zeitelor. Mircea Eliade (op. cit., p. 211, Hathayogapradipika, III, 9) o prezinta in acesti termeni: A«Kutilangi (avand trupul rasuciT). Kundalini, Bhujangi (serpoaica), Sakti, Isvari, Kundali, Arundhati, toti acesti termeni sunt echivalenti. La fel cum se deschide o usa cu cheia, yoginul deschide poarta eliberarii (muktI) slobozind pe Kundalini cu ajutorul HafhayogaiA», Atunci cand zeita adormita este trezita prin gratia lui guru, toate chakrele sunt rapid traversate". () Sub forma unui sarpe, ea salasluieste in mijlocul corpului (dehamadhyagS) tuturor creaturilor. Trezirea Kundalinei se traduce prin senzatia unui mare foc". Intr-un cant de Gurijaripada se intalneste urmatoarea prezentare poetica a ritualului erotic: Lotusul si fulgerul se intalnesc la mijloc si, prin unirea lor, Candali ia foc. Incendiul atinge cada lui Dombi: iau Luna si torn apa. Nu mai este nici foc puternic, nici fum - si patrundem in cer prin varful muntelui Meni" (Mircea Eliade, op. cit., p. 212). Cezar Ivanescu sugereaza, prin metafora Sarpelui Kundalini, iubirea ca energie universala, omniprezenta, sub dublul ei aspect sau mod de manifestare : senzualitate profana si aspiratie mistica spre contopirea cu Absolutul, conceput ca unire a contrariilor, intocmai ca in tantrism (unirea lui Parasakti cu AtmaN).
- cincizeci de sacre litere cu care imi scriu scrisul,/cincizeci de rune-s trupul tau in cincizeci de pozitii,/scara de ingeri pentru noi liturgic ingeritii" sunt versuri care cuprind cateva sintagme poetice imposibil de a fi intelese fara a apela la simbolistica terminologiei yoga. Astfel, sintagma cincizeci de sacre litere" se refera la numarul semnelor grafice (literE) ale alfabetului sanscrit, in care sunt scrise textele initiatice vechi indiene, cantecul (mantrA) poetului nostru fiind (de el insusI) conceput ca un text sacru (scris cu litere sfinte"). Urmatoarea expresie, cincizeci de rune", se refera la numarul de pozitii", adica de gesturi corporale si imagini puternic vizualizate pe care le presupune ritualul yoga (inteles, concomitent, ca un act concret, dar si ca demers interiorizat, in care sunt implicati yoginii: mudre. Expresia sacre litere" evoca si literele inscrise pe petalele lotus-ului din fiecare din cele sapte chakre (centrU) din organismul uman. De exemplu, in muladhara chakra, lotusul rosu cu patru petale are inscrise pe acestea literele v, s, s si s, iar lotusul din sahasrara chakra (din crestetul capuluI) are inscrise pe cele o mie de petale {sahasra = o miE) toate articulatiile posibile ale alfabetului sanscrit, care cuprinde 50 de litere (50 x 20). Cu alte cuvinte, cele cincizeci de pozitii" ale trupului" femeii sacralizate sunt figurate (vizualizatE) ca cincizeci de rune", runele fiind, cum se stie, caractere grafice (literE) ale celor mai vechi alfabete germanice, pastrate in inscriptii si documente (germ. RuneN). Iar sintagma scara de ingeri" e o metafora prin care poetul sugereaza ideea ca cele cincizeci de pozitii" (figurI) ale ritualului, codificate ca tot atatea sacre litere", sau rune", sunt trepte ale unei scari" sacramentale, pe care urca, spre mantuire", spre Absolut, ingeritii" prin liturghia maithun-ei.
- Sfant Androgin calatorind la cel Calatorindul/mergandiubind la Dumnezeu iubindmergand prin Domnul" sunt versuri care indica nucleul filosofic al mantrei poetului Cezar Ivanescu, prin metafora Sfant Androgin", care trimite la ideea lui Unu primordial din Rig Veda, reprezentand unitatea indestructibila a principiilor masculin si feminin {BrahmaN), spre care aspira, neincetat, toti muritorii. Maithuna, in aceasta conceptie, devine un ceremonial prin care se realizeaza reintregirea originara a Fiintei. in mitologia greaca, androginul era o fiinta fabuloasa bisexuata, cu aspect de om dublu. Vrand sa se emancipeze de sub dominatia zeilor, Zeus a pedepsit-o, taind-o in doua. in mitologiile stravechi, Zeii primordiali (Zurvan, Re etc.) sunt androgini. in mitologia biblica, Adam si Eva erau, initial, lipiti spate in spate, pana cand Iahweh i-a despartit, lovindu-i cu o secure. in Geneza, I, 27, se spune ca omul a fost facut barbat si femeie" totodata, dupa chipul lui Elohim", de unde rezulta ca si divinitatea era androgina. in filosofia greaca, Platon concepea androginul ca un bulgare dintr-o singura bucata, cu patru maini si patru picioare, cu un cap cu doua fete opuse, pe un grumaz rotund. Jumatatile rezultate din despicarea in doua a androginului, risipite in lume, tind sa se reuneasca, regasind natura primitiva prin dragoste (se spune in BanchetuL). in filosofia indica (Rig-VedA), Fiinta primordiala e androgina si reprezentata de Brahman, puterea misterioasa care tine Universul, principiul oricarei existente, Fiinta pura, Absolutul. - Si in mitologia crestina, divinitatea e androgina si ubicua, la fel, ingerii (vezi si Victor Kernbach, Dictionar de mitologie generala).
- cu crestetul incoronat de-orbirea Brahmarandra" : sintagma orbirea Brahma-randra" trimite la locul imaginar in care, conform conceptiei tantrice, se savarseste actul paradoxal al transcenderii lumii fenomenale, al iesirii din Timp". Brahma-randha este numele lui chakra sahastrara, numit si nirvana chakra. Pornind de aici, poetul ajunge la o creatie lexicala proprie, Atotbrahmavisarea, o metafora prin care se sugereaza realitatea" visata a Fiintei pure, a transcendentului, neconditionatului, a Nirvanei.
- Versul ca o mandala tremurand privirile-mi destuneci" solicita fondul cultural aperceptiv al cititorului printr-un alt cuvant cu rezonanta exotica, tot din vocabularul ezoteric al practicilor tantrice: mandata, al carui sens originar este de desen" simbolic, de imagine" grafica in iconografia variantei yoga tantrice. in "ritualul particular al liturghiei acestei variante, termenul are semnificatia de centru in care se reflecta imaginea Universului si a zeitatilor. Desenul comporta o centura exterioara unul sau mai multe cercuri concentrice, cuprinzand un patrat impartit in patru triunghiuri, iar in mijlocul fiecarui triunghi sunt alte cercuri, cu figurile divinitatilor Aceasta este schema generala a mandalei. Sunt insa nenumarate variante (in forma de labirint, palate etC). Functia mandalei consta in initierea in misterele Cosmosului in apararea de fortele distructive si, in fine, in inlesnirea concentrarii", prin care se realizeaza un fel de descensus ad inferos (ca si in LabirinT), adica un proces de stingere (moartE), urmat de resurectie". Mircea Eliade comenteaza: Cum mandata este o imago mundi, centrul ei corespunde punctului infinitezimal strabatut perpendicular de axis mundi; apropiindu-se de el, discipolul se apropie de Centrul Lumii" -() el asista atunci, in viziune, la emergenta tuturor divinitatilor ce-si iau avant din inima sa, umplu Spatiul cosmic si se resorb din nou intr-insul" (op cit p 195) La aceasta functie iluminatoare a desenului simbolic se refera comparatia personificatoare ca o mandala", din textul poetului. Femeia adorata devine o imago mundi in care poetuli (prin definitie, un vizionaR) descifreaza, contopindu-se cu ea, misterele Creatiei.
- In versurile: Tu esti Fecioara al carei chip inchipuie sfieli a/a pielei cerluce cum si Krsna are pielea", intalnim numele altei zeitati din mitologia indica in Mahabharata, Krsna apare fie ca erou si semizeu, fie ca a opta reincarnare a zeului Vishnu (vezi V. Kernbach, op. cit.). in contextul maturei poetice pe care o analizam comparatia m discutie este motivata nu atat de atributele fizice ale zeului cat mai ales de semnificatia sa mitologica: esenta insasi a lui Krsna este dragostea infinita iar aceasta (Radha = dragostE) nu cu o femeie de rand se poate descoperi, ci cu o femeie extraordinara.
- Versurile : Si ca o Poarta-a Templului exact sub jayna chakra/sta. mul scris cu mana Lui ca brazda-n via sacra" impun atentiei cateva simboluri poetice cu punctul de pornire aflat de asemenea in diverse limbaje initiatice. Astfel, mul, in limbajul simbolic matematic (si el un limbaj initiatiC), reprezinta cifra 3,14, numar irational pozitiv sau negativ, care poate fi reprezentat cu ajutorul unei fractii zecimale neperiodice, cu partea zecimala infinita (ex. + n, egal cu A± 3,14159266). Comparat cu o Poarta a Templului (orice poarta avertizeaza ca patrunderea intr-un spatiu nu e permisa decat in anumite conditii, cu atat mai mult o poarta a unui templu - lacas in care se savarsesc ceremoniale sacrE), mul devine, in poezia lui Cezar Ivanescu o metafora simbolica pentru a sugera ca maithuna, ca ritual de obtinere a mantuirii presupune o initiere speciala, ca accesul la centrul Brahmarandha inseamna iesirea din Timp, atingerea infinirii". Aceasta semnificatie se contureaza mai clar daca avem in vedere ca mul sta scris" de mana Lui" (mana divina a lui BrahmaN) exact sub jayna chakra", ca o brazda-n via sacra". Prin forma sa, (N) semnul devine echivoc, sugerand, pe langa sensurile simbolice mentionate, si anumite detalii anatomo-fiziologice. In doctrina tantrica a celor sapte chakra (centrI) din organismul omului, Jayna chakra numeste sediul facultatilor cognitive, al simturilor (ajna chakrA) si se afla situat intre sprancene (plexul cavernoS). Imaginea (mandalA) acestui centru (chakrA) consta intr-un lotus alb cu doua petale, in care e inscris un triunghi alb cu varful in jos (simbol pentru yoni, iar in mijlocul triunghiului un linga, denumit itara (celalalt"). Aici se afla sediul lui Paramasiva. Bija-mantra este OM, iar zeita tutelara- Hakini (Mircea Eliade, op. cit., p. 210).
- In versurile : !
vino pe Calea cu opt cai, nici una constrictoare/asculta-ti sabda inimii, intaie clopotare", se face referire la ceremonialul maithunei, mai precis, la cele opt parti ale acestui ritual, descris, in amanunt, in Nayika - Sadhana - Tika. Versurile dau expresie poetica unui indemn la savarsirea ceremonialului Caii cu opt cai", ascultand sabda" inimii (cuvantul sabda insemnand sunetul mistic" al AbsolutuluI).
- Sintagma Fecioara mea, cu sale tari de mula" contine un atribut al feminitatii, al carui sens se poate descifra tot prin referire la doctrina celor sapte chakra. Mula, din expresia sale tari de mula", inseamna, in sanscrita, radacina". Unul din cei sapte centri energetici se numeste muladhara chakra.
Ne-am oprit, in lectura noastra explicativa", numai la cuvintele si expresiile preluate de poet din limbajul practicilor yoga si la cele cateva sintagme latinesti, lasand la o parte celelalte elemente de limba care nu ridica dificultati deosebite in procesul decodificarii poetice.
Cum am vazut, poezia lui Cezar Ivanescu se inspira din filosofia si ritualurile stravechi indiene referitoare la actul unirii erotice. Semnificatia acestor ritualuri era insa ambigua, chiar pentru cei ce le oficiau si, mai tarziu, pentru exegeti, datorita, in primul rand, terminologiei folosite in descrierea lor. O creatie literara moderna, inspirata din asemenea ritualuri, utilizand ca elemente de figuratie poetica cuvinte cu rezonanta exotica, structural ambigue, ridica, fara indoiala, reale dificultati in procesul receptarii. Ca atare, ar parea cu totul lipsita de temei pretentia de a propune si sustine o anumita interpretare ca unica posibila.
1. Una din lecturile posibile ale Maithunei ar fi aceea de a intui in ea o liturghie erotico-mistica, in cadrul careia participantii par a se detasa de statutul unor fiinte profane, pentru a se comporta ca niste inzeiti (ingeriti", spune poetuL). Unirea sexuala nu vizeaza numai (sau nu numai - iata ambiguitatea fundamentala a ritualuluI) unirea conjugala ca hierogamie, deci planul karmic, plan al cauzalitatii universale, care inscrie omul in transmigratia indefinita, prin reproducere naturala perpetua, ci, mai cu seama, planul sacru al unei contopiri mistice. Ceremonialul capata astfel atributele unei actiuni purificatoare, prin care barbatul si femeia, fiinte natural--limitate, cauta mantuirea" prin contopirea mistica cu divinitatea. Prin urmare, mantuirea", inteleasa ca purificare spirituala, poate fi obtinuta, ca in ritualurile sacrificiale vedice, printr-o unire erotica ceremoniala, comportand anumite actiuni preliminare, omologari simbolice, rugaciuni, ca in oricare desfasurare liturgica.
In ritualurile erotico-mistice din timpurile vedice, se pornea de la transfigurarea femeii, aceasta devenind astfel un simbol sacramental. impreunarea era transmutata in cant liturgic. Acest proces de transmutare a unei activitati psihofiziologice in sacrament - spune Mircea Eliade - este caracteristic intregii spiritualitati arhaice", mai tarziu, in brahmanism si apoi in tantrism, el ajungand sa simbolizeze unirea contrariilor". Autorul mentionat citeaza, printre altele, un pasaj din Chandogya -Upanisad (II, 13, 1-2), in care unirea sexuala era transpusa si valorizata in cant liturgic (samaN), mai ales vamadevya (melodia ce insoteste tescuirea somei la amiaza).
Revenind la Jeu d amour, putem identifica similitudini formale destul de evidente intre ritualul maithunei vedice si maithuna poetica a lui Cezar Ivanescu. Ceea ce impune, de la inceput, in procesul receptarii poeziei in discutie, este organizarea enuntului in unitati prozodice (cinci la numaR), evident delimitate printr-o figura grafica predilecta, semnul exclamarii, care sugereaza tensiunea lirica implicata in starile extazice, aparute pe parcursul desfasurarii ritualurilor mistice. in fiecare unitate prozodica se intalnesc cuvinte si expresii (Sotia mea", Fecioara mea"), care, prin repetarea lor insistenta, duc la conturarea unui ritm anumit, de cantec liturgic, de ceremonial. Pe langa reiterarea sistematica a unor asemenea expresii cu vadite efecte incantatorii, un rol deosebit pe linia obtinerii atmosferei sacramentale a ceremonialului il au cuvintele si expresiile exotice, preluate din limbajul textelor sanscrite si folosite ca simboluri ezoterice (mantra cu sensul de cantec initiatic, kalpa, ciclu existential, Kundalini, iubire, mandata - imagine simbolica, Brahma-randra - loc al transcenderii realitatii fenomenale, Krsna - erou si zeu in Mahab-harata, sabda - cantec mistic etC), de asemenea, cuvintele si expresiile create de poet, cu rezonanta exotica si cu functionalitati stilistice diverse (de epitete, repetitii, epifore, chiasm, refren, acumulari lexicale, inversiuni, invocatii, interogatii, metafore etc, etC), precum: muritor nemuritor, Mirumul Sfant, Regina-a-mperecherii-n Cer, Mangaietoareopurureofericitinvierea, Calatorindul, mergandiubind, Atotbrahmavisa-rea, cerluce, Doamna-a Norilor-PlutinD).
Urmarind unitatile prozodice ale textului, putem sesiza etapele liturghiei" erotico--mistice, implicate in acest insolit ceremonial cu subtext plurivoc Fie ca il receptam ca un cantec de dragoste profan, fie ca il citim ca un ritual erotic sacramental, el se desfasoara dupa o anumita randuiala.
Prima unitate strofica (cea mai intinsa, cuprinzand 36 de versurI) incepe cu o invocatie a femeii transfigurate ( !
Sotia, Fecioara mea, eu te-am ales anume,/ mantra cu care te invoc, Domnul si-o ia de nume,/fata pe care ti-o ador, Domnul si-o ia de fata/ca muritornemuritor, frumusetea si-o invata"), ca intr-o adevarata rugaciune, al carei incipit consta in invocarea divinitatii, sau ca in ritualul mitic al cantecelor orfice, care incep cu captarea bunavointei muzelor inspiratoare. Urmeaza, imediat, rugaciunea fierbinte adresata femeii sacralizate, in termeni plini de semnificatii ambigue, in care nuantele senzualitatii profane se imbina cu acelea simbolico-mistice, in unitati semantice complexe, aproape imposibil de disecat si delimitat (Sotia mea, Fecioara mea, cu tine ma-mprejmuie/imparfumata cu santal, paciuli si tamaie (odor di femina hranind sufletul mortii mele/ca lotus rusinat plutind insamantat cu stele" (),. Regina-a-mperecherii-n Cer, si Rege, si Regina/caci tu esti mantuirea mea, tu imi esti mantuirea (la randul meu, Fecioara-ti sunt si-abia-ti indur privirea").
A doua si a treia unitate strofica (alcatuite din 20 de versurI) dau expresie, in acelasi limbaj metaforic, plin de ambiguitati, aspiratiei spre unirea erotico-mistica, sub semnul divinitatii, al lui Unu primordial (ci iubitoare, iubitor noi doi sa fim Iubindul/Sfant Androgin calatorind la cel Calatorindul/mergandiubind la Dumnezeu iubindmergand prin Domnul/cat ne viseaza ca venim si-1 tine dulce Somnul!
" ; Sotia mea, Fecioara mea, preabuna si preatandra/cu crestetul incoronat de-orbirea Brahmarandra").
Cea de-a patra unitate prozodica (de 24 de versurI) contine Revelatia simbolismului sacru al iubirii, mai precis, al actului erotic ( ca o mandala tremurand privirile-mi destuneci/s-a zilei voluptate-atunci imbratiseaza sara/ca-n inceputul cel Dintai tu mie-mi esti Fecioara" () pe care a visat-o" vecinie curata-n al ei trup" () cel imuabil visator Atotbrahmavisarea"). Revelatia sacra a ritualului erotic se produce prin transmutarea atributelor fizice senzuale ale femeii (sanii plangand", ca doi nuferi, singurii suferiti cu lujerele-n moarte" ; sexul plin de taine ; torsul conturat in aer") in simboluri ezoterice. Cum spuneam, transmutarea are loc in procesul desfasurarii ritualului erotico-mistic, un rol deosebit avand formulele sacramentale mentionate, in mod periodic repetate.
Ultima parte (alcatuita din opt versurI) reia invocatia de inceput si da expresie unui ultim elogiu, ca punct culminant al ceremonialului liturgic ( Sotia mea, Fecioara mea" (), tu cresti din radacina inimii iconodula,/Doamna-a Norilor--Plutind", esti Doamna-n Norii Plutitori"), amintind de finalul rugaciunii fundamentale crestine (Caci a Ta este imparatia, si puterea, si slava in veci. Amin!
").
Analiza organizarii discursului poetic ne indreptateste, in concluzie, sa citim in Maithuna poetului Cezar Ivanescu o foarte originala si impresionanta liturghie a dragostei ca act sacramental, strabatuta de la un capat la altul de un filon liric complex, cu accente multiple, de uimire si de fascinatie, de admiratie si adoratie, de transfigurata dorinta si aspiratie erotico-mistica.
2. Daca ne concentram atentia asupra substantei filosofice (pur ideaticE) a textului, atunci putem citi poezia ca un ritual tantric de initiere in tainele Universului, cu alte cuvinte, ca o metafora poetica dezvoltata ^procesului cunoasterii Absolutului. Mircea Eliade atragea atentia asupra faptului ca, atunci cand se interpreteaza un text sanscrit in cheie tantrica", anevoie poate fi distins A«concretulA» de A«simbolicA»", sadhana tantrica propunandu-si tocmai transsubstantializarea oricarei experiente concrete" (op. cit., p. 217). Altfel spus, este dificil sa se decida daca este vorba despre un act concret sau de un simbolism sexual. Ambiguitatea originara a Maithunei se regaseste, la un nivel si mai rafinat, in Maithuna poetului Cezar Ivanescu. Dar, intrucat in limbajul intentional" al vechilor texte indiene din care poetul s-a inspirat, oricare fenomen erotic poate exprima o etapa a meditatiei, un exercitiu de transgresare a lumii profane si, invers, oricarei stari contemplative i se poate atribui un sens erotic, interpretarea poeziei in discutie ca ritual gnoseologic pare indreptatita.
Ca in tantrism, Cezar Ivanescu stabileste anumite omologii si analogii intre Universul infinit (macrocosmoS) si organismul omului (microcosmoS). Femeia (Sotia mea, Fecioara mea" ; fecioara mea sotie") este transsubstantializata in zeita (Doamna-a Norilor--Plutind" ; Doamna-n Nori-Plutitori" ; Fecioara incoronata de Brahmarandra cu Lotusul cel Rasarit cu-o mie de petale" ; Fecioara visata de Atotbrahmavisarea" ; fecioara vecinie sine peceato"). Ea este scara inzeita care conduce spre locul in care se infaptuieste coincidentia oppositorum, reintegrarea polaritatilor, unirea cu Brahman, Iubindul", cum spune poetul (Sfant Androgin calatorind la cel Calato-rindur/mergandiubind la Dumnezeu iubindmergand prin Domnul"). Ne oprim, in mod special, la unul din pasajele cu mare relevanta pe linia semnificatiei filosofice a poeziei:
Sotia mea, Fecioara mea, de-acum mi-i moartea moarta, Pamant de miere si mieriu ca o stupina sparta, sufletu-mi stalpnic mi-1 ingiulgi in carnea-ti fara vina, Regina-a-mperecherii-n Cer, si Rege, si Regina, caci tu esti mantuirea mea, tu imi esti mantuirea, la randul meu Fecioara-ti sunt si-abia-ti indur privirea si cand ma mangai nu mai sunt decat doar mangaierea, Mangaietoareopurureofericitinvierea!
Sotia mea, Fecioara mea, eu te-am ales anume, mantra cu care te invoc, Domnul si-o ia de nume, fata pe care ti-o ador, Domnul si-o ia de fata, ca muritornemuritor, frumsetea si-o invata.
Poetul consemneaza, in continuarea invocatiei sale, aspecte ale frumusetii fizice a iubitei, ca o pregatire a saltului in imaginatie, in planul rememorarilor. in continuare, se produce transgresarea realitatii fizice, concentrarea inlesnind patrunderea in constiinta (smaranA), in memorare fascinanta a calitatilor feminitatii:
Fecioara trezitoare a Sarpelui Kundalini, tu, trezitoarea mea din somn, in somn tu imi esti visul
Ultimele versuri ale partii intai dau expresie unei transmutatii a calitatilor obiectului invocat si rememorat, intr-o alta imagine, ideala; femeia iubita se transforma in zeitate (e partea care ar corespunde aropei din ritualul yogA): sufletu-mi stalpnic mi-1 ingiulgi in carnea-ti fara vina, Regina-a-mperecherii-n Cer, si Rege, si Regina, caci tu esti mantuirea mea, tu imi esti mantuirea, la randul meu, Fecioara-ti sunt si-abia-ti indur privirea.
Partea doua a poeziei ar marca rememorarea frumusetii femeii, in absenta ei (manavA), ca pregatire a meditatiei erotico-mistice :
Sotia mea, Fecioara mea, fecioara mea Sotie, scriu treaz cum as vorbi in somn, si somnul mi-i trezvie.
In partile a treia si a patra, discursul poetic ia forma unei meditatii de inspiratie metafizica (dhyanA):
Aceea care stii sa-auzi muzicienii ingeri in plangeri plange-ma si-n plans ma fericeste-n plangeri, Sotia mea, Fecioara mea, preabuna si preatandra, cu crestetul incoronat de-orbirea Brahmarandra. si ca o mandala tremurand privirile-mi destuneci; Ca-n inceputul cel Dintai tu mie-mi esti Fecioara. in continuare, prin repetarea sistematica a formulelor rituale de mai multe ori citate in comentariul nostru, receptam o adoratie a femeii inzeite, pe fondul unei maxime concentrari lirice, care sugereaza, in final, iluminarea, indumnezeirea prin iubire: tu esti Fecioara cu sani mari pe care a visat-o, vecinie curata-n al ei trup, vecinie sine peceato, cel imuabil visator Atotbrahmavisarea.
Fecioara-n inuri preotesti liturghisind maithuna, Sotia mea, Fecioara mea, cu sale tari de mula, tu cresti din radacina inimii iconodula, Doamna-a Norilor-Plutind, ce roza iti e pulpa, esti Doamna-n Norii-Plutitori
