Ghenovicescu se trezise de groaza se ridicase spre spatarul foto¬liului nostru si cauta sa tie pe Mouthy care intaratata si indracita se intindea ca un sarpe incolacitor sa-mi ajunga la gura
Pietrele de pe sosea trosneau in jerbe de sub roti, de parca ar fi fost simplu noroi. Marginoiu, care era mult mai curajos decat Ghenovicescu, il consola:
- Lasa, draga, ca-ti plateste petroliferul picioarele, daca ti le rupi, in dolari.
Malatu, care motaia in fundul masinii, cu pardesiul pus si gulerul ridicat pana la urechi, Dumnezeu stie de ce, a intarit parerea:
- Daca-ti rupi picioarele, dai lovitura te ia Mouthy de barbat. Unsprezece milioane si un fotoliu, cu motor, ca sa te plimbi singur prin gradina.
Dar Mouthy, cu capul rotund si obrajii bucalati sub ochii oblici putin, cu breton pana la sprancene, ceea ce o facea sa semene uimitor a papusa, a intors capul, placida si cu accent:
- Draga, din partea mea nu cauta sa faci pe interesantul ca nu te iau, nici cu picioare, nici fara picioare
Ghenovicescu, exasperat si infuriat, cautand sa-si pastreze rolul de conducator si umorist, cu tot caraghioslacul fricii lui, schita gestul s-o stranga de gat:
- Lighioana erotica, si intorcandu-se revoltat: Jur ca in viata mea nu mai merg cu prostii la drum fi luase basca si o tragea de par: De gatul unuia inteligent nu te-ai agata asa.
Stiu ca lumea si prietenii chiar ma cred prost Bineinteles ca nimeni nu mi-o spune in fata Singur Gnenovicescu, «are, pentru ca e spiritual, isi permite orice, ma apostrofeaza asa, uneori, dar fireste ca nimeni nu-1 ia in serios si nu am de ce sa ma supar.
Acum e furios:
- Daca n-ai fi atat de prost, as suferi grozav cand vad femeile murind dupa tine Dar asa nu conteaza E ca si cand m-ar insela nevasta-mea cu lacheul dansator.
Iar Mouthy imi suiera cald, atingandu-mi lobul urechii:
- Saraca dama ta Sa poata sta asa, ce fericita ar fi
M-am suparat si i-am spus ca e o gluma de prost gust sa mi se vorbeasca de femeia aceea care ma plictiseste ingrozitor.
Ghenovicescu facea de obicei pe socoteala acelei doamne, dimineata pe plaja, glume rautacioase:
- Ma, Fred, ca sa scapi de asta, trebuia sa-ti aduci aeroplanul. Nu-i chip sa te slabeasca asa cu una, cu doua Uite-o ca vine iar.
76
Crispat insa, incearca acum s-o retie din cand in cand pe Mouthy, dar, prudent, isi da seama ca orice miscare a lui ar putea tulbura reflexele mele.
Descreierata mi se atarnase, de la un timp, de gat insinuanta, cu ceafa usor sprijinita pe dosul mainii cu care tineam volanul si, cu fata in sus, imi sorbea buzele Trebuia sa tiu gatul intepenit, ca sa-i sustin greutatea si ca sa-mi pastrez privirea in conul de lumina la doua sute de metri, pe sosea.
- Asculta, Fred, sar jos sa stii, m-arunc jos in sfarsit, Mouthy s-a potolit putin Ghenovicescu o supraveghea insa, iar cand a vazut ca are de gand sa reia, a apucat-o de gat, si, paralizandu-i astfel miscarile, a tras-o, cu genunchii ei goi si rotunzi, cu soldurile plinute, peste gramada din dos Nu i-au mai dat drumul, desi se zbatea, dar cred ca ea exagera miscarile tocmai pentru ca-i placea lupta asta. Eu am fost si mai multumit, deoarece L.C. a venit aproape de mine Vorbea foarte asezat, fara gesturi, privea mereu inainte si-mi arata astfel profilul ei cu botisor aristocratic. Am domolit mersul si am discutat tot timpul despre teatru.
Din cand in cand, intorcandu-se, suradea pe ganduri: obrajii inalti se arcuiau frumos, schitand doi vagi S de o parte si de alta a gurii, faceau gropite si i se vedeau dintii albi din fata. Mi-a spus ca m-a vazut uneori chiar la repetitii si i-am explicat ca sunt prieten cu seful de cabinet al Teatrului National. Rochita de olanda alba, cu tesutul ei de minuscule patratele, ii inchidea, cum era moda, intr-o elipsa mica, taiata de rosul siragului de coral, gatul lung si vanjos de fata. As fi vrut s-o sarut acolo unde ceafa se topeste in umar, asa era de cuminte si de serioasa
Cu toate astea, cand am inceput sa intram in jocul prafuit al lumi¬nilor, din fata pravaliilor de fructe si maruntisuri balneare, in harmalaia de langa "Hotelul Bailor", mi-a spus:
- Stiu ca toata lumea o gaseste ridicola pe doamna aceea care cauta mereu sa fie langa dumneata, mie mi se pare insa foarte interesanta si as vrea s-o cunosc.
- Daca as vorbi cu ea, as fi bucuros, domnisoara, sa va fac aceasta placere Si intunecat: Dar ma agaseaza
- E asa de singura si tacuta E numai intre cucoane batrane. Ghenovicescu, suit deasupra ca sa faca loc pentru Mouthy acum potolita, a devenit rau:
- E logodnica lui fara speranta A visat la cinci ani, de Boboteaza, un cap de vitel distins, iar acum are impresia ca si-a descoperii: destinul.
Era atat praf si larma pe sosea, mai ales ca masini treceau necon¬tenit, incat nu auzeam si nu vedeam nimic, ca intr-o ceata deasa stra¬batuta de fasii de lumina opace Aproape sa dau din pricina asta intr-o
77 caruta cu pepeni, pe care n-o vazusem Am virat brusc si am intrat in san( Noroc ca mergeam la pas Masina nu s-a rasturnat, dar oprin-du-se prea brusc inclinata, dintre cei care erau ingramaditi la spate, Ghenovicescu si Mouthy s-au rostogolit in sant, aproape unul in bratele altuia. Mouthy a inceput sa-1 palmuiasca orbeste pe amicul nostru care, revenit din spaima, a spus rar, ca un doctor care stie ce spune:
- Te-am supraevaluat, Mouthy. Tu rasturnata pe volan n-ai putut sa-1 zapacesti atat cat a facut-o domnisoara Coremati, stand ca o fetita cu mainile pe genunchi. Si cu un dispret nemarginit: N-am sa-mi iert nicio¬data ca te-am crezut periculoasa
/ Am intrat in statiune pe la primarie, ocolind dupa "Hotel Movila", la stanga, facand nebunii. Luminam brusc, cu farurile, aleile in sus si in ; jos, ca sa denuntam pe indragostitii care profitau de economia de lumina a, primariei, sau perechile ascunse in automobile.
La "Popovici" plecase lumea straina si ramasesera, umpland pentru a treia oara gradina, mai mult obicinuitii incat veneam acum ca in familie si toti ne priveau ca pe intarziati. Era la o masa o frumoasa doamna, sotia unui avocat batran §i tare cumsecade din Bucuresti La inceput fusese mereu singura, dar cum aci singuratatea era socotita ca un semn de lipsa de aptitudini de seductie (incat o femeie singura era totdeauna socotita ca bolnava sau ca ocolita de ceilaltI), sfarsise prin a-si face un menaj de bai, cu trei engleji de la o societate petrolifera de pe la Moreni, barbati tineri, colturosi si plini de manii, dintre care cea mai surprinzatoare pentru cei care umblau toata ziua in halate, iar seara dansau in camasi albe, cu manecile indoite la jumatatea bratului, era ca, oricat ar fi fost caldura de mare, cei trei apareau seara in smochinguri negre cu rever lucios, ceea ce facea ca doamna R. sa apara si ea in toaleta de seara
La o alta masa mare erau vreo doua familii cu fete frumoase, imbra¬cate inadins fara pretentii, numai in jerseuri sau fulare colorate, una din ele aproape baieteste, si care totusi din cauza tineretii lor nu erau anonime nici pe plaja, nici aci Chiar printre celelalte erau cateva care gaseau mijlocul sa fie deopotriva de cochete si pe plaja si la restaurant Aceste cateva erau probabil singurele care stiau ca un costum de baie nu se ia la intamplare din intaiul magazin, ci se studiaza din vreme, ca o rochie, dupa revistele de moda Halatul de asemeni nu-1 luau "de-a gata" aproape barbatesc, ci isi alegeau cu o luna-doua inainte si culoa¬rea, si croiala De altfel, le cunosteai pe cele cateva femei care faceau un fel de francmasonerie a elegantei, pentru ca in anul acela erau singurele care aveau in loc de halat Ain fel de pelerine de culori vii (de pilda, Mouthy, L.C., chiar doamna card ma urmareA), cu gulere mari ca in picturile flamande si care le tineau capetele ca in vaze smaltuite, 78 pelerine pe care le lasau sa falfaie libere de tot in jurul corpului, pentru ca astfel sa iasa in mai mult relief plinul subtire si robust al trupurilor tinere. Si acum chiar, de indata ce am sosit, fetele noastre s-au dus sus in camerele lor sa-si schimbe rochiile Eu, de asemeni, cu toate pro¬testarile baietilor, m-am dus si am pus un sacou de flanela cenusie, la care purtam cravata rosie sau neagra, pieptanandu-ma cu grija, pentru ca mai ales aveam oroare sa-mi fie parul in dezordine
Cand am coborat, baietii alesesera o masa de nuieJe spre coltul de la intrare, instalasera pe ea o sticla mare de whisky si cateva sifoane Pe urma pornisera la dans, caci intrarea lor fusese salutata cu priviri stralucitoare de toate fetele si urmata de invitatii prin semne Intr-o ghereta-fotoliu de nuiele, cam cat o cabina telefonica, caci erau vreo cinci-sase pe de margine, Mouthy, care se scoborase cea dintai, fuma ascunsa de nu i se vedeau decat picioarele grasute, foarte tulburatoare, fara ciorapi, si mai ales genunchii goi si molateci ca o indoitura de trup de sarpe gros, auriu, si, ca si sarpele, erau mai negri pe spinare, deasu¬pra, si mai aurii, mai moi dedesubt.
Ma facuse sa-i promit ca nu voi dansa decat cu ea toata seara si acum ma astepta E adevarat ca ne si potriveam foarte bine Se spunea de altfel si aci ca dansez deosebit de frumos Dansam foarte linistit, putin absent, dar aplecat usor deasupra femeii, fara nici o miscare inutila si fara nici o strambatura de gigolo. Ea privea atenta de tot, inaltata in varful picioarelor, spre fata mea; ii impingeam putin bratul drept, ca sa-i vie cotul mult inapoi si in felul acesta umarul gol venea, cautandu-ma, spre mine, plin de o viata nemiscata Femeilor le sta bine sa aiba un aer putin afectat in timpul dansului, caci asta face parca sa circule in ele un fluid de sensibilitate dirijat. Alunecam asa amandoi, fara miscari, dar ritmic, pentru ca Mouthy, desi delicios izmenita, cu capul ei de gheisa, era de o pasiune concentrata si plina de liniste.
Nu vorbeam niciodata, bineinteles, in timpul dansului, si nici chiar Mouthy, oricat de vorbareata, uneori numai, caci alteori sta tacuta ca un sarpe ore intregi pe plaja, fara sa priveasca pe nimeni, dospindu-se in soarele fierbinte de amiaza, nu vorbea. De data asta insa mi-a soptit, glumind cu un ton fals, teatral diabolic:
- Platonica "dumitale" te insala Uite-o, danseaza cu un tip.
Doamna aceasta T., despre care toti spuneau ca a venit dupa mine la Tekirghiol, fusese pana acum foarte retrasa. Pana la amiaza sta de obicei jos in nisip s-o arda soarele ca pe o planta, singura aproape, dindos de "Popovici", unde plaja e mai mare, dar mai putin cautata, caci e cam pustie. Seara, cu o esarfa triunghiulara de batic asortat pe umeri, in rochie de casa verzuie, jad degradat in patrate intretaiate, spre alb (sau dimpotriva de culoarea fragilor degradatA), lua masa impreuna cu
. ■ 79 o doamna batrana, vecina de camera, prietena de aci de la "Popovici", si pe urma stau amandoua in sezlonguri ca sa priveasca dansul si lumea care venea. Asta-seara dansa insa, iar americanca mi-a strans mana cu unghiile tari.
- Ce e? Ti-a venit rau? Te vaifi ca se (ine dupa tine si acum cazi din aeroplan pentru ca o vezi dansand cu altul? si Mouthy facea un cap de copil cu breton, mirat.
N-am spus nimic Cand a incetat muzica, iar perechile s-au desfacut brusc, asa ca niste jucarii demontate, Mouthy, intorcandu-se de la juma¬tatea drumului spre gheretele noastre de plaja si vazand ca nu sunt in spatele ei, a inceput sa ma strige Credea ca am gresit drumul Sim¬team insa nevoia sa stiu la ce masa se duce doamna T. O pierdusem din privire in inghesuiala in care coborau perechile si acum o cautam cu ochii la toate mesele, mereu recunoscand cunoscuti, pe care fara sa vreau trebuia sa-i salut Nu stiu de ce, parca mi se infipsese o gheara in inima si imi simteam gura strambata de un suras.
N-am putut-o descoperi, iar pentru ca Mouthy ma striga prea tare, m-am intors. E iritant de indiscret si inelegant sa-fi auzi numele strigat intr-un restaurant.
Triumfand in mod comic, izmenita, s-a instalat in ghereta ca un tron de nuia, si-a vestit pe ceilalti:
- A vazut-o pe dama dansand si si-a pierdut globulele rosii din obraz.
Au inceput sa faca toti glume de prost gust, care imi erau penibile, dar nu erau nici atat de precise sau triviale ca sa justifice o izbucnire de sportiv, prea violenta. Simteam insa acum ca daca nu ma stapanesc cu totul, provoc un scandal, care ma ingrozea inainte, caci nu sunt in stare de un simplu duel de spirite si intepaturi ca Ghenovicescu, de pilda.
Pusesera mese in toate partile gradinii, adica pana in fundul ei, spre casutele cu pridvor, printre duzi si lilieci Unele din ele nu le puteam vedea si m-am sculat, dand o raita sa vad daca nu cumva doamna T. este la vreo masa dupa colt, in spatele orchestrei.
Totul era rasturnat si voia buna din masina era acum ca o intoxicare a sufletului. Abia cand m-am intors am vazut-o. Era la o masa aproape vecina cu noi, tot in marginea dinspre fatada de chalet a hotelului.
Era, in afara de doamna batrana, cu care lua masa de obicei, impre¬una cu trei domni pe care ii cunosteam, de altfel. Unul, un deputat oltean, cu o mutra rotunda de amorez de mahala, blond, cu o musta¬cioara mica tunsa si cu ochi putin cam copilarosi, altul, un economist si dansator monden, cam in varsta, cu cioc mic si mustata arcuita, mata¬soasa, de dandy demodat, iar cel de al treilea, un avocat voluminos si amabil din Bucuresti, care poate era sotul doamnei batrane. 80
Statea cu spatele la noi si nu avea scaunul cel mai bun, impotriva obiceiului deci, caci politetea barbatilor la masa nu se arata fata de doamna in varsta, ci fata de cea frumoasa, care, daca ar pleca, reuniunea n-ar mai avea rost pentru ei E de mirat ca femeile in varsta accepta aceasta capitulare sau, cine stie, le e teama ca, altfel, nu ar mai fi scoase in lume. Daca doamna T. era cu spatele la noi, asa incat era cu profilul spre gradina si nu putea sa priveasca in toate partile si, mai ales, ceea ce voiau frumoasele, sa fie privite din toate partile, insemna ca ori refuzase cu delicatete locul, ori vrusese anume sa stea cu spatele la noi
M-am intors la masa si mi-am turnat din sticla de whisky cat sa fac doua pahare Lipsea sifonul si asta m-a infuriat arzator. Simteam ca daca nu fac gestul de a turna sifon, orice alt gest as face, m-as trada - Draga, e ridicol sa fii atat de enervat din pricina unei femei pe care nu o cunosti macar si despre care recunosti ca te plictiseste cu insis¬tentele ei.
Tanara actrita, care se gatise cu multa grija - si asta mi-a facut o mare placere - imbracase o rochie de matase alba inflorata verde-pal, cu manecute, care-i masurau rotunjimea frageda a bratului ceva mai jos de umar. S-a interesat atenta, dar pudrandu-se, despre ce e vorba.
Mouthy a lamurit-o, lasand palul din gura, incovoiata insa asupra mesei
- "Sufera" din pricina ca 1-a tradat Platonica. L.C. m-a intrebat uimita:
- Poti fi atat de vanitos incat sa suferi fiindca o femeie care te adora si se tine dupa dumneata ca o umbra isi permite sa danseze si sa stea la masa cu altul? Si sincer, profund uimita: Sunt ingrozitori barbatii.
Mouthy era dezgustata, insa si din alte motive.
- Maine iti fac cunostinta cu ea Sa se termine o data comedia asta. Am protestat aproape speriat:
- Nu nu Nici nu ma gandesc Ma plictiseste cu insistentele ei intelegi?
L.C., framantandu-si buzele putin, ma priveste ironic si dragut ca un baietas, dar facand numai pentru atata gropite in obrajii inalti:
- inteleg deocamdata ca te plictiseste ca nu mai insista Marginoiu, lungan cu fata rasa, brazdata de cute ca un actor, venise de la o alta masa, aducand paharul, ca sa-si toarne din sticla de whisky. De obicei, baietii isi stabileau un soi de domiciliu teoretic la masa noastra si pe urma colindau mesele burgheze, familiale, venind numai sa-si umple paharul, dar unii veneau pentru asta chiar cand erau ei insisi cu familia, stiind ca pe masa noastra e totdeauna o sticla de whisky, sau crusoane. Asculta, si in timp ce-si turna, lung, negricios, ingamfat:
- Ma duc s-o invit la dans.
81
Dupa razboi, pana anul acesta, "moda" permitea sa inviti la dans o femeie fara s-o cunosti, chiar atunci cand era cu barbatul ei, pe care, nici pe el, nu-1 cunosteai.
Mouthy, mirata si sincer binevoitoare, cu gura cat un banut:
- Stii ca a mai refuzat pe altii in alte seri? Sa nu te intorci cu steagul , plecat
- Se pastreaza pentru vitelul de aur a intrerupt acru Ghenovicescu, care nu uita spaima si enervarea de pe drum.
Am devenit mai palid, dar nu pentru ca insulta lui m-ar fi atins Asta era genul lui si nimeni nu-1 lua in serios. Uneori era in insultele lui chiar un ton de admiratie, ca in imprejurarile dintre prieteni. "Vitelul de aur" era fireste aluzie la bogatia mea si, daca vrei, si la pretinsa mea frumusete; in realitate mi-a fulgerat prin minte o banuiala, raspandita apoi in sange ca un lichid de injectie. Am inchis ochii, caci mi s-au crispat mainile.
Marginoiu se aplecase ceremonios in fata doamnei T., incat Mouthy a incremenit, sorbind din pahar, asa cu coatele pe masa, acum, si cu pumnii grasuti, sprijinind capsorul cu fata incadrata de breton pana la sprancene, si buclele negre care-i cadeau in jos, arcuite peste urechi, acoperindu-le.
- Tampit mai e Vrea sa-1 turteasca mai in plin refuzul. Putea sa incerce mai discret
Dar doamna T. a raspuns surazand cu toata figura, putin grabita si absenta, incat toti am ramas mirati E o femeie frumoasa, desi poate fara stilul modei, dar cand e serioasa are trasaturile cam tari putin, incat uneori pare urata Cand surade insa - vag indurerat totdeauna - trece parca la o alta extremitate si devine de o feminitate fara pereche. Ochii albastri, aproape violeti, cand e vesela, de culoarea prunei brumate alteori, si apropiati putin, stralucesc dintr-o data, impreuna cu albul dintilor de sus, caci gura ii e mult mai mare. Toata fata i se coloreaza brusc, incat pana si parul putin cam uscat si des, ca de negresa, devine dintr-o data parca matasos si viu. Are un suras care se vede departe in multime si individualizeaza.
Cand dansa cu deputatul blond si cu mustacioara, faceau o pereche putin cam provinciala Marginoiu e insa un dansator desavarsit, inalt, se apleaca usor deasupra femeii, parca s-o protejeze in timpul dansului.
Doamna T. nu avea aerul acela afectat, si nu era imbracata si nici pieptanata ca femeile mondene - parul lins, carlionti mici rasuciti ascutit pe obraz in dreptul urechii, ca dansatoarele spaniole, asa cum cerea moda, sau "bubikopf" ca Mouthy, sau baieteste ca L.C. Nu avea aerul acela nervos ca e stransa prea de aproape si vrea sa se departeze dand umerii inapoi, creand o linie oblica de la umar la stramtura taliei, atunci
82 cand dansa cu deputatul. Marginoiu, tinand insa bratul stang indoit de la cot, si de acolo perfect paralel cu pamantul, impins si putin in fata ca tulpanul alb cu care isi facuse un fel de turban in loc de palarie. ii indulcea mult fata, i-o implinea, feminizandu-i-o. Toata lumea ii cauta cu privirea.
Orchestra canta un tango argentinian, la moda, de o pasiune mola¬teca, de tenorino vag sentimental, al carui farmec era tocmai in aceasta destindere voita, care dadea leganarii muzicale ceva din gratia aeriana a miscarilor de pisica si un mister, cam ieftin, de lampa scazuta.
Galgojanu, altul din banda, care urmarea perechea impreuna cu toti cei de la masa noastra, si-a aprins tigara si a privit-o lung ca un cunos¬cator.
- Esti un dobitoc daca eviti sa cunosti o femeie ca asta si observand ca-mi caut o tigara nervos, s-a grabit sa-mi dea tabachera din dreptul lui.
Mouthy si-a tuguiat buzele, privind spre ea, si pe urma s-a intors concludent si dispretuitor:
- Are un suras absent si binevoitor, de regina care vrea sa se faca populara
Si-a turnat whisky si mi-a turnat si mie din nou
Am dansat pe urma cu ea, numai pentru ca la intoarcere sa-mi schimb locul si sa iau un scaun de unde sa vad mai bine pe doamna T. Americanca a inteles si m-a privit mirat si compatimitor cu mimica, facand ochii frumosi si oblici, mici, lipind buzele intentionat si ermetic aducand umerii arcuiti in fata. intorsesem scaunul si incalecasem pe el, cu coatele pe spatar si obrazul culcat pe brate. Doamna T. era mereu cu spatele la mine.
De multa vreme curiosii de pe la gard plecasera sa se culce, unele mese erau acum goale.
Mouthy m-a intrebat, izmenindu-si capsorul, sprijinit in mana de madona grasuta, peste buclele cazatoare in patrat:
- De ce nu te duci, draga, s-o inviti la dans?
L.C, care se instalase mai demult in ghereta-jilt, insa, m-a sfatuit sa nu fac asta, daca n-o cunosc, caci pentru mine ar fi mai grav sa fiu refuzat.
Mouthy, uimita:
- Sa-1 refuze, scumpo? Dar ea moare dupa el De asta a venit sa-1 caute la Movila Ar fi o fericire pentru ea s-o danseze.
■ ■ . ■ ■ .■ ■ 83
Galeoianu mv fr TI2K ? a propus p
economistul brun
noi pe maM "arii. y .H, r"s;:: sr;rbaie -■■■
- Hai cu barca! Hai la turc
Spre indignarea lui Ghenovicescu:
- Ati innebunit? In halul 5ct o NT J . cizmari sambata seara? I! ^ * ^^ ** ^ Ca niSte sub luna. " 6rg nicl daca *tlu ca stai goala la prora,
Mouthy, tot mai excit**-
Cateva clipe GhenovS"c^ ""**.incantata S ° faca * Pe - a amenintat apoi ca, daca ma m f ""* " ""^ si mila si m-a ma cu sifon * mai framant atat> ma domoleste stropindu-
Lumea de la mesele verinp roasa probabil cu maine ni PT amUZata si indulgenta, bucu- lui Fred Vasilescu (Z «1 P°.VT PC plaja »alta" cu banda ^a a asemenea petrecen nu sunt li"? ^f"T") coT* desigur ca
Peste catva timpZ^T" ^f i ^ eU Sufeream- gradinii cei trei Cand s a! Pe Poarta de lemn cu zabrele vechi a bine dispusi, doamna T. s a ^ fT ^ ^ ^ mUUUmiti Si in ochi §i atunci a baut ostem J ■ ? mme~ Al" PT1"0 furi°S nici o miscare Ei fnor CpQtatlV ciocnind Pah^ cu toti Nu-mi scapa era in pauza, de^atuct i T^ ^ *"* ^ ^ ^ lautar sa cante h> masa lor" *!^*TT°f«. a cerut sa vie un d hotel. fost refuzat Politicos de catre maitre
^Pt;Ter n modHuI s,fidator in care-caiare pe- putin obraznic ^nnulZ^lZ^ Ti *? " ^ " & C3t de deputatul aproape se liPiSe £* ^ Palmuiesc- De 1* un timp, masa bratele lor LimpleTeautr-amr ^ ^ 1U3U ObieCte de pe umede, cu ochii vioiTmai^fTtrCiICat-Suradeamereu i
Tmai^fiereu cubuz^ minunat incadrata de acel tu rh T " °U l°ata fata inmuiata viu,
el turh T -am uitat furios la ea m . . j-aseza esarfa de batic ne «nL- PnVlt dlsPretultoare, in timp ce el ii palmelor. Am baut iar, Pan5 cand^^ f ^^ CUPrinda "** * P«dul altele. Urmaream asa de hotSit ma mmiC m Stlde si ^ cerut la noi vazusera ca nu mai i CC S£ PCtrece la masa aceea ca ^ d^ nedumerire si asteptare. S1 ma P"veau tacu(i cu destula
84
Doamna T. era viu ametita; cand insa deputatul a voit sa-i dea sa bea din paharul lui, nu m-am mai putut stapani, si cam impleticindu-ma, m-am dus acolo, am batut cu pumnul in masa, strigand indignat:
- Doamna, esti o nerusinata.
S-a ridicat in picioare cu fata putin lungita de uimire, cu ochii mari de-abia mai respira isi framanta degetele lungi, parca putin uscate, vii.
- Cine esti dumneata? Ce vrei? Parca m-ar fi palmuit.
- Cine sunt? Ce vreau? Ai uitat cand framantam cu dumneata droturile divanului meu? (Si stam gata sa lovesc in oricine.)
Toata gradina incremenise Multa lume se sculase in picioare Cei trei insa nu miscau nici unul, reputatia mea de boxeur si bun scrimeur ii inghetase pe scaune Doamna T. a inchis ochii si toate trasaturile fetei i s-au frant, doar dunga usoara dintre sprancene s-a inaltat Avea gura indurerata, intredeschisa de i se vedeau putin dintii frumosi de deasupra. Pe urma a deschis ochii, plini de lumina, lichizi, inlacrimati.
Atunci s-a sculat de la o masa un tip de lautar sau doctor, asa ceva, cu mustata de plotonier, cu mansete scrobite ca doua burlane, pe, care nu-1 mai vazusem niciodata, s-a oprit in fata mea, m-a privit in ochi, aprig, si mi-a spus suierat, tare, amenintandu-ma cu aratatorul:
- Domnule, esti un gujat Si, daca n-ai fi beat, te-as palmui.
Am vrut sa ridic mana Mi-era moale am vrut sa injur, dar i-am intalnit ochii, am inceput sa-mi plimb limba uscata peste buzele arse, nu puteam articula o vorba
Se asezase iar jos, cand m-am dezmeticit putin si am facut doi pasi pana la masa lui, balbaindu-ma:
- Te rog sa-mi dai adresa dumitale. M-a privit cu acelasi aer de matador:
- Vila Victoria Tekirghiol - sat.
Doamna T. s-a sculat de la masa si fara sa priveasca pe nimeni, cu ochii dusi, a dat buna seara si, impreuna cu doamna batrana, s-a urcat in hotel.
A doua zi, duminica, Marginoiu si Costescu s-au dus cu masina mea si i-au cerut sa constituie cartelul Au luat apoi contact cu un capitan de infanterie si un profesor de liceu. Au cazut de acord asupra pistolului si toata dupa-amiaza Marginoiu a cutreierat Constanta ca sa gaseasca arme. S-au intalnit din nou si au convenit sa se amane o zi iesirea pe teren, iar Marginoiu s-a dus seara la Bucuresti de unde a adus pistoale. Miercuri, dupa ce am incercat vreo doua terenuri, fiindca intalneam mereu oameni, la munca, pe ogoare, urmandu-ne in doua masini, am luat-o pe dupa "Hotelul Bailor", in sus, ocolind in fata bisericii la dreap¬ta, apoi pe un drum de care, in marginea unei tarlale de porumb am iesit intr-o campie de la capatul lacului.
85
Am schimbat trei focuri, eu tragand in sus si cred ca la fel a facut si Ladima.
Marginoiu mi-a marturisit mai tarziu ca a doua zi doamna T. i-a cerut staruitor o intrevedere si i-a spus ca acest duel nu trebuie sa aiba loc Pe urma, cand el i-a explicat ca e inevitabil, 1-a implorat sa faca asa ca sa nu existe victime A staruit atat, a plans aproape - mi-a spus el uimit - incat si-a dat cuvantul de onoare ca armele vor avea incarcatura insuficienta N-a fost greu, mi-a spus, sa-i convinga si pe ceilalti trei, nici unul dintre ei nedorind sa-si provoace complicatii in caz cand unul dintre noi ar fi fost ucis.
Asa l-am cunoscut pe George Demetru Ladima, despre care am aflat tot atunci ca e ziarist in Bucuresti, si acum, sub fotografia asta legata cu panglica deasupra unui teanc de scrisori, il descopar parca intr-un mor-mant. Sa gandesc ca a iubit-o pe Emilia, sa-i gandesc alaturi mi-e as;a de greu, cat imi venea in scoala sa adun caii cu gastele.
Cand am venit in Bucuresti, il vedeam adesea pe strada intr-o zi, imi aduc aminte ca, in fata cafenelei "Capsa", ne-am salutat, am vrut sa-1 opresc.
Emilia s-a intors, isi scoate chimonoul, caci e cald. O asteptam, caci imi dam seama ca scrisorile isi capata intelesul, numai cand ea le comen¬teaza si opune si punctul ei de vedere
- Vine Valeria cu cafelele numaidecat Ai dormit? De ce nu te odihnesti putin?
- Nu ma simt bine si asa Mai bine mai citim scrisori.
Se suie langa mine, de trosneste patul cand pune pe el intai genun¬chiul voinic Pe urma se ridica mult spre capatai.
Iau o noua scrisoare, cu cerneala violeta (probabil o luase cu el la Tekirghiol, scriitor cu tot felul de maniI).
Nu mai inteleg nimic, pentru D-zeu Astept de doua saptamani o scrisoare de la tine Eu plec de aci la sfarsitul lunii Trebuie sa vii si tu neaparat la 15 august. Caci atunci incep repetitiile la National A fost pe aci un poet cunoscut al meu si bun prieten cu directorul Am vorbit in treacat cu el Are o piesa in versuri frumoasa, si l-am rugat, in cazul cand vei fi angajata, ceea ce crede si el ca vom obtine de la V. care e foarte simpatic, sa-ti dea un rol in piesa lui. Eu poate sa plec si mai devreme, caci am cheltuit mai repede decat credeam banii Tot H. crede ca va obtine pentru mine o traducere in versuri de la teatru. Astept toamna asta iti spun drept, cape o primavara a vietii mele Vino, Emy draga, in str. Plevnei mai curand, sa invingem amandoi. iti trimit si vreo doua poezii pe care le-am scris aci M-ar bucura mult sa le gasesti pe gustul tau
G.D.L.
86 . . .
Foarte tarziu am aflat ca Demetru Ladima a fost poet Pot spune ca abia cand s-a sinucis, citind vreo doua necroloage pe care le-am inregistrat cu o adevarata uimire (mai ales ca vorbeau despre el ca despre un geniu neinteleS).
E pu{in probabil insa ca poeziile au fost pe gustul Emiliei, caci vad ca nu le-a pastrat.
Acum fumeaza privind fix, dar nu-mi vine sa cred ca gandeste, nici ca se plictiseste, pentru ca stiu ca planurile ei sunt satisfacute de vreme ce gasesc macar aceste scrisori interesante in casa ei. Sta asa, cum ar sta un peste in borcanul cu apa, fara nici o nevoie de gandire sau miscare, cu fata in sus Sanii i s-au revarsat usor inspre coaste cu banii aramii, moi,
Draga Emy,
Speram sa te mai gasesc acasa Vin direct de la teatru. Am stat pana la 21l2, Valeria imi spune ca esti invitata la masa la "Enescu " de catre un unchi al tau si ca ea n-a vrut sa mearga. N-am putut face nimic, caci astepta o lume imensa, iar directorul a venit de la minister abia pe la 121/2- Si biroul sefului de cabinet si biroul de asteptare erau intesate Cei mai multi erau nervosi, parca erau la un doctor de boli nervoase Am intalnit vreo doi scriitori, multe actrite tinere, care povesteau fel de fel de lucruri, cum au petrecut la bai Era si directorul unui teatru particular, caruia vream chiar sa-i vorbesc despre tine, darm-am razgandit, caci cred ca e mai bine pentru tine la National Emy, am cunoscut un batran admirabil, cu care am petrecut o ora aproape, plina de farmec Dupa ce ne-am cunoscut, in mod foarte simplu de altminteri, caci m-a vazut ca privesc atent, in biroul sefului de cabinet, un tablou alcatuit de el din fotografii de ale actritelor celor mai mari, care au ilustrat Teatrul National, Eufrosina Popescu, Aristizza Romanescu, Maria Ciucurescu, Tina Barbu, Lucia Sturza si altele. Un tablou foarte interesant, pentru ca e neasteptat de variat si bogat, dar putin cam comic pentru ca unele din actualele stele sunt acolo imbracate dupa moda de la 1906, cu maneci cu bufanti, cu parul claie, peste care e pusa, cam spre crestet, piezis, o palarie de fetru barbateasca prinsa cu un ac, incat cred ca - vorbesc de cele care traiesc -bucuroase ar renunta la cinstea unui astfel de tablou istoric. M-a invitat, cand a vazut ca ma intereseaza, sus la biblioteca sa-mi arate alte lucruri colectionate de dansul Afisul de la premiera Fantana Blanduziei,/oto-grafii de-ale lui Pascaly, Grigore Manolescu in Hamlet, Matei Millo in
87
Lipitorile satului Un adevarat muzeu adunat de acest domn marunt, cocosat putin si cu fata zbarcita ca a lui Voltaire La plecare, dupa ce mi-a povestit o multime de intamplari, domnul Basarabeanii - asa se numeste - mi-a cerut si fotografia ta, caci, incantat de cordialitatea lui, i-am marturisit ce caut la teatru, ca s-opuie in tabloul istoric. Emy Emy, sunt sigur ca va fi bine
G.D.L.
Emilia ridica din umeri cu o nedumerire dispretuitoare.
- Acum intelegi? Se dusese la National, si in loc sa caute sa vor¬beasca cu directorul si-a gasit tocmai pe Basarabeanu ca sa discute Seara i-am spus-o si mi-a promis ca a doua zi vorbeste neaparat cu directorul. Eram necajita, caci tocmai atunci venise in Bucuresti un fost deputat de la Barlad, care nu-mi lasa un minut liber. Vreo trei zile a trebuit sa iau masa si la pranz si seara cu el.
Haide, inca una, pe hartie luata de la tutungerie.
Scumpa mea,
Scumpa mea scumpa mea Veste buna vei fi angajata sigur Cand (i-am spus ca ma duc Am fost Azi era lume tot atat de multa ca ieri. Directorul a venit tocmai pe la 1 si un sfert A primit intai pe directorul teatrului particular, in urma a intrat regizorul la el si a stat pana pe la 2. Dupa asta a primit pe doamna M.R., pe care seful de cabinet a chemat-o la telefon de acasa incepusem sa devin nervos Toata lumea se inacrise de asteptare Unele doamne rugau staruitor pe seful de cabinet, un tanar blond si foarte amabil. Cu toate ca se facuse ora doua si ceva a renuntat si la masa si la tot, a dat ordin sa fie introdusa toata lumea Ne-am aliniat in cabinetul lui, ca soldatii la raport. Chiar ca la raport a inceput cu cel din dreapta. Marturisesc ca as fi vrut sa-i vorbesc intre patru ochi. Asteptam destul de stanjenit sa-mi vie randul Era cat pe aci sa-i vorbesc despre altceva, mai ales ca vreo doua fete inaintea mea, absol¬vente, cerusera sa fie si ele angajate si abia dupa multa razgandire le spuse sa vie maine. *
M-a recunoscut, mi-a zambit foarte amabil, cu figura lui de man¬darin chinez, dar cand i-am spus ce vreau, s-a cam intunecat. I-am explicat
V. ca director al Teatrului National practica anume sistemul audientelor colective pentru ca solicitatorii sa se jeneze unii de altii si sa poata el scapa astfel mai usor.
88 ca e vorba desigur de unul dintre cele mai mari talente ale teatrului^ nostru. S-a intors zambind catre Horia Dumbrava, care era si el de fata, dar se vede intrase pe alta usa, ca eu nu l-am vazut cand a venit A trecut pe urma la cei din stanga mea. Horia mi-a facut semn sa astept
Tot timpul directorul era ganditor si parca ma uitase cu totul Si-a luat palaria, si-a pus-o pe varful capului, iar fara sa scoata nici o vorba Dumbrava mi-a facut semn sa viu dupa el Cand m-au vazut plecand cu^ directorul, servitorii m-au salutat respectuos si parca mirati. In strada astepta automobilul si inainte de a se urca, V., care statuse mereu pe ganduri, de era sa plec fara sa dau buna ziua, ca sa nu-l mai trezesc din reveria lui, m-a intrebat, dintr-o data: "Domnule Ladima, nu vrei safac^ o traducere pentru Teatrul National?" Am ramas uimit l-am explicat ca as face-o bucuros, ca as avea chiar nevoie Atunci mi-a intins mana si mi-a spus sa trec maine pe la teatru L-am intrebat insa ce face cu tine M-a privit mirat, pe urma a clatinat din cap si mi-a spus: "Spune-i dom¬nisoarei sa vie la teatru la mine".
O intreb surazand:
- Te-a angajat?
- Pana la angajament a mai trecut o luna Mergeam in tiecare zi amandoi ca la scoala, la director acasa - unde astepta si mai multa lume, ca era si avocat. Era insa un tip foarte bine si pana la capat tot m-a angajat.
Cat de neasteptata e toata straduinta omului acesta, cu mansete rotunde ca niste burlane si mustata de notar - daca n-as sti ca s-a sinucis, toate necazurile acestea ale lui mi s-ar parea comice.
- Tot mai citesti? ma intreaba Emilia.
- Cat e ceasul? . intinde mana sa ia bratara. Cum s-a intors cu fata in jos talia i s-a sucit pe solduri. Sanul mic c ca un fruct mare, molatec intre subsuoara bratului intins si pantec
- E patru si jumatate.
Iau un aer plictisit, ca si cand m-as intreba pe mine insumi, pe urma asa, fara interes:
- Mai am timp, mai staiu Pana la opt n-am ce face.
- De ce nu dormi putin?
Insista atat sa dorm si nu stiu de ce Ar Fi o acceptare din partea mea, o gazduire care ar crea o situatie de egalitate, sau are ceva de facut?/
89
Pe un petec de hartie cu creionul:
Daca vii inainte de cinci acasa, treci pe la teatru Am vorbit cu regizorul sa-ti dea sa dublezi pe Portia din Shylock. E, pe la sase, la teatru.
- M-am dus in fuga si am cautat pretutindeni pana l-am gasit pe Soare. Mi-a spus ca habar n-are ca si-a batut cineva joc de mine. Ce-am patit pana sa mi se dea un debut. imi venea sa-mi dau demisia M-am dus la director si am vrut sa-i arat gazetele de productie Nu le-a citit si mi-a spus ca are in cap o piesa de mare succes cu un rol pentru mine Haloimasuri! Venise Sfantul Dumitru, si eu nici nu aparusem pe scena, la repetitie macar.
"Sfantul Dumitru" Din nou se aduna ca o figura de nori in mintea mea. Daca as gandi m-as simti poate bine, ca dupa o lasare de sange. Dar nu alt bilet.
Draga Emy, ieri am intalnit la teatru pe autorul Sufletelor tari, care mi-a spus ca nu te cunoaste, dar ca in principiu nu are nimic de obiectat daca vrei sa dublezi pe doamna Filotti l-am cerut sa-mi scrie doua randuri catre regizor, sa spuna ca el crede ca esti indicata pentru rol. Stiu ca autorii au dreptul sa-si aleaga interpretii Prin urmare, de Sf. Dumitru vei juca sigur.1
- A trecut si Sfantul Dumitru si tot nu mi s-a dat rol, imi explica Emilia, care, sprijinita intr-o rana, citeste cu mine.
Se aud batai in usa si raman incremenit, cand aud glas indreptat spre noi:
- Emilia!
Ma lamureste in mod firesc facandu-mi semn sa stau linistit.
- E Valeria care ne aduce cafeaua.
As vrea sa ma acopar. Mi se pare nemaipomenit Ce gandeste, exact, femeia aceea, despre ce e inauntru? I se pare fireasca aceasta situatie? Ce crede ea despre gandurile mele? S-o fi intreband asta?
Emilia si-a pus babosii, a strans in jurul soldurilor doldora chimo-noul rosu si a intredeschis usa. Ma acoperisem pana la gat. A primit < tava cu cestile frunza si pahare cu apa, pe urma a iesit din nou. Am ) fn realitate nici nu ne fntalnisem la teatru, ci la "Capsa", si ma rugase foarte staruitor, aproape umilitor, sa accept dublura De altfel, nu ma intereseaza decat creatorii rolurilor, caci ei fixeaza momentul piesei Restul intereseaza numai teatrul Stiu ca directia n-a aprobat fnsa aceasta dublura.
90 aprins tigara si m-am gandit asa, in mod stupid, intrebandu-ma daca Ladima o fi banuit vreodata scenele acestea.
"Sfantul Dumitru" L-am intalnit iar, dar fara sa stiu nimic din ceea ce stiu azi. Ce ciudat mi se pare sa leg, deodata, de viata mea trecuta o alta viata, la intretaiere, la o data anumita. Stii ce faceai acum un an la data cutare, pentru ca viata ta trece, asa ca un fir, si prin data asta. Dar sa descoperi ca prin aceeasi data, alta viata trece cu firul ei ti se pare ceva din alta lume Ai impresia asta, cand citesti in ziar despre o drama recenta "Se cunoscusera anul trecut la curse la Derby" Si numai¬decat "Dar la curse la Derby anul trecut eram si eu Stai, ce faceam in ziua aceea?" "Au venit si au luat masa la un restaurant de pe 11 Iunie" Nu, eu am fost la masa intr-o familie Iata ce facea deci Ladima, care-mi aparea din neant, parca, la 26 octombrie, cand firele noastre s-au intretaiat iar. Alerga dupa regizorii Teatrului National.
Eram cu "rabla" intr-un sant, in dreptul unui loc viran dinspre capa¬tul parcului Filipescu, spre Calea Dorobantilor, tarziu de tot, dupa miezul noptii Fusese o zi calduroasa de toamna, ca de vara Pe la unele cafenele mai erau mese afara^.. Mancasem la un restaurant de la Sosea, unde statusem pana pe la patru, cu prietenii. Plangeam - cu cotul pe volan - cu capul intors pe spatarul fotoliului. Cineva s-a apropiat de mine si atunci m-am oprit din plans, fara sa ridic insa capul.
- Domnule, ce naiba ti s-a intamplat? Esti ranit? Sergent, ei sergent! Vino incoace.
Sergentul i-a strigat de departe:
- Lasa-1, domnule, ca e beat
Strainul, a carui voce imi era totusi cunoscuta, dar n-o puteam iden¬tifica, a staruit:
- Beat, beat dar s-o fi ranit. Sergentul a raspuns din nou:
- Lasa-1, domnule Asta e obiceiul lui Nu e intaia oara Lasa-1 in pace
Abia cand mi-am dat seama cine e, in lumina lunei tarzii, la ora aceea, m-am infiorat. Era domnul de la Movila cu care ma batusem in duel Parca era un strigoi, desprins de cele pamantesti.
Am ridicat incet privirea.
- Buna seara, domnule si deschizand portita masinii nu vrei sa stai putin langa mine?
S-a urcat cu oarecare dificultate, caci masina, bagata in sant, era destul de inclinata N-as putea sa spun ce bucurie m-a cuprins, ca o / inseninare stelara, o data cu venirea omului acesta, care inca de la Movila imi daduse o impresie de loialitate si bravura II simteam ca pe un frate bun.
91
L-am intrebat insa abia dupa un timp:
- De unde vii?
- Umblu asa nauc uneori noaptea cutreier mahalalele, ca o stafie, cand toti dorm Stau tocmai pe Rahovei Dumneata?
- Am umblat si eu cu masina inspre Ploiesti Veneam spre casa Mi-era teama sa nu ma intrebe de ce plangeam dar mi se paru straniu, din punctul lui de vedere, ca nu ma intreaba totusi Calea Dorobantilor la ora aceea era de obicei neumblata insa de cand se stricase soseaua Jianu multe masini treceau pe acolo, spre oras, claxonand din pricina carutelor care veneau cu alimente spre piata si luminand cu farurile. Noi eram insa cam la cincizeci de pasi din drum. M-a intrebat tacut:
- Ai tigari?
I-am intins tabachera si mi-am scos si eu una Bricheta insa nu lua foc
- Ai chibrituri? -Nu.
A venit sergentul care ne-a dat sa aprindem, si, dupa ce si-a aprins §i el tigara oferita:
- Vad ca sunteti cunostinte?
- Da, ne cunoastem.
- Buna seara si s-a departat, calcand cu tocuri grele
Ladima a fumat tigara toata in tacere, intors cu fata cand inainte, cand rasturnat, spre cer Cand tragea, ii vedeam figura palida cu or¬bitele adanci, cu mustata ridicata. Lumina lunei pline facea ca formele sa aiba oarecare limpezime, dar totul era scaldat ca intr-o umbra cro-mo A zvarlit mucul de tigara.
- Mai stai mult aici?
- Nu stiu
A urmat apoi iarasi o lunga tacere. Cum dincolo de sosea erau case mici de mahala, se auzeau din cand in cand latraturi de caine. De altfel, e probabil ca si putinele vile care se cladisera aci, in plin camp, dupa un plan de parcelare pe care pentru moment nu-1 puteai ghici, erau pazite de caini. Prea erau departe de oras.
- Cum iti convine sa plec? sau sa mai stau?
- Daca vrei, mai stai, pana se stinge lumina de la fereastra aceea mare de colo.
- Astepti vreo femeie?
- E acolo o femeie dar n-o astept E doamna de la Movila pentru care ne-am batut in duel.
N-am putut sa-i vad fata, dar am simtit ca a tresarit, dupa cum si-a inclestat mana in spatarul gros al fotoliului.
92
- Cum? o cunosti?
Am zambit si am simtit ca o voluptate grea, cu gust de pelin si doctorie, sa-i spun omului acesta pe care-1 ghiceam un suflet deosebit de al multimii, intelegator ca un duhovnic lumesc, sa-i afirm raspicat si greu, cu ostentatie.
- O iubesc de patru ani.
De cand vreau sa ajung odata aci, la aceasta spovedanie, de aproape doi ani
A ramas iarasi indelunga vreme pe ganduri Atunci incercam sa ghicesc cam ce gandeste, cum as fi asteptat fara rasuflare o sentinta, dar azi, dupa aceste scrisori, stiu mai bine.
- De ce i-ai spus vorbe atat de grele la Movila?
- Pentru ca imi era cu neputinta sa vad alti barbati ciocnind paharele cu ea, cu inteles
As fi vrut din tot sufletul ca omul acesta sa ma intrebe mai mult Era singurul pe lume caruia i-as fi incredintat taina, pe care n-o stiu nici parintii mei, faptul cumplit care e cancerul vietii mele, care ma face sa fug de o femeie iubita. Posibilitatea de a povesti cuiva cat sufar m-ar fi usurat poate ca filtrarea sangelui. As fi vrut sa-i spun ca de un an si jumatate viata mea e o viata de spion si condamnat As fi vrut sa-1 rog eu sa-mi ceara sa-i povestesc, caci desi era atat de tacut si indepartat, il ghiceam in stare de o mare prietenie
Mi-a spus rar, nedumerit:
- Mi s-a parut, la Movila, ca nu va cunoasteti.
- Ne cunosteam, dar nu ne vorbeam Pentru ea venisem acolo Ca s-o supraveghez imi venea sa-i spun: "Dar ca sa intelegi, ar trebui sa-ti povestesc multe Ar trebui sa stii cutare si cutare lucru." Azi imi dau seama ca putea oarecum sa ma inteleaga si fara sa-i spun nimic
Acum luna apusese si era racoare Fereastra, foarte mare, mai mult decat dubla, era mereu luminata. Vila, moderna de tot, se distingea alba, umbroasa, cu linii geometrice si balcoane dreptunghiulare. Fereastra era ca un far in noapte, spre campul dinspre Floreasca inspaimantator de plin de viata, la etajul al doilea, ultimul, caci nu erau decat doua.
- Crezi ca e cineva inauntru?
- Nu stiu, dar cata vreme e lumina aprinsa nu-mi vine sa plec. Poate ca e un barbat, poate ca, singura, citeste
- Poate sa fi uitat lampa aprinsa?
- Poate si asta
- De cand esti aici?
- De vreo doua ceasuri.
93
1 i
- Si ai vazut miscare in camera? Cred ca s-ar vedea umbre miscandu- i se pe perdea.
- Nu n-am vazut nimic.
- Atunci nu e nici un barbat Daca ar fi un barbat inauntru ar fi oarecare miscare in camera
- Asa mi-am zis si eu De dormit, chiar in doi - si mai ales - se doarme mai bine cu lumina stinsa
Marturisesc ca si eu, singur, rationasem asa dar nu-i spusesem lui Ladima, imi era teama ca, daca totusi ar fi altfel, daca totusi ar fi fost un barbat inauntru, as fi fost ridicol, asa, in fata nimanui, a golului, dar as fi fost.
- Are obiceiul sa citeasca seara in pat Asteptand aci imi pare ca sunt cu ea Nu vorbim "din cauza ca ea citeste" Vrei sa mai stai cu mine?
- Mai ai tigari? in clipa aceea, s-a miscat o umbra la fereastra S-au ridicat storurile si a aparut ea S-a rezemat in coate pe chenar, si-a aprins o tigara - Am tremurat de coincidenta tigarilor, caci parca ar fi stiut ce vorbim noi, parca ar fi continuat, aparand dintre culise, scena noastra Era imbracata intr-un chimono alb de matase care lucea in lumina si care-i infasa bustul oblic. Apusese luna era inspre zori un intuneric pufos acum, cetos Era cu neputinta ca ea sa ne vada in sant imi venea totusi sa urlu, exasperat, de acolo de jos: "te iubesc" si sa fug apoi in noapte Dupa ce a sfarsit tigara a plecat de la fereastra si, fara sa lase storurile, a stins lampa.
Emilia, care se intorsese, ma intreba uimita de ce nu beau cafeaua, ca s-a racit.
- O beau rece, imi place sa fumez aci la tine. in realitate am asteptat-o, caci doream sa citesc scrisorile neaparat impreuna cu ea, ca s-o fac sa-mi dea mereu amanunte fara sa-si dea seama, desi altfel e de o siretenie frusta.
Am intrebat pe Ladima daca vrea sa mergem pana la Sinaia. Stiam ca a doua zi e Sfantul Dumitru si ca nu are, probabil, gazeta
Mi-a spus ca ii e indiferent merge oriunde Nadajduiam, gandul meu intim era ca pe drum vom avea mai mult de vorbit ca are sa ma intrebe, ca va exista un om caruia sa-i spun tot ce adunat, dospit in mine, imi arde sufletul fara legatura cu nimeni, fara drept de vorba Dar nu m-a intrebat nimic. Toamna era bogata, iar Sinaia 1-a impresionat mult, caci despre ea devenise vorbaret.
- Ai avut o buna idee. E o melancolie limpede, regala, in aceste vile splendide si goale, in soarele acesta care lumineaza viu, dar slab, bule-94 vardele. O mai fi vreo pereche intarziata pe aci, neindurandu-se sa sfarseasca o poveste frumoasa? La Bucuresti melancolia are ceva mizer. E cu ploaie, cu lemne in strada si canale desfundate, cu ziduri leproase, cu trotuarul spart, care te stropeste, cu strazile sucite.
As fi vrut sa-1 socotesc invitatul meu, cum era, dar mi-a fost cu neputinta sa platesc pentru amandoi nota la masa A platit singur, trebuind sa se deduca dupa lista Avea ceva de "monsieur". De atunci am mai fost de cateva ori in parcul Filipescu, si pe urma aiurea, cu masina.
Tresar, caci Emilia strange pachetul de scrisori.
- Ce faci, de ce iei scrisorile?
- Mai vrei sa citesti?! intreaba mirata si multumita. iti plac chestiile astea? Parca te gandeai la altceva.
- Ce vrei sa facem? afara e prea cald
Soarele, desi a trecut spre apusul cardinal si deci a ajuns piezis spre ferestrele dormitorului, cum suntem in vara, e inca sus si patrunde prin storurile de panza galbuie.
Aleg o noua scrisoare si intreb, ca sa-mi creez o introducere: -Asta cand ti-a scris-o?
- Nu stiu, sa vedem ce e. Se apleaca pe mine, cu varful sanului drept uni atinge umarul Si ramane nedumerita, cautand.
Scumpa mea, scumpa mea,
Am trecut pe la 11 ?/2 pe la voi, si Valeria imi spune ca dormi inca Am rugat-o sa nu te destepte, caci e un somn binemeritat. in stalul meu am fost fericit, Emy, mai ales dupa emotiile ultimelor zile. De doua ori era sa scoata piesa Cand am mai vazut aseara ca din senin, dupa o zi de toamna asa de frumoasa, incepe sa ninga, eram deznadajduit Ma intrebam ce vei face ce enervata trebuie sa fii si tu La inceput am crezut ca fulgii mari si rari au sase opreasca Pe urma a inceput lapovita, pe la 7 a inghetat si lapovita, iar pe la 8 nu mai umblau nici tramvaiele, nici automobilele N-avem noroc, Emy Ma mir ca au venit si cele cincizeci-saizeci de persoane care au fost in sala. Daca insa cu astfel de sala iei aplauze la scena deschisa, insemneaza ca esti o artista exceptionala Toti ochii erau inlacramati cand ai strigat cu fata contorsionata de durere, cu pumnii stransi cu pieptul scos afara
Plina de importanta, dar potolita (si tocmai asta da impresia de plin de sinE), Emilia ma lamureste:
- Cand am debutat la National in Secretul mamei.
95
- Daa? si surad prosteste, cum cauti sa fi; i nuntand peltic cand vorbesti cu ei Ei nu ,- nivelul copiilor Drn indoiesc, asa, admirativ. " zau- ai avut succes? Ma
- N-a fost lume multa, dar am avut aplau2e 1
Goala, cu piciorul stang adus sub cel dre scena deschisa, coapsei, nu cred ca minte. pt> de-i indoaie plinatatea
Dupa teatru te-am asteptat, in berarie la m asa cum ne fusese vorba Un ceas am stat - na"?tia"> sa te hpitdegeam. Pnal
Viscolul incetase si se vedea foarte bine Ti Tntoul e" Ti-asjirecunoscut imediat
- Aveam un mantou de vizon il stia.
Emilia numeste asa probabiJ vreo imitatie de - uc Citine, lucrat.
PeA.L. am vazut-o cand a plecat, si pe Cin* fost atat de fericit, Emy, sa bem impreuna un nah^ si pe cei/a® tonm seara asta atat de asteptata Atat de £" de vin> ca smgur, ingani la nadejdea asta Valeria iTl^ te-ai culcat fara sa mananci hi E d g, ingani la nadejdea asta Valeria imiTpl^ urade^ te-ai culcat fara sa mananci chiar. Emy draga iTi Ca erai obo^ta fi cS o cruciulita pe care o am de la mama A i aci un mic d^. E o cruciulita pe care o am de la mama. As vrea In * u" un nuc aar- E asta desuccesdin viata ta Niciodata nu m-as ff/#*""» cu cev" seaira gatul tau isi pastreaza toata frumusetea RanduhrSpanit de ea-dar cde Mama ar fi bucuroasa s-o stie la tine. °are mi-a ^Zr,..- iti sarut de zeci de ori mainile,
-o.
G. D. Ladimca
_ Mi s-au umezit ochii Sunt tot cutremurat na razboi, cand doi conationali din misiune se int-i ca in cazurile din, teritoriu strain, insa ca sa nu se tradeze, trebuie ^c nea«teptat, in anonimat, ignorandu-se, caut sa surad indiferent r» P&stI&ze ^cere sii iala Emiliei. Am atatea de aflat intreb cascand Sa nu trezesc ban«J-
- Ce cruciulita? O mai ai?
- O cruciulita de aur, asaa E la Valeria fa Srr: u atunci ca nu ne-am vazut Dar eram ii SI Mi"a Pamt m
^ un cur»oscut doua de la alt teatru, cu prietenii lor Cand am ii■ ra" ti f doua zi, era 9 dimineata, si mi-era o teama grozava " cu el, caci pe acolo, pe Sarindar, sunt numai Ea7P^ ? nu ma gazetari. Dar era prea mare zapada.
96
O cruciulita de aur, asaa E la Valeria fa Srr: rau atunci ca nu ne-am vazut Dar eram invitata SI Mi"a Pamt cam la un supeu la.Jordache", intr-o camera separata R^ un cur»oscut doua de la alt teatru, cu prietenii lor Cand am ii ■ ra" vreo trei fete doua zi, era 9 dimineata, si mi-era o teama grozava " de ]a »R°yaI" a cu el caci p lo Said ^ ? a Gi
? a Gines
5l <«ereu intalnest e^ un ieT de l^ V ?!*? ^ " SecT1»TT- Mi-a facut rau S rint3> ST {TT> apr°ape fizica Pe T* Emilia °
fizica crede S^uihfr "?, ^ C" C£afa ^^^ de rezistenta crede ca muschii lui sunt deasupra, sunt idealul civilizatiei intregi. Trage incet dm porttigaretul de baga rosie anuitT cTo sa^f ° - de C3p SI ° griJa- Nae Gheorghidiu ma anuntase ca o sa vie la mine intre 6 si 8, dupa ce iese de la Camera
H Z ? tresar!re cand aud n^le asta, dar ma opresc e nevoita ^ - ^ " Emilia Poate fi si"^ra numai
oare aMef VragCaSCa P""T Ca Sa P°ata retine din inter^ care aurel n-o apreciaza
1 nume tUturor * familiaritatea ei
a-1 urnim din un servet pe genunchi, ca sa nu-si pateze pantalonii ca rVnXl lT**!T ca intalne5te Pe altcineva, dar i-am explicat eu ca e o ruda a noastra, pe urma a inceput chiar sa-i nlaca II auzea
Ta inUIaleria "" " ^ CC ^^ divocile tot si
S SlSSe^ ^ ^ SrTe £ mii A i .« . . »j-"» » tj uiiiuiui care c in
LadE. 3m luat- dar cum era ^i dau lui
De cand povesteste s-a ridicat drept. Capul rotund, cu liniile caligra¬fiate, e insa tot absent. Sta asezata. Piciorul dinspre mine e fado? £h
SaTaJuJ aKtf PifPtUl 5i-SanUl iar Cdalal" d"P"l tgh p cearsaful alb. Belsugul coapsei indoite a cazut putin arcuit snre ase-
S ftSii T SUSiine trUnChiu1 aC°Perind -tfel crunta cald S^na r1 dm,C3re depaSCSC USOr m° doi carlionti aurii. Acolo, inspre aceasta parte de "infruptare" pielea pulpei strugiroase,
97 cu ochiuri alburii, se afuma parca in partea dinauntru a coapselor, si fiindca explicatia spontana, a spalaturilor, e absolut absurda, ma gan¬desc deci la motivele atavice. Naiba mai stie! Sanul, de o greutate mica, rotunda, e turtit ca o minge calda de genunchiul acesta stang de care se sprijina. Genunchiul insusi, neted si lucios ca sideful deasupra, a capatat intr-o parte si alta, deasupra subtioarei lui, doua indoituri de carne grasa, ca doua toarte de vas. Celalalt picior e intins ca si cand ar masura asternutul. Picioarele insesi nu le-ar avea Emilia urate, dar degetele mari la fiecare sunt putin intoarse in sus, ca si cand ar ridica plictisite capul. Nu stiu cum sa spun, asa anapoda, uite, am impresia ca Emilia n-a privit niciodata un rasarit de soare (si poate ca ar trebui sa fac cu ea un zbor in zorii zileI) si n-a privit cu ochii acestia mari de tot, linistiti, niciodata, singura fiind, asa fara motiv, o floare (ma intreb insa daca eu insumi facusem aceasta inainte de a cunoaste pe doamna T.). O privesc si o ascult.
- Tocmai cand mi-era mai mare teama sa nu se intalneasca prea des cu Gheorghidiu, am avut noroc ca s-a suparat.
- Pe Nae?
Ma priveste solid.
- Nu nici prin cap nu-i trecea. Nu banuia nimic. Sa vezi Venise sa ma ia de la teatru si tocmai atunci trecea pe acolo ajutorul de regizor, ala care ne punea pe lista de figuratie Toate fetele sunt dragute cu el Mimi Stoenescu s-a si culcat cu el
Am ramas uimit.
- Mimi Stoenescu?
- Da, draga. Ce vrei sa faca fata? Mie imi promisese si se tinuse de cuvant. Dar intelegi, pentru viitor. Trebuia sa fiu draguta cu el Cand a trecut pe langa noi, l-am oprit: "Ce mai face baiatul dulce? Sa-ti dea maica o pupica" si l-am pupat. Ladima s-a facut vanat. N-a scos o vorba tot timpul pe drum, iar la plecare nu mi-a sarutat mana Mi-a strans-o asa plictisit N-a mai dat pe la noi vreo doua saptamani Vrea sa ma pedepseasca, sa ma faca sa sufar Cum imi convenea grozav de parca eu comandasem asta, l-am lasat bineinteles in pace Dar cand Gheorghidiu a plecat, nu stiu unde, la o chestie de-ale lui, i-am trimis un biletel: "Tot mai esti suparat? De ce nu vrei sa intelegi? Mi-e dor sa te vad." Mi-a raspuns cu biletul asta Si cand a venit sa ma ia la teatru, parca fierbea de bucurie atat suferise in doua saptamani.
Avea in mana, mana ei grasuta, un bilet cu litere mai culcate ca de obicei, pe care-1 luase din cutie pe cand povestea.
Numai d-tale crezi ca-ti este dor? Noua, crezi ca nu ne e dor de d-ta? Si ce dor
George
98 ■■■■■
- De ce i-ai scris? De ce ai cautat sa-1 faci sa se intoarca?
- Ne era uneori de folos Si putin plictisita, ca pentru un lucru pe care in definitiv nu-1 prea pricepea bine: Valeria spunea ca sa nu rup Ca e o greseala Ca e mai bine sa-1 duc asa, cu zaharelul La intoar¬cerea lui Gheorghidiu a fost insa un carambolaj ceva teribil. intr-o seara, deputatul a spus ca vrea sa vie la mine, dupa noua seara. Mi-a dat si un bilet de cinematograf pentru Valeria, asa ca ea, dupa ce a pregatit cateva sticle de vin si o gustare cu de toate, pe care le-a pus in dormitor, pe mescioara aia joasa, a plecat Din greseala, cand a venit Gheorghidiu, am uitat sa inchid usa de la intrare Noroc ca el nu scoate nimic de pe el pana in dormitor. Ca, sa vezi Tocmai aproape de zece aud sunand Vorba aia, m-am mirat Gheorghidiu a tresarit, dar i-am facut semn sa taca Am tacut si eu. A sunat asa poate zece minute, ca se vedea lumina din antreu, pe urma mi-am dat seama, pe sub usa Poate ca a apasat clanta si a gasit deschis A intrat mirat, se vede, ca e deschisa ce-o fi vrut nu stiu ca o data i-am auzit pasii in sufragerie. Am sarit ca arsa goala cum eram si am tras zavorul A simtit. A batut furios in usa a zgaltanat-o Lui Nae Gheorghidiu de groaza ii curgeau balele Dupa catva timp s-a potolit, dar n-a plecat Parca s-a culcat dincolo pe divan si asculta. Drept sa-ti spun, m-am speriat si eu. il stiam nervos, in stare de orice nebunie. Batranul imi spunea mereu balbaind de spaima: "Poate ca vrea parale? Asta ma plictiseste. Ti-am spus Cine e? Ce vrea?" Mereu se scula si se imbraca, punea braul lui Iov -ca acum, seara, il dezbracase - si iar il scotea Parca nu stia cum sa se infatiseze cand celalalt o sparge usa Dupa vreun ceas Ladima a ple¬cat A spart niste cesti care erau aci o fi injurat si a trantit usa Tot mi-a fost frica si am iesit cu bagare de seama sa vad Plecase Slava Domnului M-am dus acum sa inchid usa Ce sa vezi? Scosese cheia, incuiase usa pe dinafara si luase cheia la el Uimita: o luase la el! Eram acum inchisi in casa Nae spunea ca in orice caz n-ar pleca, pentru ca nu vrea sa se intalneasca cu derbedeul, care, zicea el, sigur, il pandeste in strada Da pe urma zau ce sa-ti spun, chestia vedeam ca-1 excita Ma intreba, cand ii venea mai bine gafaind asa in soapta aiurit "Te iubeste? Spune te iubeste?"
Ascult automat S-a rasucit in mine, ranit, ceva ca o foaie aprinsa, dar Emilia continua senina:
- Mai greu a fost cand s-a intors Valeria Un ceas ne-am caznit pana sa stricam broasca Azi imi vine sa rad ce caraghiosi eram facand amandoi pe lacatusii, cu securea de taiat lemne, dar atunci i-as fi tocat capul nebunului ala. Si Valeria care inghetase la usa Tocmai la pranz mi-a trimis cheia si cu o scrisoare batjocoritoare, care n-o am aci, ca am facut-o bucatele Ma facea ca pe o femeie de strada Spunea ca
. ■ 99
! i iii a5a pana la cateva ori, dar ca nu ma iubit-
^ lT *»* luni de ^ n"am VOrblL Ne-am intalnit de
° d
Pamtos^ZctdT d3ta> la cinemato^> ^n a plecat Nu pot sa spun ca asfa nu m r!C,Uno.scut in pauza, s-a sculat si dar oricum, vorba Valvei era Z H " We"lea aia f°arte bine~ eL. Tocmai peste vreo doukTuni can/n ^ T ^ Wam neV°ie de Pe larg, ca din cauza ca am Lf TimpaCat> i"am eXplicat asa goala, Ca nu am stiut cine" S T^ " CaSa m-am SPeriat ca eram Si tot el si-a cerut iertare Mi a "^ Ca C VreUn hot- M"a crezut-stat un ceas, hotarat Td^llchT"T * SUferk" Pe divan a stranga de gat.. Lui snnnl - a USa $1 aparea un barbat sa ma numai sa iast. §i daca n ar fi iesitT T .* ^ Bhnic" J"ar fi st"8at ca a suferit ca un caine sangemck 77 f*T* * " fi SUgrUmat Zicea si a pornit asa, cu ochiiiXc i T i* Cama °a ° sa ^uneasca zapada fara sa stie unde ziLTr ^ P°Cnind- pe Strazi Prin alerga Pe urma, dupa ce a obiS « 5" P.Utfea Sa reSp re si mai mult unde a stat pana aproapi°^S"a du,s lafemei in Crucea de Piatra trimis cheia. pe °e pranz-cand mi-a sens scrisoarea si mi-a impacat si dTala "^ -13"6 "^ dar DU face prim^ W* ne
^ A toflte aiurelile, gto^T^"!><^nule "* Sthl ca ** caPul ce a fost in seara ac^^t^VT ^ * ^ ^° ^ ^//c straluceau ochii, ba a sinlaVs Tr -f^ SaraCU> 3S3 de em°tionat- fi mi-a spus sa nu fac greSeaTa l I P& ^ T ma daU lui dar Vale»a dar l-am lasat sa ma sarUte tn r ^ ** """* SC duCC de nu mai vine- m dormitor ToTta noZTT^"^ ^^ ^ lasat singuri lumina de ziua Mi-a ZTZ ^ ^.pleCat t0Cmai cand se nopfi din viata lui Din nr ca e una dmtre cele mai frumoase randuri Trebuie sa fie aedo mi"3 tnmiS "" bUChet CU fl°H SI cateVa
Da Cu scrisul mai aplecat si mai halucinat ca oricand:
Emy,
2;g:t^z f8andesc ce g * - am fost eu mi-e sil!de °Z A " Ce^osolan ce dezgustator lumina si o bucurie car"7 * "" C° 1*°** aCestea sa adlT o oamenilor DeaZlZeri 7*"* *** T
X.J) ascundeam ca sa te las sa treci, nebanuit de tine Te pandeam seara cand ieseai de la teatru, numai ca sa te vad ducandu-te cine stie unde tmy, in clipa cand am aflat ca totul nu fusese decat un rod bolnav al grabei si imaginatiei mele - caci trebuia sa-mi treaca prin cap ca te-ai speriat mi^ s-a parut ca am reinviat. Eu, cand auzisem in seara aceea de dementa pocnetul zavorului, cand am inteles ca in pustiul mut, in care nu era un semn de viata, era totusi cineva, dincolo de usa, cineva fara chip st mai erai inca si tu, mi-am pierdut capul. Daca nu ar fi fost sunetul sec al zavorului, care m-a speriat, Emilia asta e cuvantul m-a speriat n-ar fi fost nimic. Am avut impresia unei catastrofe Am incremenit cateva clipe inaintea usii incuiate. M-am purtat atat de trivial cu tine, Lmilia, singura femeie din orasul acesta care gaseste din cand in cand cateva clipe si pentru un nefericit ca mine - fara nici un interes Cu ce nerozii iti raspund? Buna mea, draga mea Emilia, iarta-l pe
George
- O ducea rau, saracu, pentru ca n-avea nici slujba. imi spunea - ca fata de noi n-avea secrete - cum era amanat mereu la gazete ae azi pe maine. (Ce lipsa de experienta, ce naivitate, gandesc eu, sa-i iei confidenta a necazurilor materiale o femeie ca Emilia. Nu era un miju^ mai sigur sa piarda totul decat solicitand compatimirea ei. In * cazuri rare, e trista imprudenta sa inspiri - chiar si fara sa vrei femeii pe care o iubesti. Cum a putut fi atat de putin inarmat pentru asemenea lupta, un om atat de inteligent? E drept ca si credea prea mult in ele.) , " ,
Prin februarie gasise de facut niste traduceri, la o librarie. 1 «ducea un roman cu trei lei pagina Uneori facea pana la patruzeci de pagm pe zi, dar ma rugase sa nu afle nimeni. De Paste s-a terminat insa si cu romanul. Era foarte trist si-i placea sa stea de vorba cu noi, sa-si spuie necazurile. Noua ne parea rau.
Cred asta, caci rautatea Emiliei nu e agresiva, ci, probabil, crancen defensiva. Daca nu-i sunt interesele in joc, e desigur miloasa.
Emy draga,
N-am putut iesi din casa azi Sunt racit si ploaia asta rece care nu mai sfarseste ma descompune Scara casei e uda si murdara TTrT sunt sparte unde lipsesc lespezile sunt ochiuri de apa unde e putin ioc, trebuie sa fie rasturnata o roaba de lemne, butoaie goale fuTra~.7 cu neputinta sa mergi pe jos in voia ta lasandu-le gandurilor uneteie iti devin de doua ori mai grele Dezgustator inceput de primavara^uir iti sunt de recunoscator, Emy, ca dai un rost vietii mele, desi eu o mem
101 atat de putin Cand capitala asta a tuturor vanzarilor, a tuturor com¬promisurilor, a tuturor tranzactiilor ofera atata femeilor frumoase, tu renunti la tot, ca sa stai sa asculti la bietele mele prostii. As vrea sa fiu bogat, Emy Ma incalzeste ca un vin fierbinte gandul ca as putea veni sa te iau de la teatru, in automobil, ca as putea sa te chem la mine intr-un interior uscat, uscat, Emy, intelegi tu, cu covoare groase pe jos, cu baie cu baie, Emy, cu fotolii adancisi lampi regale, asa cum vad in interioarele luminate cand trec seara pe bulevard. As vrea sa fiu bogat, Emy, azi cand indur mai multa mizerie ca oricand.
- Valeria banuia, dar mie nu-mi venea sa cred ca erau zile cand nu manca, mai ales acum cand nu mai avea slujba la gazeta. Totdeauna oprea cate ceva dulce la masa pentru el. La inceput nu lua, mai facea nazuri, dar ea staruia, cateodata il ameninta si il facea sa manance.
Sa fiu nu chiar bogat, Emy, as vrea numai putinul luminos pe care l-am gasit la un confrate la Ramnicul-Sarat, asta-iarna, cand m-a invitat pentru doua zile la el. O casa mica, numai cu vreo patru odai, luminoase toate, Emy, cu dusumele uscate, cu perdele albe la ferestre, cu un dormitor cu sofa mare, calduros, cu o camera de musafiri - ba nu, pe asta as desfiinta-o, daca esti tu cu mine nu mai vreau pe nimeni - al carei asternut seara era olanda si dantela, cu o mescioara, si pe ea o lampa portativa, sa citesti culcat Biroul lui simplu de tot, dar asa as vrea unul pentru toata viata: o masa mare de stejar Rafturi negre, pana la jumatatea peretelui alb, pentru carti, un fotoliu adanc pentru fumat tigara. Ah, si-o nevasta, o nevastaplinuta, alba ca tine, cu ochii mari, verzi, numai viata, stralucitoare de curatenie si sanatate ca un model de Titian, asa ca Lavinia, ca Emilia, ca sa prepare ceaiul Sa ai papuci calzi Astaasta visez.
Si stiu ca e imposibil, Emy Numai daca nu cumva voi fi numit suplinitor intr-un orasel de provincie vream sa nu-ti spun dar gandul ma roade Trebuie sa-l spun cu un ceas mai devreme Am vorbit cu Pillat, nepotul Bratienilor, si mi-a promis ca ma va recomanda dr.-ului Angelescu.
Tristul tau, George
P.S. Si o camera de musafiri, Emy Acolo va sta Valeria scumpa Valeria pe care nici nu ma gandesc s-o las aci
- Era atat de copilaros, incat isi inchipuia ca o sa ma las de teatru ca sa merg la Ramnicul-Sarat. S-a aplecat sa examineze o cicatrice ca o aripioara alba pe care o am deasupra genunchiului: Cand ai cazut cu aeroplanul?
- Nu, automobilul; m-am rasturnat langa Paris.
102
Emy draga,
E o copilarie Iata-te acum si geloasa Draga, dar n-a fost nimic, absolut nimic in antract stateam de vorba cu autorul si, cand a trecut Lena Corematipe langa noi, el a oprit-o si-a intrebat-o ce impresie are Pe urma m-a prezentat Spre marea mea mirare mi-a spus ca ma cu¬noaste din cetit Si chiar mi-a spus titlul unei bucati a mea, aparutaacum vreo trei saptamani iti spun drept, asta m-a impresionat foarte mult si, om in toata firea, am inceput sa ma balbai Pe urma, foarte draguta, ne-a invitat in loja pentru actul urmator, caci se ridicase cortina O gaseam, iti spun drept, incantatoare dar, cum se zice, nu e genul meu Genul meu e alcatuit dintr-un singur exemplar in lumea aceasta si acela esti tu, Emy Daca vrei tu, renunt si la ceaiul la care ne-a invitat pe mine si pe Horia Dumbrava.
- Dar ce-a fost asta? Erai geloasa? (Caci numai asta nu mi-o inchi¬puiam.)
Emilia a ridicat din umeri ca la o gluma nesarata A intors capul spre mine cu exces de mimica, pentru ca fizionomia ei caligrafica nu functiona decat in mare, scoborand gura brusc in jos, cu buzele ca un cioc de rata, dispretuitor si facea oarecum cu ochiul ceea ce insemna: "Crezi asta?"
- Faceam asa, pe nebuna Nu, dar ma plictisea pramatia de cata-oanca, ca-1 invitase in loja. Asa face cu toti. Nu aveam eu chef ca el sa stea in loja cu ea Si pe urma, lui, eu ii spusesem mai mult in gluma, asa, haloimas ca sa am ce spune, dar el o luase in serios. Si sfarsind iar cu mimica, batjocoritor: Saracu ii era frica sa nu sufar
- Asculta, Emilia, tu stiai ca sufera din cauza ta?
- Asa sunt barbatii, isi fac idei Desigur ca suferea Dar era man¬dru, nu arata totdeauna Si pe urma ii placea sa vie la noi De multe ori cand nu eram acasa, venea si ma astepta. Sta de vorba cu Valeria ceasuri intregi discutau faceau planuri. Era pentru el foarte bine Dar ce puteam face? Aveam atatea pe cap. Uneori ma mai suparam. Si cu o mandrie groasa: Stii pe mine sa nu ma plictiseasca cineva prea mult
Acum o noua scrisoare pe hartie de caiet.
- Asta e scrisa la noi, cand ma astepta, e hartie de la rol.
Emy,
Te-am asteptat pana la 121/2- imi tot ziceam ca vii si asa a trecut de miezul noptii Valeria spune ca ai fost sa repeti la o camarada acasa, si banuieste ca, intarziind si prinsa de ploaie, ai ramas sa dormi acolo Am jucat amandoi tabinet. I-am luat doua partide, desi am prins-o trisand
103 ne-am certat Era sa ne luam la bataie Pe urma ne-am impacat in jurul unor lingurite de serbet si cafele Ce bine era sa fii si tu acasa, Emy Serile in care te vad sunt singurele in care nu ma simt un ocnas al vietii. Ma odihneste un calm, o senzatie de impacare ca o morfina, in interiorul acesta al tau. Privesc in dormitor. Usa e deschisa si lasa sa treaca din sufragerie ofasie lata de lumina, care cade transversal pe patul atat de alb, larg, curat, neatins; in fund luna bate prin fereastra, luminand pe dinafara abajurul galben.
Patul Emiliei intr-adevar e foarte curat, asternutul extrem de fin si alb, pentru ca asa cer interesele ei. E poate obiectul cel mai ingrijit si mai luxos din casa, asa cum vanatorii seriosi dau cea mai mare grija si fac mari sacrificii pentru obiectele de vanat Stiu de asemeni ca actorii, cand vorbesc de garderoba lor, nu o considera ca pe un lux, ci ca pe un utilaj profesional.
in orasul acesta putred, in care totul e de vanzare interiorul acesta e un refugiu de frumusete si curatenie Ma ridic sa plec, Emilia, nu fara sa sarut cald mainile Valeriei, duhul ingrijitor, protector, organizator al acestui locas de vis. Te vad in patul acesta alb ca zapada, cu bratele goale, cetind la lampa. Cu imaginea aceasta in minte, cu sufletul plutitor, cobor in strada cu trotuarul spart, cu ceata ploioasa ca sa strabat Bucurestii in lat, cu norocul meu.
George P.S. Ma duc sa-ti aduc maine biletele cred ca le-a oprit Gaiceanu.
- Nimeni nu putea sa-1 mai inteleaga Uneori se supara din nimic, era banuitor, il vedeam nu stiu cum, pripit, amarat, plecand imbufnat. Si tocmai atunci n-avea dreptate. Alteori era asa de bland si de cum¬secade. Uite, timp de o saptamana n-am dormit acasa, eram cu unul Valeriei ii era urat singura acasa, sta cu el de vorba si-i spunea ca repet pentru un turneu Dupa aceea am plecat cu tipul la Brasov, iar Valeria i-a spus ca am plecat in turneul Teatrului National
- N-a banuit nimic?
- Pe urma, dupa ce m-am intors, a mirosit el ceva.
Emy, imi e peste putinta sa pricep ceva Cum poti sa faci asemenea copi¬larii? Eram ieri seara la "Giordache", intr-o camera separata de sus, cand, iesind pe culoar, la plecare, spre miezul noptii, te-am vazut prin usa deschisa de chelner, pe tine intr-un grup de cheflii Am crezut ca-mi vine rau Credeam ca sunt beat, era sa viu inauntru Am stat multa vreme in
104 loc, ascultand vorbeai, inchinai, faceai propuneri, ce enormitati n-ai spus. Erai desigur beata N-am stat pana la ziua la usa, de rusine, dar eram in stare sa te astept in strada Emy, tu esti un copil, nu-ti dai seama ce groaznic lucru e sa primesti o invitatie intr-o camera separata cu diva-nuri murdare si oglinzi zgariate cu pornografii Daca se afla ceva, esti compromisa pentru totdeauna Draga, nu te lua dupa colegele tale pentru ca ele sunt niste dezmatate Dar tu, Emy, gandeste-te la Valeria, gandeste-te la toti cei care vad in tine o artista mare Sunt sigur ca n-ai stiut despre ce e vorba Mi-e gura coclita Ma simt bolnav, Emy.
G.
Am ramas cu hartia intepenita in mana Ea se sprijinise cu umarul de mine si sanul ei se instalase ca intr-un culcus, in indoitura bratului meu, il simteam cu coastele. intorc apoi capul intr-o lunga mirare.
- La "Giordache"?
- Ah! ce a mai fost si atunci Ce motiv de cearta, doua saptamani. De obicei n-aveam nici o grija seara cand mergeam in vreun local, ca eram aproape sigura ca nu-1 intalnesc Totdeauna el manca in birturi si prin bodegi. in seara aceea se infiinta un club, nu stiu ce spunea el, al scriitorilor. Si aveau o masa a lor intr-un salon. Noi eram un grup de sase-sapte insi, mi se pare ca era si Gina, Lenta si pe urma seful de cabinet cu doi prieteni ai lui Parca trebuia sa vii si tu in seara asta? Da, da Parca asa spunea Marginoiu? Noi, fetele, ne cam trecusem si spuneam tot felul de prostii Ne stropeam cu sifon, ne pacaleam unii pe altii. Si el era la usa, draga inchipuie-ti! in chipul acesta am inteles oarecum cauza tragediei lui Ladima Din pricina saraciei nu putea sa mearga in aceeasi lume cu femeia pe care (oribil cuvanT) o iubea, si atunci era cu neputinta sa exercite vreun control Toate datele ii scapau Ea, care era totul pentru el, pleca gatita si venea din oras, cum ar fi mers intr-o cetate nepermisa lui, de unde s-ar fi intors spunand ce vrea si cat vrea sa spuie El era nevoit sa creada si imaginatia lui, necontrazisa de nici un incident al realitatii, putea sa vada o Emilie ideala, buna, suava. Si mai ales o Emilie plina de mister. Daca nu vezi cotidianul unui om, ci numai asa cum apare pe catedra, nu poti niciodata sa-1 cunosti. Construiesti numai o figura de profesor Cotidianul Emiliei nu era, cum s-ar parea, sufrageria cu Valeria, unde ea cobora oarecum ca o printesa, ci patul ei plin de atatea mistere, dupa-amiezele si serile cu supeuri, o lume cu care el nu avea mai mult contact decat are calatorul de pe scara vagonului de clasa treia cu vagonul restaurant, sclipitor de lumina si tacamuri, in cuprinsul de lemn lacuit al caruia evolueaza (desi doar la al saptelea vagoN) o lume
105 absolut inaccesibila, mai distantata decat toate distantele de parcurs in clasa treia, in cuprinsul intregii tari.
- A venit sa se planga Valeriei I-a batut si ei capul ca sa-i explice ce "imprudenta" am facut: "Daca e posibil copilaria asta, Valeria? in camera separata la «Giordache»?"
I-am spus cu juraminte, bineinteles, ca n-am stiut de ce e vorba ca am crezut ca mergem in restaurant ca era ziua de nastere a Ginei mai stiu eu ce? Doua saptamani a suferit ingrozitor Nu ma mai saruta ca sa ma pedepseasca, "sa ma faca sa sufar" era mereu gan¬ditor, devenise mai banuitor ca oricand. Ma plictisea, nu-i vorba, putin, caci fireste stia tot teatrul ca e amorezat de mine, dar nimeni nu credea ca traiesc cu el, caci toti stiau ca sunt cu Traian
- Care Traian? E vreun actor?
- Esti nebun? Si a facut o strambatura de sila, dar la ea nu cred ca era o sila fizica, ci una morala, insa mimica ei era nediferentiata. Nu m-am culcat niciodata cu vreunul din teatru E o prostie intai ca se afla si pe urma incep invidiile, de nu te mai descurci: "Asa? te-ai culcat cu ala si cu mine nu?" Sunt foarte draguta cu ei si atata tot Ce rost ar avea sa ma culc cu Baltateanu, sa zic asa? Colegi
- Dar Traian cine era?
- Un inginer de la Caile Ferate Venea cu masina sa ma ia Tot teatrul stia ca suntem impreuna
- Si Ladima n-a stiut nimic?
- La inceput n-a stiut pe urma a aflat ceva Dar am tagaduit spunand ca asa vorbeste lumea ca Traian nu vine pentru mine ci pentru Giha A mers cam greu, dar pana la urma tot a crezut. Stai ca-ti arat acum, ca sunt cateva scrisori din vremea aia
Intervin grabit, speriat:
- Lasa-le la rand si surad Dar vad ca tii minte? Buna, indulgenta:
- Cum o sa uit cate incurcaturi imi facea?
Ma uit la ea si ma intreb insa daca nu le-or mai fi citit si altii, asa cum am facut eu acum daca nu cumva ea le-a facut accesorii ale patului ei profesional.
- Ce te uiti asa la mine? ma intreaba senin, surprinsa. O scrisoare pe toate fetele, cu litere mai lungi parca
Scumpa Emy,
Trebuie sa-(i scriu, caci am impresia ca e singurul mijloc in care mai pot comunica, de o saptamana incoace, cu tine. Nu mai pricep nimic. M-am intalnit ieri prin fata teatrului cu Gina si n-a fost chip sa scot o vorba de la ea Ce sunt ascunzisurile astea? Pana si Valeria a inceput
106 . sa aiba, de cate ori o vad, un aer incurcat Repetitii si iar repetitii, desi am impresia ca totusi nu joci decat prea rar pentru atatea repetitii. Emilia, mai fii putin si a mea E asa de putin ce-ti cer. Imaginea ta n-o mai pot dezlipi de viitorul meu De altfel, eposibil sa intervie o mare schimbare in viata noastra. Sunt in preajma unui mare eveniment S-ar putea, Emy, ca in scurta vreme sa avem bani bani sa ai ce-ti trebuie, oferit de mine Asta ar fi cea mai mare bucurie a mea, azi Nu pot spune pentru mo¬ment Ai sa vezi Ba da trebuie sa-ti spun iti reprosez ca tu imi ascunzi lucruri, si chiar in aceeasi scrisoare, eu insumi ma fac vinovat de asta Emy, un prieten mai tanar, foarte, foarte bogat, mi-a telefonat acum doua seri la gazeta, caci se vede ca nu stia ca am demisionat Noroc ca Negrea, secretarul, imi stia adresa si mi-a trimis vorba A doua zi de dimineata m-am intalnit cu el in biroul lui am stat de vorba un ceas intreg. Nu sta acasa, are locuinta in oras, pe Cometa. Foarte frumoasa, cu mobila modernista, care mi-a placut foarte mult. Uite despre ce e vorba Un frate mai mic al lor a murit si vor sa faca o fundatie culturala Batranul vrea sa dea toata partea eventuala de mostenire a celui mort -sau o buna parte, pentru aceasta fiindatie E vorba de vreo 7- 8 milioane. N-au vorbit pana acum cu nimeni si prietenul meu a tinut sa ma consulte intai pe mine. Din venitul cam de un milion pe an se vor face 100 de burse pentru scoalele primare, caci batranul n-ar vrea sa mai ramana nici un nestiutor de carte, 10 burse pentru scoalele secundare, 4 burse pentru Universitate Din restul venitului, cam 5 - 6000 de lei se vor da anual premii pentru literatura, muzica, pictura si teatru. Astea le-am fixat eu A vorbit si cu batranul si cred ca au cazut de acord cu mine. Va fi si un fond de ajutorare Faptul ca mi s-au adresat mie mi-a facut o nesfarsita bucurie E posibil sa fiu numit secretarul acestei fundatii. Ar parea lumea altfel construita, Emy.
Ca sa discutam mai mult, am luat ieri masa cu prietenul meu la "Modern" a platit el. Maine ne intalnim de-a dreptul la masa, ca sa continuam. M-a invitat tot el, dar acum trebuie sa gasesc parale undeva, ca n-are nici un Dumnezeu sa-l las tot pe el sa plateasca.
G.D.L.
Emilia vede ca nu mai dau nici un semn de viata, ca un bolnav in criza.
- Ce ai ramas asa? Ia uite cum a ramas! isi incrunta putin pri¬virea, ca sa inteleaga mai bine, cu ochii aceia mari, care nu vad decat simplu Ti s-au umezit ochii? Ce e?
Noroc ca pot minti asa, reflex aproape.
- Mi-am adus aminte de fratele meu care a murit si el.
107
Din cauza fratelui mi s-au umezit ochii, dar trebuie sa marturisesc, oricat ar fi de monstruos, ca nu din cauza lui Sorin, ci din pricina acestui biet frate, frate adevarat, din acelasi altoi de suferinta, care era grav ca un profesor universitar, de o politeta de ambasador pensionar, surazand putin indepartat, cu ochii calzi in orbitele prea mari al carui destin eu as fi putut sa-1 schimb in aceasta luna aprilie, cand i-am vorbit despre aceasta "fundatie" si n-am stiut.
- Ai avut un frate mai mic?
-Da
E induiosata
* Aproape ca a turtit cutia cu strisori, trebuie sa se ridice in cot, ca sa luam alta.
Emy,
Ce-a mai fost ieri? Stiam ca nu ai decat in actul trei si am venit sa te iau M-am jenat sa intru in cabina voastra imi inchipuiam ca se im¬braca fetele si ti-am trimis vorba Mi-ai spus sa te astept si pe urma n-ai venit Fetele mi-au spus ca te-a chemat directorul M-am interesat insa si am aflat ca nici n-afost directorul in seara aceea la teatru si nici nu vine de obicei la spectacol. Te-am cautat apoi pretutindeni Nimeni nu mi-a spus Nu te vad aproape doua saptamani si atunci ne pierdem unul de altul? M-am intalnit cu Gina, care vrea sa-ti vorbeasca Spune ca nici ea nu te vede intoarce spre mine capul rotund de pisica de lemn, cu orbitele geometrice.
- Ce-a fost si atunci Traian ma astepta la "Elysee" si nici prin cap nu-mi trecea ca Ladima vine sa ma ia A trebuit sa rog fetele sa-1 tie de vorba pana plec, caci daca s-ar fi luat dupa mine, il stiam, nu mai scapam de el. Pe ele le amuza foarte mult asa Vivi 1-a luat in cabina cealalta, si el a marsat Ele radeau sa se prapadeasca Nu pricepea nimic si era mirat de atata prietenie si dragoste din partea lor.
Acum tine ea, in mana grasuta, scrisorile, si eu citesc peste umarul ei rotund. Am facut-o inadins pentru ca sa mi le comenteze, fara sa-i cer anume asta, caci, desigur ca, numai asa din reactiune animala, ar refuza Sub pretext ca stau mai bine, m-am rezemat de ea cu un soi de familiaritate complice si tandra Creste in mine o durere maracinoasa si sunt actor intr-un teatru care, ca teatrul in teatru din Hamlet, cores¬punde unei drame adevarate.
108
Scumpa mea,
Maine vreau sa te vad neaparat, Emy, am vesti bune de tot Nici nu stii ce infrigurat sunt Ieri am luat din nou masa cu prietenul meu, afara din oras Nici nu mi-am inchipuit ca s-au deschis gradinile si mai ales ca se poate manca si ziua acolo La "Flora", la pranz, parca esti intr-o statie climaterica in strainatate Gradina mare cat un parc cu parmalac verde, cu mese afara, asa in plin soare Galantarul bogat cu mancaruri, chelnerii ingrijiti iti dau impresia de odihna, de curat, ca de sanatoriu. M-am simtit asa de bine Pe urma, dupa ce am luat cafele si coniac, un coniac tare si usor ca o flacara galbena, am facut un tur cu masina pana la Otopeni Cu toate ca soseaua era stricata, mi se parea ca nici in leagan, cand eram mic, nu m-am simtit asa de bine, la ora 2, dupa o masa buna, ca in fotoliul adanc si elastic al masinii (putin ametit de vin, e drepT). Ei bine, Emy, fundatia e pe cale sa se realizeze S-ar putea sa mergem inca din vara aceasta la Ramnicul-Sarat Caci acolo vreau sa mergem, Emy. Obligatiile mele de secretar nu mi-ar impune sa stau in Bucuresti Asa incat in loc sa traim prost aci, am putea trai curat si frumos acolo.
Cand iti spuneam: "Emilia, da-mi un an de asteptare si incredere, si totul se va schimba"
Fii maine acasa Trebuie sa stam de vorba.
G.D.L.
- Mi-era imposibil Traian nu ma lasa nici un minut libera Dor¬meam si maneam la el, dar Valeria nu-i spunea lui Ladima Veneam numai sa ma schimb acasa El venea insa in fiecare seara si juca tabinet, asteptandu-ma, cu Valeria.
- Si cum s-a terminat cu Traian?
Trasaturile caligrafice, adica fruntea senina cilindrica, sprancenele aduse din condei, ochii mari neadanciti in pleoapele grasute, catifelate, se stramba intr-o denuntare:
- Intrigile, draga Ca in teatru e ca un viespar I-au scris scrisori As vrea s-o mai intreb, dar e in mine o drojdie de oboseala si nemultumire, cand imi amintesc de
Fundatia s-a facut. Nu are venituri de un milion, dar are, e adevarat, un secretar. Nici o clipa, nici ca o banuiala macar, nu mi-ar fi trecut prin cap ca am putea oferi unui domn atat de bine postul acesta In imbracamintea lui serioasa, de profesor, in tonul academic, cum sa-ti spun? cu care vorbea, superioritatea intelectuala si de om de lume pe care o manifesta nu ti-ar fi permis nici o clipa sa crezi ca unui asemenea om ii poti face ofensa sa-i oferi un post de secretar al unei fundatii
109 particulare pe care noi l-am incredintat unui tanar student recomandat de un profesor. S-au dat premii, e drept, intre altele si unul de poezie. Tata a cerut Academiei si unor scriitori cunoscuti sa decearna "Premiul Sorin Vasilescu" de 30 000 de lei. Trebuie sa spun cu sinceritate ca auzisem ca e un excelent gazetar, dar n-am stiut, pana la sinuciderea lui, ca Ladima e si poet, si mai putin, cum au scris unii atunci, ca e un foarte mare poet. Premiul a fost dat deci altcuiva. . . . - Vrei sa trimit sa mai aduca tigari? La ce te gandesti?
- Da mai pe urma
- Chestia cu ce credea el nu s-a facut, dar pe urma a gasit ceva la o revista, nu stiu unde Lucra era asa secretar dar nu castiga mai nimic.
Emy scumpa,
Tin foarte mult sa te rog un lucru Am invitat la masa mergem intr-un loc unde se mananca admirabil, e o carciuma pe Buzesti, "La
Nepotu " - trei buni prieteni ai mei Le-am spus - numai lor, Emy -pentru ca suntem foarte buni prieteni, caci ne vedem in fiecare zi la cafenea, ca i va veni si logodnica mea Emy, nu-ti inchipui ce cald mi separe cuvantul acesta si inflorit, numai cand il pronunt: logodnica mea As fi fericit sa fiu intr-o seara in mijlocul prietenilor mei buni, cu logodnica mea (N-am mai spus la altcineva la nimeni ca suntem logoditi, nu te suparA) Dar cuviinta cere sa ti-i prezint dinainte.
Iata-i de pe acum, in scris. Unul, Bulgaran, este un mare savant, Emilia Fireste, nu e profesor universitar pentru ca numai diplomele conteaza in tara asta Are o teorie extraordinara asupra atomilor pe care o va scrie si o va traduce in frantuzeste. A facut descoperiri literare care au revolutionat istoria literaturii noastre Cibanoiu a fost cancelar la Ex¬terne n-a inaintat pentru ca stii ce inseamna sa inaintezi la Externe; sa fii din lumea lor si sa perii toata viata Acum vreo cincisprezece ani, Cibanoiu a pus semnul mirarii intr-un ordin al secretarului general, care credea ca St.-Louis e un oras din Franta si numise un consul acolo E un mare teozof Emy, ai sa-l cunosti Colaboreaza la o multime de reviste teozofice franceze si germane Are o biblioteca imensa Penciulescu, cel care intregeste trinitatea, e, fara indoiala, cel mai destept om din tara romaneasca Ripostele lui sunt celebre Ras, negricios, cu o fata de consul roman blazat, e de o cultura care sperie si pe profesorii universitari. N-a primit niciodata o catedra, a socotit nedemn de el asta A preferat sa fie suplinitor la un liceu particular, decat sa se preteze la compromisuri. 110
Un profesor universitar care isi pusese ochii pe el, de cand era student, si-a dat catedra si fata dupa altul, cand a vazut ca Penciulescu face mofturi. Ai sa-i cunosti, Emy, si ai sa vezi ce tipi interesanti sunt. Prin urmare, draga, trec maine sa te iau pe la 81I% nu?
G.D.L.
Se intoarce, si acum inca deziluzionata, schimba picioarele se intinde, voinica, a plictiseala.
- Am fost Vai ce seara Erau niste rable, de parca eram in spital Unu n-avea dinti si facea spirite altul facea pe curtezanu. Ce prieteni si-a gasit el! Am stat numai pana la 11, ca mi s-a parut o prostie sa pierd noaptea cu o adunatura ca asta.
Biletul asta (de la mine din manA) l-am gasit de dimineata, varat pe sub usa, e iscalit de ei trei.
Pacat, Emy, ca n-ai stat Prietenii mei te gasesc foarte bine Le-ai placut enorm Noi acum am incheiat dimineata Ei mi-au spus sa trec sa-ti las pe sub usa biletul acesta pe care iscalesc cu totii. Cu cele mai dulci sarutari de maini, G.
Gedem nu stie ce comoara are. Bulgaran Nici ducele de Sagan n-a prezentat o asa frumusete la un supeu prietenilor lui Cibanoiu.
Daca aveai de gand sa pleci asa de repede, de ce ai mai venit? Pen¬ciulescu.
Cam in vremea asta, plecam pe cate doua-trei zile din Bucuresti cu Traian ca inca nu rupsesem cu el. Avea inspectii si mergeam si eu Stateam la hotel, pana venea el, pe urma ieseam impreuna la masa la restaurant. La Giurgiu La Buzau O data am fost si la Roman Ladima era foarte enervat si devenise banuitor.1 Cauta tigari pe nopti¬era si nu gaseste.
Cam fn vremea aceasta Ladima m-a rugat sa-l astept la plecarea de la o sedinta a comitetului S.S.R., ca sa mergem impreuna. Abia dupa ce ne-am despartit de Perpessicius, cu care plecam de obicei, in dreptul hotelului "Athenee Palace" - era fn anul cand se adaogau trei etaje hotelului."Splendid" si circulam numai pe partea cealalta - Ladima, care ma conducea pe nesimtite spre oras, m-a intrebat, intai cu un aer indiferent, detasat, cum am petrecut la un "ceai" dat de una dintre tinerele angajate ale Teatrului National, daca m-am amuzat bine, ce lume a mai fost si, tarziu apoi si cu ocoluri, daca s-a flirtat, cum mergeau simpatiile, pana la ce ora din noapte am stat (caci am inteles ca, dupa cate stie el, s-a stat pana la 9 searA). Banuiam unde vrea sa ajunga, si-a ajuns foarte tarziu, cu un suras galben si exagerat de vioi.
.111
- Nu mai sunt tigari?
Acum o scrisoare fara titlu, dezordonata, fara scrisul acela culcat si mare, ci aproape drept si mai mic.
Aseara treceam, pe langa un grup, in fata teatrului. Unul dintre actorii tineri povestea ceva si toti radeau Cand m-am apropiat, toti au tacut si pareau jenati L-am luat pe Ion Sarbul deoparte si, dupa catva timp, necajit, enervat, sacait, mi-a spus, indurerat: "G edem, esti un dobitoc fara pereche Nitescu povestea ce i-a facut Traian Emiliei, pentru ca a prins-o in cabina la un teatru particular cu un coasociat director A vazut-o mergand cu el la teatru, la o ora cand nu puteau fi nici macar repetitii A urmarit-o, a intrat in teatru si de la usa cabinei a ascultat si a inteles totul. Pe urma? Gedem, esti un dobitoc fara pereche cu tot geniul tau La revedere Nu te mai apropia de grupurile care rad cu hohote Nu uita sa depui carti de vizita la Anul nou si la ziua onomastica lui Traian Justiniu. La revedere" si aplecat batand matanii.
Nu sunt, Emy, nici fiirios, nici nu sufar. Mi-e numai o imensa, o nesfarsita mila de mine Fiecare suntem ursiti de la facerea lumii sa fim asa cum suntem, asa cum e ursit samburele sa dea bostan, si bobul de grau spic S-a facut in mine ca o lumina de moarte si inteleg acum, neasteptat, toate intamplarile si toate faptele omenesti ale acestui an de delir, de cand te cunosc Cu bine, Emy, fii fericita, caci exista soiuri de fericire pe lumea asta pentru tot ce a creat Dumnezeu.
G.D.Ladima
- Am crezut ca acum s-a sfarsit A fost in mai asta, intr-o ghina mizerabila Stiam ca pe intai iunie sunt concediata de la National. Speram sa intru la alt teatru, particular L-am pierdut si pe Traian Si
- E adevarat ca a fost acolo si un tanar inginer Traian Justiniu? Un bun prieten al meu fmi dadeam seama cat de mult tine sa afle, si fntelegeam, fn aceeasi clipa, ca nu pot sa nu fac parte din acea cumplita coalitie care se formeaza de la sine fmpotriva unui barbat fnselat Lasitate, simpla dorinta de a-ti simplifica existenta, teama sa nu pari poltron, un sentiment de vulgar orgoliu ca esti in clipa aceea deasupra, nu stiu ce, m-a fmpiedicat sa-i spun ceea ce stiam, lui Ladima. Poate si gandul ca l-as face sa sufere - si toti dispretuim la altii suferinta din dragoste, o credem neserioasa si gasim ca ni se cere prea mult ca sa ne "amestecam fn asta" - m-a facut, cred, sa nu-i spun ca Justiniu a stat tot timpul cu Emilia, care i-a facut si scene de gelozie, ca toata lumea fi considera fmpreuna, ca acest ceai s-a sfarsit la noua, dar a continuat cu o masa la "Roata lumii", prelungita si ea, ca fn zorii zilei Justiniu ne-a condus pe toti acasa cu masina, ramanand cu Emilia, care probabil a dormit la el.
112 acum se mai supara si Ladima. O luna n-am mai stiut de el nimic Pe urma am aflat ca e bolnav.
In anul acela, in iunie, am avut si eu un conflict cu el Era in comitetul unei expozitii de caini Pentru ca se stia ca e unul dintre cei mai buni cunoscatori ai raselor de caini din tara noastra. Pe maidanul fostei primarii se facuse o curticica prafuroasa, marginita de custi si cotete, cu tot soiul de caini si catei. L-am rugat sa dea, in loc de premiul doi, premiul intai pentru un pekinois matasos al unei prietene care nu-mi mai da pace.
- Nu te supara, domnule Vasilescu, dar premiul intai a fost dat de vreo zece ori pana acum. Asta ma plictiseste Scuza-ma. Plec acasa. M-am saturat.
Emilia a luat un bilet, care, de altfel, venea la rand.
- Ce bilet este asta? si il cercetez mirat.
- De la un prieten al lui de la Cibanoiu.
Domnisoara,
Iertati-ma daca interventia mea este inoportuna si deplasata. Dar stiu ce inima buna aveti si sunt sigur ca daca sunteti cauza unei atat de mari suferinte, e ca nici nu banuiti raul pe care-l faceti De vreo saptamana, domnisoara, prietenul nostru merge spre moarte Pe caldurile acestea grozave, e singur, fara nimeni langa el, si sunt sigur ca prezenta d-voastra cateva minute langa patul lui ar fi ca un balsam Doctorul i-a interzis sa coboare si noi facem, cu randul, pe paznicii lui, dar avem foarte putin timp liber.
Cibanoiu
- Eu tocmai plecam intr-o excursie cu automobilul prin Ardeal Dar s-a dus Valeria numaidecat Ce-a gasit acolo zice ca nu poate spune. El sta tocmai sus, la al treilea, pe Rahovei Nu era maturat de zile intregi, o gandacime sa te sperii, haine si ghete murdare, resturi de mancare. Pe carti sta praful de un deget. El avea nevoie de pungi cu gheata pe frunte si seara comprese calde la ficat Era slabit, neras, rufaria patului murdara, caci era o singura servitoare la toate trei etajele. Venea numai sa mature si sa aduca apa dimineata. Valeria a venit inapoi acasa A luat un ciocan, cuie, cearsafuri de pat si o perna cu fetele ei, a luat un reso, ca eu am vreo doua-trei, ca mereu se strica si nu vreau sa raman fara nici unul.
113
Casa lui era veche, ca o cazarma, dar avea electricitate si priza pentru reso, asa ca tocmai bine putea sa incalzeasca apa. impreuna cu Cibanoiu l-au coborat jos din pat L-au asezat pe saltele in fundul culoarului. A deschis ferestrele, a curatat putin de paianjeni, a maturat bine, a pus praf pentru plosnite si paine muiata in acid boric pentru gandaci. A dres ea singura patul, ca Cibanoiu nu se pricepea la nimic A potrivit rafturile de carti. Pe urma a primenit asternutul, a spalat vasele si paharele Cibanoiu se minuna, nici nu mai recunostea odaia In fiecare zi, ca eu eram plecata, se ducea la el; de cateva ori, cand avea dureri, a stat si noaptea langa patul lui. Ca era bolnav de ficat, nu stiu ce avea, ca nu avea voie sa bea decat lapte. Spune Valeria ca avea niste dureri ingrozitoare, uneori isi musca mainile ca sa nu strige Cand ii treceau crizele stateau de vorba Si ei si lui le placea sa stea la discutie Spunea Valeria ca despre mine n-a spus o vorba tot timpul Ea adusese un borcan de dulceata de acasa si pregatea la reso cafele, de trata prietenii cand veneau Seara se adunau toate rablele acolo si zice Valeria ca petreceau foarte bine.
De vazut nu ne-am vazut toata vara Eu fusesem la Barlad tot timpul El mi se pare ca a fost la un camin de scriitori prin Transil¬vania S-a angajat pe urma la o gazeta de la Chisinau, dar nu stiu de ce n-a stat decat doua luni. Pe la sfarsitul verii mi-a venit un angajament de la Teatrul National de acolo. Am banuit eu ca trebuie sa fie ceva cu el acolo Dar n-am primit Trebuia sa transportam casa si ne era greu.
Valeria draga,
Nu inteleg de ce te-aigrabit atat sa-mi trimiti cartile imprumutate imi facea placere sa le stiu la d-ta Daca vrei altele, oricand, toata mica mea biblioteca iti sta la dispozitie Stiu ca niciodata cartile pe care le iubesc atat nu vor fi in maini mai bune, mai ingrijitoare si atat de iubitoare ca ale d-tale. Mereu indatoratul,
George Demetru Ladima
- in septembrie, cand ne-am intors, Valeria, care imprumutase niste carti de la el - nu le-a citit, ca nu i-a placut nici una - i le-a trimis inapoi Despre mine nu spunea nici un rand, nici n-o intreba niciodata Aflase si el, poate, ca in toamna era sa ma marit cu Arghiropol. Eram ca si logodita
- Arghiropol era un societar al teatrului? Nu l-au scos la pensie? Asa auzisem parca
114
- Da, si a stat la noi in casa vreo doua saptamani Decat sa fiu metresa pe degeaba a unui tenor, mai bine nevasta unui societar, ca amanti gasesc eu cati vreau (Ea nu spune limpede ca vrea un barbat "complezent".) Arghiropol a si stat aci, vreo trei saptamani Ladima stia cand ne intalneam pe strada, ma saluta foarte rece si asa foarte demn Ca nu mai venea nici la noi Ii spusese Valeria ca m-am logodit si ca de Sfantul Dumitru ne mutam intr-o alta casa, mai mare La National, insa, tot n-am mai putut sa intru Nici Nae Gheorghidiu nu putea face nimic, ca acum fusese scos de la minister si il atacau mai toate gazetele.
Domnisoara,
Am publicat asta-vara in cea mai de seama revista literara, Cugetul, in care public de obicei versurile mele, trei articole despre decadenta teatrului romanesc, care au avut oarecare rasunet, indeosebi in generatia tanara, dornica de o spiritualitate noua. S-a hotarat sa facem o grupare pentru teatru, i-am spus: Proscenium. Un tanar regizor, Doriadi, care a studiat la Berlin cu Karl Heintz Martin, va pune in scena. inainte de spectacol vom tine conferinte aratand ce vrem. Sunt nadejdi mari ca vom revolutiona in intregime teatrul romanesc invechit, ramas la formule vul¬gare, bulevardiere. Cea dintai piesa pe care o vom juca va fi invierea lui Tolstoi, intr-un singur decor, cu proiectoare si recuzita modernista Te-am propus pe d-ta pentru rolul Maslovei si, dupa oarecare discutii, deoarece se pare ca Doriadi vrea pe altcineva, s-a cazut de acord. Pe barbat il va juca un tanar absolvent al Conservatorului, Priboescu, pe care prob¬abil il cunosti, pentru ca se spun despre el lucruri extraordinare. V. I. Stefanovici, unul dintre cei mai reputati esteti de la noi, va vorbi despre Tolstoi si regia lui Gordon Craig. Spectacolele vor avea loc la Teatrul Popular. Sala va fi decorata in perdele cenusii, iar scena transformata.
G. D. Ladima
- Desi nu plateau nimic si stiam eu cat timp se pierde cu repetitiile, am primit Venea si el, in fiecare zi, la repetitii, sta intr-un stal in intunericul salii, si-mi vorbea foarte politicos. imi placea mult mai mult asa cum se intorsesera lucrurile. Miroseam eu cateodata ca trece anume pentru mine pe la usa regizorului.
- Si s-a jucat spectacolul?
- De vreo trei ori Am aci si critica
A coborat si a scotocit intr-alta cutie, unde erau taieturi din diverse ziare Afara de Universul, care nu gasea satisfacatoare asemenea incer¬cari si spunea ca singura care a inteles rolul a fost domnisoara Rachi-
115 taru, si de Dimineata, care lauda mult pe Doriadi, pe Priboescu si remarca in treacat pe domnisoara Rachitaru, "care a fost in rol", toate celelalte critici mai marunte vorbeau, asa, calduros despre spectacol si rand pe rand aratau ca mai ales in scenele de betie, Maslova a domnisoarei Rachitaru a cutremurat sala "Are un temperament cople¬sitor, scria unul dintre critici, si Teatrul National a facut o greseala de neiertat concediind-o." Mai erau cateva reviste, mici probabil, pe hartie velina, care cereau ca neaparat sa se incredinteze un teatru permanent lui Doriadi.
- Eu eram bucuroasa ca asta imi slujea ca sa cer sa fiu reangajata la National, mai ales ca nu mai puteam conta pe Arghiropol care, dupa ce statuse trei saptamani in casa la noi, rupsese logodna Si incruntand, prea putin, centrul de intalnire deasupra nasului, a atator linii caligra¬fice: Iar intrigi si anonime ca stii cum e acolo! A aflat si de falimentul bancii
- Ce faliment? intreb uimit. Emilia se invineteste, se agita toata.
- Sa nu mai vorbim. Pungasii de la "Banca Gompos" Mi-au mancat un milion Ca tocmai vream sa iau o casa in parcul Principesa Maria Ca mereu ziceam sa ne mutam Acum! si isi freaca vertical palmele desfacute, cum ar toca banii cu doua talgere de fanfara, in semn de "adio".
Alta scrisoare, acum cu un scris mai nervos, mai grabit si mult mai oblic, fara titlu.
E peste puterile mele Trebuie sa-ti scriu Trebuie sa-ti vorbesc Pana maine seara trebuie sa se intample ceva, pentru ca mi se rup zavoa¬rele mintii De trei luni indur o suferinta care intrece puterea de rezistenta a nervilor mei, depaseste tot ce e capacitate de indurare si rabdare Orice, Emy dar vreau sa fiu iar langa tine Sa te astept jucand tabinet cu Valeria Ma cuprinde nebunia, mi separe dintr-alta lume posibilitatea pe care o aveam de a-ti auzi pasii pe scara - oricat de tarziu - de a te vedea intrand pe usa, scotand palaria cu mana stanga si asezand-o peste manusi. Sa privesc, sprijinit in coate pe fata de masa cu patrate albe si rosii, obrazul tau rotund si rumen, cu ochii mari verzi. Sa ne certam sa spui ce vrei Sunt cel mai nenorocit dintre oameni, Emy, cand sunt departe de tine. Prezenta ta, alaturi de mine pe strada, de cealalta parte a mesei, in sufragerie, in aceeasi incapere, fie si intr-o sala de spectacol, mi-e mai necesara ca unui morfinoman doza lui zilnica.
Cel putin inainte te puteam astepta Sufeream atata Azi pana si asteptarea aceea, acum cand de trei luni nu mai am dreptul acesta, mi se 116 pare un paradis pierdut. Re-da-mi-l Pe lumea aceasta e tot ce mi s-a daruit intr-o viata de umilinta, mizerie si suferinta.
George Ladima
Nu pot sa intreb, decat dupa o lunga tacere, in care ma apasa un soi de deznadejde, cu toate ca surad.
- Ce i-ai raspuns?
- M-am sfatuit cu Valeria si ea a fost de parere sa-1 chemam Mai ales ca acum ma certasem cu Arghiropol si eram libera de tot. Am intrebat-o pe Valeria daca sa mai spun vreo minciuna ca randul trecut, sa ma dezvinovatesc Ea a spus sa tac din gura Ca e mai bine pentru mine ca el sa stie adevarul.
I-am scris o scrisoare ca il astept a doua zi seara, cu mare placere Si uite ce nebuneste mi-a raspuns.
Era intr-adevar o scrisoare de innebunit. Pe patru pagini nu era scris decat cuvantul "maine", in coloana, pe fiecare pagina si de cate 10 - 15 ori.
Maine Maine Maine Maine Maine Maine ■,
Si asa toate fetele. La urma doar atat: "Va mai fi maine?"
- Dupa aceea, ne-am vazut cam in fiecare seara Avea bilete la cinematograf si teatru luate de la ziare si am iesit impreuna. De cateva ori am stat amandoi acasa de vorba si se ducea Valeria la teatru.
- Asculta, ai fost din nou a lui?
- Nu ca nici n-a fost vorba de asta Stateam numai asa de vorba, ca altminteri era idealist.
Ma uit la ea, e tot senina, mare si goala.
Draga mea,
Toamna tarzie e de aur, parul tau balai e de aur, ochii tai au licariri de aur Saptamana asta e aurul vietii mele Sunt un nerod Un nebun, ca trei luni am suferit atat Trimit doua locuri din vreme pentru Valeria s-o invite pe prietena ei. Cibanoiu imi spunea azi-dimineata ca ar merge
117 si el bucuros cu Valeria la cinematograf. Noi, care am vazut si Carnea diabolica si Lord Satan, vom ramane acasa ;
George Sa ramai cu Emilia, fara s-o ai!
Ma intreb ce poate fi intimitatea cu femeia aceasta, mai ales cand nu e dezbracata?
- Ce vorbeati, seara?
- Pana noaptea tarziu Despre teatru^ despre actori, stia o multime de lucruri. Uneori jucam si noi tabinet Ii placea, asa, sa stea aci.
£my scumpa,
Ceea ce-ti spuneam aseara epe cale sa se implineasca. Azi m-a chemat prietenul de care-ti vorbeam si m-a prezentat unui deputat, n-ai de unde sa-l cunosti, Nae Gheorghidiu A ramas sa ne intalnim diseara din nou acasS la el Prin urmare, nu pot veni N-am vorbit inca despre conditii Stiu ca va fi un buget foarte scazut si lefuri foarte mici. Sper sa iau cronica dramatica Gandeste-te putin la mine diseara. i George Ladima
-Cand am primit scrisoarea am ramas trasnita Nici azi, jur, nu mai inteleg cum de el nu a vazut ca Gheorghidiu este, stii? arendasul pe care 1-a vazut la noi.
Urmeaza apoi o seama de biletele scurte fie ca Ladima nu mai avea timp sa scrie, caci acum scria aproape singur jumatate din gazeta, si inca articolele cele mai de seama, fie ca nu mai avea nevoie sa scrie, caci pe Emilia o vedea in vremea aceasta, probabil, cand vrea. Era o activitate infrigurata, politica, razboinica Poate o fi fost si o diversiune sufle¬teasca- Nu sunt decat mici bilete:
Treci cu Valeria diseara pe la mine pe la redactie Ma luati si mergem sa mancam la "Mircea".
Sat altul, pe hartie cu antetul Veacului:
Nu te pot astepta Vino direct la teatru Eu iau un ceai la redactie Vezi se, nu pierzi actul I, caci e o scena foarte importanta Observa ca locul gazetei s-a schimbat, caci, din cauza ca am aparut tarziu, ni-l daduse la fund si l-am trimis inapoi.
G.
118
Raman din nou indelung pe ganduri Toata vremea aceasta de vreo cativa ani incoace e a vietii mele, si trebuie sa precizez ca orice data, chiar straina, trece prin existenta mea ca un amestec de vis si realitate Ceasul care a batut orele regulate pana am implinit 28 de ani e de atunci putin stramb. Traiesc o viata in care nimic din ceea ce se intampla nu mai e cu semnificatie simpla Totul trebuie sa corespunda, ca in vis, la alta situatie, faptele capata intelesuri noi, unele printr-altele. Cuvintele nu mai sunt semne pentru ce e dincolo de ele. Mai inainte viata mea avea zilele saptamanii: luni, marti, miercuri etc, care corespundeau cu zilele cifrate in calendar cand era ora 12, era ora 12 Daca era cald, mi-era cald. Daca aveam guturai, stranutam Aveam un program, sau o lipsa de program, care se suprapuneau exact faptelor Cand cunos¬team un domn, era un domn, cand cunosteam "alt domn", era "alt domn", cand ma culcam cu o femeie insemna ca am avut-o, cand un cunoscut spunea ca-i plac tigarile Lucky Strike insemna ca-i placeau Lucky Strike. Dar de cativa ani, printr-o acumulare de imprejurari deosebite, care ele insele or fi avand vreun talc, semnele nu mai cores¬pund continutului lor stabilit, faptele au alte cauze de cum le stiu eu, daca o femeie, care e zodia mea, rade, nu mai inseamna ca e vesela; cand un domn e grav, corect si important, nu inseamna ca nu depinde in toata soarta lui de un cuvant al meu, cand fug de un suras, poate insemna ca il doresc, iar un domn cu mustati razboinice, pe care-1 prelungeam intr-un raion universitar, aflu azi ca ducea pantofii Emiliei la cizmar Stiu ca asemenea devenire e normala pentru nenumarati alti oameni, dar ceea ce nu e normal e transformarea mea, automobilistul si atasatul de legatie Fred Vasilescu. Iar acum cand eu nu mai sunt cum am fost, ochii mei, prin care vad lumea, sunt, mai mult ca oricand, cum n-au fost niciodata, numai ai mei, si inapoia lor sunt eu, numai eu Nu pot sa fiu inapoia altor ochi Notiunea de normal eu nu o am decat comparand existenta mea de dinainte de a intalni pe doamna T. cu existenta mea de acum. Vedeam mai putine colori, doar cateva nuante, mult mai putine fapte, alte bucurii nici nu banuiam atatea intelesuri cate imi sar in ochi de atunci incoace. Erau chiar mult mai putine intamplari pe lume si semanau, groase, oarecum toate. Mi s-au ascutit simturile? Nu vedeam mai inainte nimic, ca atunci cand treci pe langa un copac, plimbandu-te fara sa-l vezi macar, desi nu esti distrat, numai pentru ca nici nu-ti inchipui ce ai putea vedea la un copac. Si nici nu-ti pui problema asta. Dar cand tovarasul s-a oprit privind, si te opresti si tu, descoperi nenumarate forme si fapte. Coaja copacului e crapata intr-un anumit fel, care te sperie cu diversitatea lui, sunt flori la radacina lui, de soiuri foarte diferite, e si un musuroi de furnici, pe care daca-1 privesti atent descoperi alte intamplari mici, dar neasemeni una alteia.
119
Femeia aceasta e tovarasul care m-a oprit din drum, numai ca sa pri¬veasca el ceva, si de atunci am inceput sa vad si eu o multime de lucruri. Ma gandesc ca fara doamna T. n-ar fi existat in nici un fel Ladima in viata mea; iar intamplarea de acum, care ma ingheata si mi se pare in amurgul acesta calduros, in camera aceasta, dospita de suferinte si semnificatii, nu m-ar fi oprit in loc nici cat sa fumez o tigara. Fara sa-mi descopere ea anumite rasfrangeri de orgoliu si anumite gingasii, fara sa-mi fi aratat savoarea umilintei, nu m-as fi intovarasit niciodata cu un om care m-a facut "gujat" in plina lume; fara ea n-as fi stiut ca a te intalni noaptea cu un astfel de om si a porni cu el apoi la Sinaia poate insemna o bucurie scazuta, grea, mai adanca decat o calatorie la Londra, pe care o asteptam atat cand eram student.
Si daca toate aceste exista, si mai ales exista asa, e pentru ca in toate, : in orice lucru, in orice intamplare si neintamplare, de cand am cunos¬cut-o, dainuie ceva din existenta ei, imaterial, cum vibreaza in orice organ, cat de neinsemnat, energia intregului. Si nimic nu mai poate sa fie altfel, cum raul nu mai poate curge in sus. Mai ales de cand a venit si lovitura cumplita (care m-a facut sa citesc atat si sa caut explicatiI), lumea e azi pentru mine ca privita printr-o lupta si impregnata de gandul existentei acestei femei, cum e orice obiect inmuiat vag verzui, cand privesti lumea prin ochelari verzui. A batut cineva la usa.
- Emilia! si, mai sec: Emilia! Vino putin afara isi arunca una peste alta pulpanele chimonoului rosu, lucitor ca atlazul, si dupa ce a vorbit ceva dincolo, inchizand usa cu grija, se intoarce innodand fasiile pe soldul plin, cu o mutra mieroasa:
- Asculta, nu te superi daca te las singur putin A venit croi¬toreasa. Se scuza si nu stie ca asta ma impaca, ma domoleste de parca a sunat de recreatie fi spun cu un accent de sinceritate, pe care nu l-am avut niciodata in casa asta:
- Dar, Emilio, crede-ma ma simt foarte bine singur Sunt obis¬nuit imi place.
Mi-a fost destul de greu sa-1 conving pe Nae Gheorghidiu sa-1 ia director la Veacul pe Ladima El se gandea mai mult la un fost gazetar pamfletar, care schimbase cateva partide si trecuse cu dezinvoltura pe la vreo cinci gazete de toate nuantele I-am spus insa, pentru ca ma consulta foarte adesea, de se mira si tata, mai ales de cand, la Londra, l-am pus in legatura, foarte solid, cu fabrica de arme si munitii cu care ne-am asociat, ca trebuie sa punem in fruntea gazetei un om nou, cu un trecut fara toarta de care sa se poata agata invinuirile, ca sa dam autoritate campaniilor noastre Nae Gheorghidiu socotea ca fusese
120
"lucrat" de catre colegii de partid si ca numai din pricina aceasta fusese remaniat Se dusesera impotriva lui cateva campanii foarte sustinute, pe chestia fabricii de munitii din Ardeal si mai ales pe chestia receptiei avioanelor O gazeta scrisa cu multa verva pamfletara vorbea in fiecare numar despre "cosciugele zburatoare" si de "fleoarta de la Comuni¬catii". Gheorghidiu, desi in oras raspundea foarte cinic si uneori spiri-tual, in birou, acasa, era foarte abatut De multe ori de la Camera, dupa sedintele de noapte, venea la noi impreuna cu tata si - imi spunea mama - discutau in biroul cu foteluri negre, cu abajur verde, pana tarziu, spre ziua Aci tata era cel mai curajos si mai cu pofta de lupta: "Coane Nae, asculta-ma pe mine n-au nici o importanta toate atacurile lor. Cine citeste prostiile de la gazeta? Asculta-ma pe mine"
Totusi Nae, nestiind ce crede Ionel Bratianu despre el, parea foarte enervat. De doua ori a incercat sa raspunda prin Viitorul, dar a fost cu neputinta, desi, personal, era unul dintre favoritii lui Vintila Bratianu A banuit aci un ordin al lui Ionel. Cand s-a dus sa intrebe cum de i-a putut refuza un articol, lui, fost de doua ori ministru, Ionel Bratianu 1-a primit prietenos si absent, avea aerul ca nu-i vine sa creada. Pe urma 1-a intrebat cum merge fabrica de munitii, daca spera sa inceapa curand productia Cand Gheorghidiu a adus vorba despre Viitorul, a spus ca nu citeste nici o gazeta, ca toate sunt proaste si "fara indoiala Viitorul mai proasta decat toate".
Dupa vreo catva timp, mai ales ca foaia pamfletara il batjocorea ingrozitor, a hotarat sa scoata si el o gazeta Ca de obicei, mai toti banii i-a dat tata, caci Gheorghidiu socotea ca in afacerile comune el aduce destul inteligenta si influenta lui, urmand ca tata - asociatul fidel de zece ani - sa aduca materialul.
George Ladima, om in toata firea, cu reala prestanta, ca sa zic asa, a facut o foarte buna impresie Mustata blonda, intoarsa in sus, bar¬batia lui bataioasa, un fel de incredere in sine l-au impresionat pe tata. Eu il sfatuisem sa aduca si un proiect de buget lunar, pe care sa mi-1 arate mie mai intai Am luat masa impreuna in garsoniera mea Bietul om era foarte mirat cand a vazut la masa pahare de Murano si, timp indelungat, a privit ca un copil cupele joase de forma ghindei, cu mu¬chiile poligoanelor albastre si cristalul peretilor albastrui, in locul paha¬relor albe, drepte sau cu un picior. Abia in anul acela incepuse moda si primisem cadou un serviciu pentru douasprezece persoane, garnitura intreaga, de la o doamna prietena, care niciodata nu vrea sa vie in garsoniera mea, dar spunea razand ca: "Vegheaza asupra ei". Bilantul lunar adus arata 280 mii de lei tipografia, 22 de mii localul, 100 de mii de lei cheltuieli de administratie, 300 de mii de lei lefuri redactia si administratia. in total 700 de mii de lei pe luna, in afara de 200 de mii
121 cheltuieli de inceput (mobilier, instalatie, reclamA) Ladima il scrisese pe o coala de hartie cu foarte multa grija, caligrafic aproape.
Mi s-a parut foarte rezonabil. Tata a intrebat insa cate exemplare vom trage. I-am spus ca Ladima socoate ca vom putea scoate 10 mii de foi zilnic. Ganditor, si-a aprins tigara si pe urma m-a intrebat, cu privirea putin obosita, fixa, fara ochelarii negri, cu un aer somnoros: "Cate se vor vinde din ele?" I-am spus ca toate, el a fost insa de parere ca nu vor merge mai multe de sapte mii "Cat face sapte mii inmultit cu doi?" -"!?" - "N-o s-o vinzi cu doi lei bucata?" - "Cat fac paisprezece mii inmultit cu douazeci si sase?" - "!?" - "Pai nu ai douazeci si sase de numere pe luna?" Am inmultit, am adunat "364 de mii" - "Atata e bugetul. Eu acopar o eventuala pierdere de 100 de mii de lei pe luna."
Tresar dincolo a cazut ceva, un obiect nu-mi dau seama ce, dar e profund neplacut sa te simti, gol cum sunt eu, prizonier intr-o casa necunoscuta. Nu stiu cine e acolo Nu stiu ce se vorbeste, ce fac cei din camera vecina As vrea sa trec dincolo sa vad ce e, dar ar trebui sa ma imbrac, iar imbracat nu stiu cum as mai citi scrisorile. As destepta atentia Emiliei asupra interesului patimas cu care le descifrez. As pierde si comentariile si amanuntele ei. Raman asa Aprind o noua tigara si simt ca a gandi, a rememora azi, imi face bine, ca e o circulatie in mine ca o descongestionare. A deslusi, a trai in trecut e ca o voluptate, fie si dureroasa, pe care nu pot s-o intrerup, cum cresterea nici unei voluptati nu poate fi intrerupta prin propria vointa.
A doua zi am mers cu Ladima la noi acasa (ii spusesem sa vie bine pregatit, aratandu-i ce reducere avea de gand sa faca tatA) si a fost o discutie de trei ceasuri.
- Domnule Vasilescu, spunea Ladima, gesticuland asezat, cu aman¬doua coatele pe masa, cu un zambet binevoitor, e cu neputinta sa scoa¬tem gazeta cu suma asta. Uite aci oferta tipografiei: 60 mii de lei un numar in patru pagini, pe saptamana, socotit un sfert de pagina reclama, 10 mii de foi tiraj. Si, ca in paranteza: 5 mii e zatul si tipul, 5 mii hartia. Aci nu incape nici o reducere. (Totusi tata a obtinut cu 50 de mii de lei pe saptamana, la tipografia unui fost ajutor de primar liberal.) Local, in centru, mai ieftin de 200 de mii de lei pe an nu se poate gasi Nu-i asa? Deci 16 mii pe luna. Lumina, apa, incalzit 3.000 pe luna, servitorul 3.000 adica 22 de mii pe luna
Si a ramas, ca la un sfarsit de demonstratie, cu umerii adusi in fata, cu palmele desfacute in laturi, cu buza de jos rasfranta. Convins.
- De ce un local de 200 de mii de lei pe an? Ladima, incurcat, dar cu superioritate, a ridicat bratele:
- Un birou pentru dumneavoastra
122
- Nici eu, nici Fred, nimeni nu va calca pe la ziar Nici nu se va sti ca am vreun amestec in aceasta chestiune una directorul, una redac¬torii, alta administratia Mai departe si, infundat in fotoliu, fara sa priveasca, sprijinind cu mana, de prisos, ochelarii negri, tata astepta, oarecum agresiv.
Ladima si-a rasucit mustata, a consultat notele.
- 3 mii cheltuieli de administratie si expeditie, de numar. Batranul a ridicat capul, cu ochii pe jumatate inchisi a nedumerire.
- Asta?
Ladima a insirat profesoral:
- Timbre, sfoara, transport, telefon, hartie de impachetat
- Pune 1.500 de numar 26 de numere Si se ingana dupa obiceiul lui, ca sa aiba timp de gandit: a-a-a- da, 15.000 a-a-a zi 40.000.
Ladima ridica din umeri exasperat, cu mustata blonda bataioasa Si pe urma sec:
- 6.000 Rador Telegramele din strainatate
- N-avem nevoie aparem la doua dupa masa, le taiem din gazetele de dimineata.
Spun drept ca ma enerva spiritul de specula al tatei.
- 300 de mii lefurile in administratie si redactie.
- Adica? Si tata si-a ridicat ochelarii care-i cazusera pe nas, cu o mana, ca sa priveasca mai drept, mai patrunzator.1
- Un administrator, 20 de mii.
Tata a sarit din fotoliu, a trantit bratul in camasa, cu manseta burlan pe masa (ca era cald de toT).
- 20 de mii pe luna?
Ladima a scazut tonul si a luat o maniera domoala de tratative diplomatice.
- Domnule Vasilescu, administratorul e tot atat de important la o gazeta cat si directorul. El raspandeste gazeta.
- Iti dau eu un om priceput cu 12 mii pe luna
Cred ca tata vrea sa "dea omul" ca sa aiba si pe cineva de incredere la administratie.
Cand fl cunoscusem personal pe Tanase Vasilescu, ma surprinsese ca poarta ochelarii fumurii si seara chiar. Mi-a explicat un prieten ca acesti ochelari erau la el o masca, fn afara de faptul ca il ajutau sa escamoteze drama nestiintei lui de carte, fmpiedicau pe cel cu care discuta sa-i citeasca intentiile in privire, fn schimb el putea examina fn voie pe cel din fata. fi punea de aceea, cand trata afaceri, chiar seara, fn ceea ce priveste socoteala, e de retinut ca de atunci pana acum cifrele au scazut fntr-o proportie de 20-25%.
123
- O dactilografa, 6.000.
- Ca sa scrie articolele?
- Nu, adresele abonatilor, corespondenta administratiei, intors asa, cum sta, a intrebat mirat:
- Adresele abonatilor nu se tiparesc?
- La inceput, pana se fixeaza, se scriu numai la masina. Tata a marait, si-a ciupit mustata tunsa
-«am! Ham!
- Cinci mii de lei un expeditor.
- Asta ce e?
- Expediaza prin posta gazeta, o da in Bucuresti vanzatorilor.
- Asta nu poate s-o faca administratorul? sau servitorul?
- Nu, aceia au altceva de facut In redactie: trei redactori a cate 20 de mii pe luna 60 de mii doi a cate
- Ma rog, intai pune un director cu 20 de mii pe luna Doi redactori, unul cu 10 mii si altul cu 8 mii pe luna.
Lui Ladima nu-i venea sa creada:
- Domnule Vasilescu, dar e peste putinta sa gasesti redactori cu 8 mii de lei pe luna.
- Cum nu? Lasa Cunosc eu gazetari care pentru 8 mii de lei pe luna iti scriu o gazeta intreaga ca mor, saracii, de foame
Ladima s-a sculat din fotelul negru de la birou, unde semana cu Marcel Pr6vost, luminat de lampa cu abajur verde
- Domnule Vasilescu, asa nu se poate face gazeta. Si tata a simtit ca a mers prea departe.
- Domnule, de ce-ti trebuie atatia redactori?
- imi trebuie in fiecare zi: un articol de fond, un articol in mijloc, un articol coloana 6 - 7 in margine, un foileton Unul dintre acestea il voi scrie eu, celelalte trei, alti trei redactori Vom face rotatie la fiecare dintre categorii. Mai sunt necesari doi redactori, pentru cursive si pagina literara, ca trebuie s-o punem, cativa cronicari, trei reporteri, un secretar de redactie, un ajutor, doi corectori E un minimum de per¬sonal la gazeta Cum vezi, in total 166 de mii pe luna
Tata a zambit aproape cu duiosie, ca unui bolnav.
- Ta ta ta Asta nu se poate, domnule Ladima nu se poate Reporterii, n-ai nevoie de ei, tai din alte gazete.
Ladima a sarit in sus, cu mustata indignata, si ceea ce ma uluieste azi, cand stiu din scrisorile Emiliei ce lipsuri ducea, e indarjirea si hotararea cu care dicta sutele de mii.
124
- Dar atunci vom aparea cu material trezit, cunoscut din ziarele de dimineata.
- il mai aranjati dumneavoastra in afara de dumneata, doi redac¬tori si un secretar de redactie ajunge Patru insi pot scrie foarte bine o gazeta.
Amicul meu a facut ochii verzi mari cat prunele, obrajii porosi i s-au contractat:
- Dar secretarul de redactie nu scrie la nici o gazeta din lume. El numai aduna materialul, il pune in ordine, pagineaza
- De ce sa nu scrie? Va scrie
. Rezultatul a fost ca Ladima a plecat acasa declarand ca in condi¬tiile acestea el nu poate sa-si "ia raspunderea".
L-am cautat cu masina am trimis soferul sus sa-1 cheme, caci il luasem dinadins (si pe urma l-am trimis acasa pe joS). Am fost la Sosea si i-am explicat ce greseala ar face sa refuze.
Stiu ca tata e in stare sa discute, cu sanse de succes, orice i se prezinta, chiar chestiuni pe care nu le cunoaste, caci aplica principii permanente de conducere in afaceri. La fel a castigat si acum, caci Ladima a cedat, si bugetul a fost fixat la 336 de mii (adica mai putin chiar decat fixase tata insusi, in cea dintai hotarare a luI) plus o suma de 100 de mii pentru "lansare".
Localul a fost gasit pe strada Matei Millo, la etajul al doilea Nu stiu cum era, ca n-am fost niciodata
Usa se deschide fara nici un avertisment, si apare din nou Emilia, care se indreapta spre sifonier. Tresar enervat:
- Draga, inchide, te rog, usa bine
- Dar nu e nimeni Daca-ti spun e o verisoara a noastra, croito¬reasa, care a venit sa-mi probeze rochia. Trebuie sa-i aduc niste garni¬tura.
- Si-adineauri, ce a fost zgomotul acela?
- Care zgomot N-a fost nici un zgomot.
- O bubuitura, nu stiu ce-a fost. Cu fata mirat caligrafiata:
- A! a cazut un ghiveci cu flori, cand s-a intors Cleo in jurul meu, sa prinda cu ace. De ce n-ai dormit?
- Draga n-am nevoie sa dorm, ma simt bine si asa Mai fumez Dar inchide repede usa.
Cauta, intoarsa, in sertarul de jos si cum sta asa, cu bucile pline asezate pe calcaie, soldurile si coapsele imperiale, care intind chimonoul lipit ca o piele, desfacute, i s-au dilatat enorm. E un maximum de Emilia, e propria ei statuie.
125
- Vin numaidecat, nu te supara Mai avem putin.
E o situatie imposibila. Desi m-am acoperit cu cuvertura pana la gat, ma simt gol, penibil de stanjenit pentru mine, pentru ele, pentru aceea care e afara si nu se poate sa nu gandeasca, sa nu-si inchipuie ce e inauntru Dar
Succesul gazetei, trebuie sa recunosc, a intrecut cu totul planurile dintai. George Ladima, dupa ce s-a ocupat cu pasiune de organizarea ei, o scria - caci el o scria mai toata - cu atata infrigurare si cu un soi de curaj aspru, neasteptat, incat izbutise sa surprinda atentia si interesul publicului. O botezase Veacul, si cand propusese numele acesta, Ladima avea o voce grava si groasa, cu o drojdie de dispret, caci il transformase in simbol. Nae Gheorghidiu, nu numai ca nu aparea in nici un mod la gazeta, dar nu lua parte nici la reuniunile de seara, dupa masa, la noi in biroul cel mare si intunecat, cu foteluri de piele neagra rabufnita, prea mari, cu lampi cu abajur verde, care nu luminau in jos, auriu, decat mescioarele pe care erau asezate Tata era cel care discuta cu ad-ministratorul si cu Ladima. Dar nici tata nu aparea nicaieri ca pro¬prietar, numai la tribunal, unde gazeta fusese inscrisa pe numele lui. Nae Gheorghidiu adusese insa in redactie un fel de prim-redactor, pe care-1 impusese anume, cu indicatia ca nu trebuie sa stie nimic Ladima Marturisesc ca nici n-am vazut vreodata atat devotament, ca la acest gazetar, pentru Nae Gheorghidiu. Discretie, spirit de aparare, umili-tate El trecea dimineata pe la patronul lui si se ducea la redactie, cu articolele uneori scrise gata. De la inceput am banuit insa ca va fi greu de colaborat cu Ladima, caruia nu i se putea spune clar care va fi directia gazetei. I s-a afirmat numai ca va fi o reactiune impotriva "conducerii" liberale. El, mi se pare, dupa cele ce au urmat, a inteles ca e vorba de o reactiune impotriva doctrinei liberale, ceea ce era cu totul gresit, caci si Nae Gheorghidiu si tata-meu intelegeau sa faca cel mult un soi de dezidenta in partid. inca din primele numere, Mateevici (asa se numea devotatul lui Nae GheorghidiU) a pornit un atac impotriva foii pamfletare^ in care patro¬nul lui era tratat de "fleoarta" si "negustor de cosciuge". Din greseala, fara sa stie cine a scris articolul, cel atacat a raspuns cu o nota veninoasa impotriva lui Ladima, personal. Seara, la noi acasa, acesta tremura de enervare. Era uluit ca a putut fi atacat personal si se vedea hotarat pe o polemica violenta, ceea ce convenea fireste lui Gheorghidiu.
Timp de doua saptamani Veacul a dezlantuit o campanie aproape salbatica impotriva celui in care toata lumea vedea un fel de dictator al polemicii romanesti. Acesta nu numai ca atacase pe Gheorghidiu, pentru "afaceri veroase", dar izbutise sa-1 faca sa treaca drept un imbecil ridicol, desi inainte de campaniile acestea, deputatul avea reputatia unui
126 om de spirit (nu-si mai amintea nimeni de astA). Ziaristul acesta, in aparenta violent si dezordonat, nu era lipsit de o judecata rece, retinuta, ca sa zic asa Cred ca el si-a dat seama ca opinia publica, la noi, e incapabila de discernamant, dar in acelasi timp si mult mai sensibila ca orice alta opinie publica.. De asta sunt sigur. Din pricina acestei lipse, orice scris produce impresie profunda si intotdeauna cel care scrie are absoluta dreptate. Stiu o anecdota care mi se pare ca s-ar aplica foarte bine opiniei publice romanesti. Se zice ca un sultan a vrut sa judece el insusi intr-un proces. I s-au infatisat deci partile si a inceput sa vor¬beasca cel cu plangerea Uluit, sultanul s-a intors catre cadiul, care facea un soi de oficiu de grefier, si i-a spus, ca omul care a descoperit America: "Asta are dreptate Sa stii ca are dreptate." Dar a vorbit si paratul, vreme indelungata, dupa cat se pare, caci sultanul s-a aplecat catre cadiu din nou: "Si asta are dreptate!" Atunci nedumerit, cadiul i-a atras, cu temenele, luarea-aminte ca nu e cu putinta ca amandoi sa aiba dreptate Si sultanul, uimit de aceasta descoperire, i-a spus man-gaindu-si cu intelepciune barba: "Si tu ai dreptate!" Oricine "injura" pe cineva la noi, in gazeta, "are dreptate" si tulbura. Se intelege de la sine ca aceasta excesiva sensibilitate a opiniei publice romanesti fata de orice afirmatie insemneaza anularea insasi a oricarei opinii adevarate, capabile de lupta si rezistenta. Pamfletarul acesta extrem de inteligent a inteles acest lucru si atunci a adoptat ca principiu deliberat: bestelirea crancena a celui pe care vrea sa-1 combata Ca urmare a faptului ca nu sunt in stare de o opinie reala si de discernamant, romanii sunt poate si neamul din lume cel mai sensibil la ridicolul exterior. Am inteles asta in timpul cat am fost la legatia din Londra. Nicaieri nu sunt, cred eu, mai putini maniaci, adica in realitate mai putini oameni cu viata interioara ca la noi. As vrea sa fiu limpede, dar cand nu stii sa scrii poti s-o faci boacana; nu vreau sa spun ca toti maniacii au viata interioara, dar tin sa afirm ca, dupa parerea mea, dupa cate am inteles de pe unde am fost, orice om cu viata interioara trebuie sa-si organizeze traiul de toate zilele, sa si-1 simplifice pe baza catorva deprinderi sistematice, manii, cum le numesc ceilalti, care-1 scutesc de atentie exterioara, de explicatii si de pierdere de timp daca nu e inca limpede, poate ca am sa mai revin, caci faptul ca englejii, francezii, germanii si nordicii dau cel mai mare numar de maniaci mi-a dat mult de gandit cand eram in strainatate. Si cred ca e si usor de constatat din istorie ca mai toti oamenii mari au avut manii, adica au avut curajul sa treaca putin drept ridicoli. Un om ridicol e insa un om pierdut intr-o tara incapabila de discernamant si aprofundare. Asta a priceput uluitor de precis pamfletarul acesta care ridicase, ca sa zic asa, la rangul de principiu, besteleala Gasea fel de fel de calificative oamenilor politici, unele de mare succes, cum a fost, de pilda, acel de "bezofonul" cu care 1-a pricopsit pe un sef de orga-
, " 127
S IIIllI
3. " ,_> llil
II fi 1-1
BJ> 3 Si - _ O
1
* 1
.a. g ft* g D.
"""_. 2 CI A <« "" fii o 8 &
0> -l 3 Vi CU
"a 3 5 n
3 *a 3 o. o ai
«3.3
EL.
3 r COC sa C0
n
CT o ia- £§. is-
B E 3
&a£ E» 3 "B S. 3 £ ff a.
"■ > 3 fI) to O cV -S o 3 o »"g 5.?
3=os, "■ g-c °-£-£r " o
U ~- C 3 U
5 o. 5 "O K S 3, 5 (E. o ^ 3.
3 5. "O X! & = S 3. « "S
5 1 3 a "2
■g § o a.
Sa> ct
3-3
2 2c
3 o CC
E. 3
OQ O
E-i0 sa cn
Z a. °"
Ea """ O CD sa o . O 3 n a.
-ne ct ca o c
»^ O cn O 2- Sa O i» O 2 D»
01 fT.E-o c?> c !^ co ^ o" 2- B"
3. cn "■
3 3 C ■
»> g _, > a" 3 xs
- * O O ft b* O
-M 5 3 sac
5 « ia g 2.
3>§§.S cn >1 " - cn O 3 2 cac i 3 J=
3 ET EI-E2. e. g"& a.
»» O O
Q »= « ^
< a o -o t» C g (S :
-■ S 3- e s? g » J g- g- ? § i.
J- o z sa O
O 3* CI O
3§=§§:l^|
1,
SBC
Sr sa ct 5* tn
& 2 < -. !« " o h c s £=< ". o a. 2 » c
O O <-»■ B)> T3
2: 3 S. 2. 3-
«8-S -5-2 3
O - 3
Pot sa spun ca in zilele acestea am vazut inca o trasatura de caracter a lui Nae Gheorghidiu, care m-a impresionat Veacul ducea o campanie de ecouri si guerilla mai ales impotriva unuia dintre fruntasii liberali, Anibal Dimescu, cel care trecea drept unul dintre conducatorii spirituali ai tineretului si care obtinuse remanierea lui Gheorghidiu Erau mai mult note de ironie si compromitere politica, fara vreo accentuare mo¬rala, caci Dimescu parea inatacabil mai serios. Se vede ca vreun dusman, probabil chiar din cercul familiei, in sfarsit cineva care nu avea curajul sa atace pe fata, dar il ura atat de mult, incat ar fi vrut sa-1 vada prabusit, chiar fara ca macar sa tie sa se stie ca de la el ii vine, a trimis la redactie un dosar, a carui publicare scotea pe acest fruntas nu numai din viata politica, ci si din cea publica Pana in cele din urma, am ajuns la
Fred Vasilescu, care fusese pe front, numai pentru ca intamplator voise el anume asta, nu s-a intrebat deloc dupa ce criterii s-au recrutat atat de numerosi ofiteri tineri, ai tuturor cartierelor generale? S-a tinut oare vreun concurs pentru sefii de popota? Dar pentru celelalte servicii au fost luati din tren la intamplare? inainte de Revolutia Franceza, privilegiul era favoarea regala: titlu, deci avere (mai totdeaunA), dar acum formula e mai simpla: avere, deci titlu, adica privilegiu, fn razboiul pentru-ntregire, soldatul pur si simplu (adica provenit din locuitoR) avea dreptul si mai ales datoria sa mearga zi de zi in linia intaia de transee si de foc, pe cand soldatul-om avea dreptul si datoria (neinscrise, e drept, in Constitutie, dar fixate printr-un ordin al Ministerului de RazboI) sa cumpere un automobil si sa ramana "atasat", pe langa el, la cartier, la Iasi, Barlad, Bacau, Roman, Botosani, sau Onesti etc. E adevarat ca ordinul publicat in ziare, in mod cinstit, nu fixa nominal pe cei care aveau acest drept si aceasta datorie, dar de vreme ce numai "oamenii" aveau bani sa cumpere un automobil, chiar daca sumele proveneau prin frauda, e de la sine inteles ca restul locuitorilor erau exclusi. Un om are dreptul sa fie unde e, chiar daca altul aduce meritul si solutia. Recent, un ministru nu a invitat oare, de pe banca ministeriala, marturisind ca n-are solutii, pe cei care au solutii pentru remedierea crizei, sa vie sa i le dea, ca sa le aplice el, fiindca el niciodata n-a facut presupunerea ca daca n-are solutii, n-are dreptul sa stea in locul acela, caci el se stia pe sine om? Gheorghidiu avea deci perfecta dreptate si stia bine ce spune: Ladima nu era un om. El nu putea fi numit, de pilda, membru in nici un consiliu de administratie, asa cum sunt numiti si incaseaza jetoane oameni care n-ar putea sa scrie exact titlul mai complicat si mai nuantat al vreunei institutii, in consiliul careia figureaza. El nu putea fi numit nici director de biblioteca la vreun Senat, nici la vreun muzeu, nici atasat de presa, ca atatea zeci, in cine stie ce capitala straina. Nici Eminescu, de pilda, n-a fost om. N-a putut fi facut mai mult decat revizor scolar (si desi a fost un excelent revizor, n-a putut ramane nici acolO). Cu toate ca a gandit, a formulat si a impus doctrina partidului conservator, el n-a fost niciodata deputat, nefiind, cum am spus, om. Toata lumea il compatimeste intelegator pe omul care din pricina vreunei nesanse nu poate "sa traiasca dupa rangul lui", dar Ladima poate sa crape intr-o mansarda oarecare, in luna iulie, caci toti ceilalti oameni vor gasi asta aproape firesc. Banuiesc ca, pentru inceput, acceptandu-1 in calitate de paj intr-ale "omeniei", Gheorghidiu i-ar fi gasit lui Ladima doua-trei sinecure, mai tarziu l-ar fi ales poate, cine stie, in vreun consiliu de administratie si, daca ar fi dovedit insusiri si suficienta domesticitate, poate chiar deputat.
P.S. Atragem luarca-aminte ca tot ce e tiparit cu litera mica in josul paginilor, nu e din cuprinsul caietelor lui Fred Vasilescu, astfel ca aceste lungi note, si cele care vor mai urma, pot fi eventual sarite la lectura.
130 convingerea ca a fost trimis de o femeie, care n-a tinut sa pastreze, pentru folos personal, un asemenea document. Pagina era gata aproape culeasa, cu clisee fotografice si facsimile care ar fi produs senzatie. Ladima, care se inversuna usor cand nu-si vedea victimele in fata, ase¬zase totul cat mai expresiv. Nu stiu daca Gheorghidiu a aflat intam¬plator, sau i-a spus Mateevici de acest chilipir polemic, destul ca, dand un telefon acasa la noi, a cerut ca tata sa se duca neintarziat la redactie si sa scoata pagina cu fruntasul liberal. S-o aduca la noi, unde avea sa vie si el. A cerut, framantat de ganduri, cu un zor nervos, si dosarul si corectura foii. Le-a examinat indelung Pe urma a impachetat-o frumos si a chemat la telefon, chiar de la noi, din birou, pe cel amenintat. Eram si eu acasa "Alo domnul Anibal Dimescu? foarte bine Aci, Nae Gheorghidiu" Nu pot sa stiu ce mutra a facut celalalt, dar cel de langa noi avea falcile rase, mari, cazute, dar ochii verzi, stinsi totdeauna, ii avea acum ficsi, isi absorbea buzele M-a uimit ce palid devenise. I se vedeau, mai putine, dar clare ca o stropeala rosie, paienjenisurile vase¬lor sangerii din obrajii cazuti, din spinarea nasului poros si coroiat. Sedea in fotoliul larg, de piele neagra burducata, impartit in romburi molai de uzura. Avea emotia unui debutant dar, facand o sfortare de bolnav cu vointa, a vorbit cu un aer de familiaritate, de indiferenta si bunavointa de neasteptat: "Uite ce e, draga, una din gazetele de dupa-amiaza pregatea pentru astazi o pagina de necuviinte la adresa dumitale, pe baza unor documente probabil apocrife" Si se stramba tuguind buzele, ca un dos de gaina, chiar la telefon. A tusit putin, hm hm! "intamplator am aflat, din fericire la timp, si sunt bucuros ca am avut atata trecere ca sa impiedic aparitia iti trimit foaia, in corectura, ca sa vezi despre ce e vorba si eventual sa iei masuri Pretinsele documente eu nu le-am vazut." Cred ca omul nevazut de la capatul firului a lesinat, dupa ce a balbait cateva vorbe amarate, la care Nae Gheorghidiu a mai adaugat: "Ti-am telefonat ca sa fii acasa si sa primesti personal corec¬tura, sa nu cada, cine stie, in mainile cuiva. La revedere, la revedere." Pe urma a ramas o jumatate de ora in fotoliu, emotionat, in lumina verde-galbuie a abajurului, fumand tigara dupa tigara, fara sa stie ca mama i-a dat buna ziua. Abia tarziu a vazut-o, i- a spus cald, multumit, cu o voie buna obosita dupa atata emotie: "Ce mai faci, spalacito?" si a primit invitatia la masa, caci la el acasa erau obisnuiti sa nu-1 astepte. Tata a chemat un servitor, pe care 1-a trimis cu corectura. Gheorghidiu a luat apoi dosarul, 1-a bagat in servieta la el. La masa a fost dragut cu toata lumea, parca mereu induiosat, linistit, radios. Au devenit de atunci, el si Anibal Dimescu, cei mai buni prieteni Nae Gheorghidiu a capatat o sincera afectiune pentru celalalt I se parea acum, nu stiu cum, mai uman prin greseala lui, mai aproape de sufletul lui, si-1 iubea.
131
A inceput sa-i laude calitatile politice cu o ostentatie exagerata. Au fost mai tarziu mereu alaturi, mai pe toate chestiunile.
Usa se deschide larg si Emilia apare din nou cu o tava pirogravata, si pe ea o lingurita de dulceata si cafea. Mi-e o sila cleioasa.
- Valeria spune ca ti-o fi sete cu caldura asta intreb cu jumatate voce:
- Croitoreasa, vara-ta, a plecat?
- Nu, mai avem putin.
Sunt stanjenit de parca sunt un caz patologic. Alaturi de mine, in casa asta straina, e o viata de familie cotidiana. Ma simt, gol asa in pat, ridicol.
- Asculta, draga, mi-ai adus cafeaua, asa prin camera cu ea? Stie ca sunt aci? imi raspunde cu buza de sus in piele scurta, firesc, ca si cum ar manca:
- Si daca stie?
- Cum: si daca stie?
- I-am spus ca e un coleg de la teatru cu care repet si ca tu acum citesti pana ma intorc. Ce vrei sa fie?
E stupid, dar in definitiv poate sa fie si asa.
- Da dar atunci inchide usa repede. intr-o miercuri seara venisem pentru masa de seara, caci luni, mier¬curi si vineri luam seara masa la parinti; cand am vazut din birou, pe fereastra, in lumina felinarului, oprindu-se la poarta Steyrul, lung si inalt, ca un slep vechi, cu cioc, ultimul in Bucuresti, cred, al lui Nae Gheorghidiu, si el apoi a urcat cele cateva trepte, greoi si cu obrajii cazuti sub falcile stranse, cu hainele cu pulpane asa de lungi, ca-1 faceau pitic. Cand era necajit, si era cazul, parea mult mai batran. Era afara zloata si fulguia. S-a oprit obosit in vestibul unde i-a iesit inainte tata, si a ramas pe ganduri, cu paltonul pe el, indelung. Tarziu, ca din senin: "Tu nu stii ce scriu gazetele?" Si cum tata, in vesta, dupa vechiul lui obicei, era nedumerit, i-a intins un ziar independent de seara, cu o nota pe care o gasesti la colectie, cautand numarul gazetei, nu mai stiu care dintre cele trei, dar data da, caci era aproape de Sfantul Dumitru, cred 19 sau 20 octombrie. Tin minte data, pentru ca alte intamplari, mult mai personale, din lunile acestea mi-au ramas limpede in minte si imi servesc ca puncte de reper.1
Iata dupa colectia ziarului nota:
"D. Perieteanu a facut marele act de curaj de a atrage atentia ca adevaratul dezastru de la C.F.R. fsi are obarsia fn combustibilul cu care sunt aprovizionate C.F.R.
132 isi sprijinea barbia in ambii pumni, pe marginea fotoliului.
- Nu-ti miroase?
- Pe cine banuiesti? Vreo incercare a gazetei de a stoarce bani.
- Nota e dinafara E probabil sa fie data de cineva din partid Asculta, Lumanararule, daca apar articolele astea o sa transpiram mult, cu tot frigul de afara
- Sa intrebam la gazeta?
- De prisos Nu e pornita din redactie, iar ei nu dau amanunte. Au discutat indelung, si eu i-am lasat foarte necajiti, caci aveam treaba in camera mea, ca sa caut niste carti de mecanica vechi. El a mancat la noi, iar a doua zi tata era tare multumit Nu stiu ce au facut, dar era incantat, caci gazeta de seara intr-adevar n-a mai publicat nici unul din articolele promise "pe maine".
Nu stiu insa ce cap au facut amandoi, unde se vor fi gasit, cand au citit, in dupa-amiaza aceea, gazeta lor proprie.
Eu am trecut pe la 5 dupa-amiaza pe acasa, ca sa aduc mamei niste cumparaturi, si i-am gasit pe amandoi plimbandu-se prin birou de parca aveau nevralgie. in pagina ultima a Veacului, un articol tiparit cu litere negre si dese denunta "scandalul nemaipomenit al furniturilor de car¬buni pentru Calea Ferata". Un subtitlu pe trei coloane sporea in tarie: "Statul jefuit cu un miliard anual".
Gheorghidiu avea din cand in cand cate un suras strepezit, de parca ar fi mancat agurida
- Ce-i de facut? Si a ridicat receptorul, caci sunase, cu gandul aiurea. A raspuns ca in treacat, in locul lui, tata: "Da Tanase Vasiles-cu da eu" Tata intreba, cu privirea nedumerita, cine e? iar eu il priveam surprins "Alo Alo Cine-i acolo?" iar dupa un minut de ascultare, cu falcile cazute ca la un copoi, de culoarea taratelor, sec: "Du-te-n (si asa mai departE), intelegi? du-te-n" Si intorcandu-se catre noi: Unul care ne felicita pentru "admirabila campanie din Veacul in chestia combustibilului de la Calea Ferata."
Cu venirea d-lui Nicu Teodorescu la Directia Generala a C.F.R. s-a instalat la aceasta directie o conceptie cu totul diametral opusa. Caile noastre sunt furnizate de intreprinderile particulare cu o cantitate de 250 de vagoane de carbuni anual.
Deocamdata, si din primul moment tinem sa se stie, nu avem nici o obiectie de facut fn privinta sprijinului, intregului sprijin la care are drept industria miniera. De existenta acestei industrii, recunoastem fara inconjur ca sunt legate mari interese de viitor national.
Afirmam insa, pe baza datelor pe care le posedam si care vor fi relevate cu ocazia discutiei la buget, ca foarte usor si fara nici o atingere serioasa a intereselor industriei miniere se pot reduce cheltuielile la C.F.R. cu mai multe sute de milioane, ba, prin oarecare sfortari, cu miliarde.
Despre asta pe maine."
133
Tata a intrebat apoi la telefon, probabil pentru a doua oara, daca a venit la redactie Ladima De data asta 1-a nimerit si 1-a chemat la noi
A venit intr-un palton maron, scortos, cu fular de casa cu patrate gal- bene-rosii. Cand a sunat, Nae Gheorghidiu a trecut greoi intr-o camera mai mica, vecina cu biroul, si a urmarit, fara indoiala, de acolo discutia.
Tata 1-a poftit jos, a insistat, cand Ladima voia sa stea in picioare:
- Nu, ia te rog loc. Si apoi, indulgent: Domnule Ladima, buna dumi-tale credinta a fost surprinsa, si azi a aparut in gazeta un articol, despre care, ce sa-ti spun? sunt uimit.
Ladima, parca suflecat, cu buzele stranse si mustata ridicata:
- Da care articol?
- Cel cu Caile Ferate cu furnitura de carbuni. A precizat de-a dreptul, oarecum bataios:
- Eu l-am scris.
Tata a inceput sa se balbaie Si-a ridicat ochelarii negri, i-a pus iar Nu gasea cuvinte Cred ca dincolo Gheorghidiu fierbea
- Sa stii ca n-ai dreptate Lovesti prin asta in 15 000 de muncitori si intr-o industrie nationala necesara apararii statului.
Ladima fierbea.
- Domnule Vasilescu, e o gluma liberala aceasta industrie necesara statului Deocamdata vad ca, pentru moment, ii e mult mai necesar statul ei decat ea statului Daca s-ar arde pacura, daca s-ar importa chiar carbuni, domnule Vasilescu, statul ar realiza o economie de un miliard anual Am socotelile in sertar la birou Acest miliard e bagat in buzunar de cativa escroci, care constituie un consiliu de administratie si clientela lor (presedinte al consiliului de administratie al uneia dintre aceste mine era Nae GheorghidiU). Nu exista stat in lume mai jefuit decat acest stat romanesc.
- Domnule Ladima Te-nseli te-nseli grozav. Acolo sunt oameni incercati cu dragoste de tara
- O dragoste foarte costisitoare Cunosc oameni care si-ar iubi tara si pentru mai putin de un miliard Domnule Vasilescu eu nu va inteleg Ceea ce am admirat la dumneavoastra era despartirea de liberali, caci va banuiam dezgustat, fara indoiala, de spiritul lor de jaf in averea statului Veacul trebuia sa fie - asa am crezut ca doriti - un transeu de protestare impotriva unor metode vechi O tribuna pentru promovat tot ce e dorinta de reinnoire in moravurile noastre politice Asa a inteles si publicul si de aceea ne cauta si ne sprijina.
- Domnule Ladima Domnule Ladima poate ca ne-am inteles gresit. Dar noi nu luam atitudine nici impotriva lui Ionel Bratianu, nici a lui Vintila, nici chiar a partidului.
134
-Dar parca e cineva care sa vrea asta? Se indoieste cineva de cinstea lui Ioiel Bratianu sau a lui Vintila? La urma urmelor nici cu partidul liberii n-am nimic, ca flamura, dar statul lui major e o adunatura de jecmanitori ai statului. De altfel, daca nu ne intelegem e o solutie foarlt simpla Va rog sa primiti demisia mea. Si s-a sculat nervos in picioire, a vrut sa faca un gest, pe urma, prea schematic: Buna ziua.
Si a plecat pur si simplu. Tata a ramas in fotoliu, cu mainile moi imprtiinate pe pantec Si-a scos ochelarii si a inceput sa-i stearga apoi, nedumerit.
Nie Gheorghidiu a aparut de dincolo, apasat si asa de ingandurat, incatcapul ii parea si mai mare.
-£ nebun si dupa un rastimp pentru el insusi: E nebun! -Ai vazut? pleaca de la gazeta -Cum o sa plece? Moare, fara el
-Pai atunci? dupa cum vad nu e nici un mijloc
Mae Gheorghidiu a fumat pe ganduri, a murmurat apoi, cu mimica si cu sincera parerea de rau:
-Pacat de el Ce o sa faca? Ramane pe drumuri iar. Si tot mai intrislat: Nu se renunta asa usor la o leafa de douazeci de mii de lei pe luna. Pe urma s-a intors spre mine: Asculta, Fred, tu esti prieten cu el, tu ni l-ai adus. Na doua mii de lei si da-i diseara sa manance intr-o camera separata la "Chateubriand", daca mai e deschis.
An respins fireste banii.
-Coane Nae lasa banii acum
-Mu, ia-i de la mine
E adevarat ca trebuia sa fie o intamplare absolut exceptionala, ca sa dea de la el
Surad, caci ma simt ca leganat, de nedumerire.
-incerc Numai ca o sa fie de prisos E foarte incapatanat
-Fred, asculta ce-ti spun eu Fa-i binele acesta, daca tii la el. Ca are talent. Gazeta e bine facuta. Si, ca in paranteza: E ca vaca naravasa, dupa ce a umplut sistarul, da cu piciorul in el si-1 rastoarna. Vezi incepe cu icre negre Da-i si homar, fripturi in sange si nu uita sam¬pania-. E nedus la dame de multa vreme se pare Si scurt: Acolo da tu de latine, hai.
N-am avut incotro si i-am telefonat lui Ladima, intrebandu-1 daca vrea sa luam masa impreuna A primit bucuros
Dar toate incercarile mele de a-1 inmuia au fost de prisos. Statea pe ganduri, rezemat de spatar, fuma tigara dupa tigara. Mi-a spus apoi cu o tristete care m-a uimit si m-a acoperit ca un doliu:
135
- Draga domnule Vasilescu Nu te supara Eu sunt un om care scrie Si daca nu scriu ceea ce gandesc, de ce sa mai scriu? Nu pot altfel.
Totusi, in zorii zilei, am obtinut fagaduiala ca in chestia aceasta a carbunilor va amana campania pentru mai tarziu.
In legatura cu gazda mi s-a intamplat in zilele acelea o neintelegere destul de penibila pentru nervii si demnitatea mea Era la vernisajul unei expozitii colective a unui grup de pictori si sculptori de avangarda O expozitie foarte frecventata, cel putin la vernisaj, din pricina ca era moda de a fi ostenativ, de a fi neaparat indreptat impotriva cuiva Ciudat era insa ca aceasta expozifie era indreptata chiar "impotriva artei" (Jos arta!), mai curand insa impotriva tuturor camarazilor care n-aveau talent, nici unul, pare-se, deloc. Mai venea lume si din pricina ca la vernisaj avea sa vorbeasca un ziarist foarte cunoscut, combativ si revolutionar permanent Cum luasem obiceiul de a vizita expozitiile de pictura, am venit inca de pe la ora 11. Am gasit-o pe doamna T. acolo, inconjurata cu graba si oarecare emotie de grupul de expozanti care faceau si oficiul de gazde, desi ei o socoteau oarecum de-a lor. Numai faptul ca era ea acolo si pentru mine sala cartonata devenise nucleul Bucurestilor in ziua aceea. impiedecat sa vorbesc cu ea de atata timp, simplul fapt de a o vedea si de a fi in aceeasi sala imi dadea un soi de febra interioara. Pentru ca era toamna tarzie, desi vremea era mereu frumoasa, avea un mantou de stofa de culoarea piersicei palide, cu manecile terminate prin mici mansoane atasate, de lutru castaniu, . aproape negru. Din acelasi lutru, gulerul inalt, croit ca de tunica, desfa¬cut la gat, ii incadra obrajii ca intr-o catifea neagra, calda, iar jos, la poale, din aceeasi, o banda lata ca de doua palme, de jur imprejur, inrudirea de culoare dintre opalinul stofei si caldura garniturii de lutru era un farmec in plus O inconjurau toti, poate si pentru ca stia sa se faca ea singura inconjurata, avea un aer de doamna ca o stapana neofi¬ciala, si erau bucurosi de un musafir care sporea interesul salii Suradea mult, dar cu un soi de rezerva de om care nu tinea prea mult sa se amestece cu ceilalti Cu un aer binevoitor si absent, ca intotdeauna cand era in lume De obicei nu poza, dimpotriva, acasa, intre prieteni buni, sta pe scaun stramb, dar aci parca tinea cu orice pret sa evite familiaritatea
Prin cuprinsul salii (ai carei pereti erau imbracati intr-o panza de ;i sac de culoarea cartonului si iluminati de sus de niste jgheaburi mici de j zinc care cuprindeau lampi albe ca rampele de teatrU) erau niste fotolii joase de forma celor americane, dar din lemn gros, in intregime si taiate parca in felii negre, alternate cu galbui. Totul avea un aer usor im¬provizat, de decor de teatru
136
Nu scosese manusile mici de piele care ii rasareau din manecile-mansoane si parca sta dinadins cu coatele sprijinite asa ca sa-i sublinieze frumusetea mobila a mainilor inmanusate. Picioarele de la genunchii goi si rotunzi in jos (rochiile erau mereu scurtE), in ciorapii de culoarea nisipului, desavarsit intinsi, erau lipite unul de altul, iar din pricina ca fotoliul in care sta era cam jos, lungite oblic. in toata figura ii apareau ochii acum de un safir mai fumuriu, nu albastri intens ca altadata, si dintii albi, descoperiti, de cate ori radea cu fata in sus, cu gatul sprinten catre cei care o inconjurau in picioare
Cand incepuse sa fie lume tot mai multa, a aparut si Ladima intr-un palton prea larg, cafeniu, cu fular de lana in patratele galbene si rosii Cum 1-a vazut, doamna T. i-a iesit inainte bucuroasa si aproape fara sa se scuze fata de ceilalti i-a luat bratul tarandu-1 intr-un colt, cu toate ca el se lasa dus cu oarecare rigiditate orgolioasa
Am inghetat si, cu inima stoarsa parca de un pumn nevazut, urma¬ream nedumerit si cu o teama ca de diagnostic figura ei foarte animata Ochii ii devenisera de un albastru mat, oteliu, isi tinea cu mana inma-nusata, ca o agrafa minunata, mantoul descheiat de nasturi si ii vorbea viu, cu o intensitate nervoasa Ma intrebam uluit daca nu e ceva intre ei, daca el n-a jucat un soi de teatru tacut si intens, ascunzandu-mi abil si fara gesturi totul, imi ziceam, de pe alta parte, ca e fireasca inflorirea aceasta de veselie cand isi vede un prieten care a intervenit pentru ea cu atata bravura si loialitate, dar ma intrebam si daca nu cumva gestul lui n-o fi impresionat-o atat de mult, incat sa inceapa sa-1 iubeasca. Cu asemenea femeie, pe care tot ce e frumos ca gest si cinste o stupefiaza, o tulbura, esti totdeauna nelinistit. Totdeauna "acuza" primirea, inre¬gistra ca un seismograf fiorul oricarui gest frumos si eram framantat, caci simteam ca nu se poate ca ea sa nu fi fixat bravura lui. Eram pe vremuri melancolizat (parca acum nu?) de orice actor care juca subtil, de un domn care spunea lucruri frumoase intr-un cerc din care facea parte si ea, de un tip prea bine care era dezinteresat amabil cu ea. Mai ales de cei care erau bine, desi nu-i faceau deloc curte, mi-era teama. Sa nu stimuleze in ea orgoliul de a-i impresiona. Urmaream acum mi¬mica ei, fara sa inteleg nimic, cu impresia nedefinita si totusi sacaitoare ca acolo se decide ceva care ma priveste, ca o linie care se interfereaza cu linia destinului meu Nu era intaia oara cand o priveam si-i inter¬pretam mimica, atunci cand vorbea departe de mine. Ca si acum, de multe ori ma intrebam exasperat ce poate sa spuie altcuiva decat mie.
137
As fi vrut sa fiu aproape sa ascult, dar tot ce era barbatesc in mine se cabra
Pe de alta parte, stiam ca orice banalitate capata din pricina vocii ei timbrate inflexiuni nuantate, ca un tremur de inserare, un inteles sexual care ma dezola. Cateodata, cand el raspundea ceva care o contrazicea vadit, trasaturile fetei ei se relaxau, gura i se arcuia in jos, obrajii i se destindeau dezamagiti. Se vedea ca e nemultumita, enervata. isi privea mana libera strangandu-i ganditoare degetele inmanusate in podul pal¬mei, pe rand, ca o mana aratatoare intr-un afis.
Eram exclus din convorbirea asta, ca dintr-un imperiu pierdut, care se crea din nou fara mine.
Atunci am simtit in mod stupid, ca si cand gandurile mele barbatesti n-ar fi fost luate in serios, de un spirit zeflemist strain, nevazut, ca trebuie sa aflu cu orice pret, chiar al unei umilinte, ce vorbesc cei doi M-am hotarat sa ma apropii cu sentimentul de risc incalificabil cu care un tradator se duce la o legatie straina. Nu faptul de a o spiona ma demoraliza, pentru ca de mult, printr-un soi de pact rusinos cu con¬stiinta mea, hotarasem ca trebuie sa-i citesc scrisorile uitate, ca trebuie sa iau informatii despre ea, ba de vreo doua ori o urmarisem si pe strada chiar. Ceea ce sporea mizeria mea era ca spionajul de acum era riscat si ridicol, de o indrazneala de sugestionat, care nu mai poate rationa. Ma strecuram prin asistenta, care acum era foarte numeroasa, calculand sa ajung in spatele lor, imi alesesem chiar tabloul pe care sa ma prefac ca il admir absorbit, cand am fost retinut de o mana solida.
- Ce faci, diplomatule?
Era scriitorul cunoscut, voinic si binevoitor, care ma privea cordial si protector
- Ei, cochetezi cu arta? Si intorcandu-se catre un domn care il intovarasea: Domnul Fred Vasilescu, diplomat, sportiv, dansator etc, in flagrant delict de frecventa artistica Ce femeie te aduce pe aci, spune drept?
Ma intreba, convins ca e cu neputinta ca un tip ca mine sa priceapa ceva din arta, sau, in sfarsit, sa aiba alte legaturi cu arta decat acelea de braconier al amorului. E adevarat ca desi venisem dintr-un oarecare snobism, eram totusi acolo pentru o manifestatie de arta si numai in¬cidental acum arta si tot restul lumii erau trecute intr-o zona de interese limitate, cum era expresia la moda, si intr-adevar numai o femeie pola¬riza toate gandurile mele. Chiar de femeia aceasta el ma departa, taran-138 du-ma cu seninatate spre un panou maritim, cu jumatati de corabii, cu faruri intrerupte, de parca totul ar fi fost pictat pe sticla, si spart fiind, n-a mai stiut nimeni sa potriveasca bucatile la loc, punandu-le apoi la intamplare.
- Ei, pricepi ceva?
M-a intrebat provocator, cu un zambet voinic si batjocoritor, de parca ar fi asistat la cine stie ce experienta caraghioasa. Eu eram acum insa toropit si indiferent la batjocuri ca un anesteziat cu stovaina, dar cu mintea mai limpede, mai intensa, cu mult mai activa decat de obicei Doamna T. ruga cu o staruinta nervoasa si excesiva pe Ladima, pandind in privirea lui, cu zambete luminoase intrerupte, sa vada daca ajunge pana la el, daca atinge in rezistenta lui pedala care sa raspunda afirmativ. El parea foarte incurcat, iar ea, pornita, avea aerul ca depinde de raspunsul lui. Mi-era cu neputinta sa surprind macar vreun fragment din conturul inteligibil al unei fraze, ca sa pot reconstitui convorbirea lor, dar cum il stiam pe el foarte inteligent si pe ea atat de emotiva, simteam ca acolo e o devenire in care eu eram de prisos. Scriitorul insista mereu, fara sa observe cat sunt de nervos, pana cand, surprin-zandu-mi directia privirii, m-a interpelat mirat.
- N-oi fi pus gand rau uratei aceleia care sta de vorba cu Ladima? Sefule, te stiam om de gust.
Parca m-ar fi stropit cineva cu o cana de apa ca sa ma destepte dintr-o reverie stupefianta.
Am ridicat din umeri ca insultat de aceasta presupunere, dar in mine s-a instalat un semn de intrebare, ca gravat cu un stilet acid.
Sa fie intr-adevar urata? E posibil deci ca un scriitor, om presupus de gust, s-o gaseasca urata? E adevarat ca acum, parca scapat de hip¬noza, nici mie nu mi se parea frumoasa. Fata ei, care de obicei era absenta si ganditoare, inregistrand interior si lin cele mai mici nuante ale clipei, de ii puteai urmari succesiunea gandurilor doar pe crisparea usoara a buzelor, pe obraji, pe ochii albastriti ca trecerea umbrei unui nor pe apa, era acum foarte vie, prea expresiva, cu un fel de mimica nuantata, ochii insisi nu mai aveau vioriul-albastru al clipitei de gandire, ci erau pozitivi stralucitori, dar ca de otel, buzele se rasfrangeau, de o mobilitate excesiva, pandind raspunsul lui Ladima.
Nu era intaia oara cand fata de mine se spunea ca e urata Mai ales cand era necajita, legata de nemultumiri practice, pierdea foarte mult Ochii isi schimbau culoarea si se adanceau in orbite. Corneea i se injecta
; .. ■ - . 139 cu fire rosii si parca devenea de sticla, toata se vestejea subit. Atunci isi neglija si tinuta. Frumusetea ei era foarte sensibila la viata interioara, si cred ca niciodata n-a fost mai frumoasa ca la vreo cateva luni dupa inceputul iubirii noastre, cand parea exasperata de iubire. Si atunci avea ochii intensi, dar de o limpezime care facea cu albul corneei (nu era chiar alb, avea ceva din catifeaua nedefinit verzuie a unei petale de trandafir alb, caruia i s-a injectat artificial culoarea verdE) sa dea o impresie de vis. Ardea toata asa cum nu mi s-a mai intamplat sa simt fierbinte un corp omenesc, de o sanatate mladioasa si sprintena de animal tanar, buzele ii erau intr-o tensiune mica de fiecare clipa, totusi fara rasfrangeri tari ca acum E adevarat, insa, pentru ca depasisem parca limitele, intr-o vreme toate aceste amanunte se exagerasera ca intr-o exasperare Ochii deveniti prea ficsi ii iesisera putin in afara, albul lor se marise straniu, buzele ii erau aproape crispate. Capatase si un tic foarte nervos, de a duce mana la radacina gatului, in adancimea unde se intalnesc tendoanele. Era in vremea celei mai mari exasperari senzuale dintre noi, cand ne inchideam ca niste dementi in vreo camera de hotel ardelean, de sambata seara pana luni dimineata. Nu-i placea nici o perversiune, nici o "rafinerie" asa-zisa de femeie moderna, dar punea atata iscusinta, stia sa abuzeze de toate posibilitatile posesiunii, sa ceara simturilor prelungiri iscusite, totul pana in pragul nebuniei, cand dezlantuirile brusce, dupa atatea retineri, nu mai stiam de ne vor lasa in toate mintile. De sambata seara pana luni dimineata, arzand mereu, nu era niciodata la fel, cum desigur nu e niciodata la fel capriciul ciocarliei in zbor. Din pricina acestor ore indelungi, petrecute impre¬una, intalnirile cotidiene grabite, totdeauna automatizate si deziluzio-nante, nu ne mai interesau. Asteptam tacut si concentrat mica noastra vacanta saptamanala, caci buna negustorita nu lipsea niciodata de la magazin (sau aproape niciodatA). Cand starea ei vizibil anormala s-a agravat, cand fixitatea privirii a inceput sa devie oarecum ingrijoratoare, dublata de o stare de neliniste si teama permanenta, cu ticul nervos al ducerii mainii la gat, cum altii si-o duc pe inima ca sa-i simta bataile (ea spunea ca isi simte acolo pulsul intenS), a trebuit sa consulte cativa specialisti. Eu insumi aveam dureri mari in ceafa si-mi simteam parca ochii de carton. Ruptura, provocata apoi subit si brutal de mine, chiar in vremea acestei exasperari, i-a agravat net patologicul tulburarii, pana cand, nemaiputand umbla pe strada, din neliniste nedefinita, a intrat intr-un sanatoriu la Viena.
140
Cu toate acestea era frumoasa, cand se consuma ca o facla numai flacare. Astazi, cu tot dramatismul miscarilor ei, sau desigur chiar din cauza asta, era urata. Drept sa spun, vag ma multumea faptul acesta, caci ma magulea gandul de a sti ca e frumoasa numai cu mine si mai ales numai prin mine.
Cand am scapat de scriitori si cand lumea s-a mai rarit, Ladima, despartindu-se de doamna T., a pornit sa cerceteze cu luare-aminte tablourile. Cand a venit in dreptul meu a inceput sa-mi vorbeasca brusc, nervos, simuland totusi, de parca am mai fi stat de vorba in aceeasi zi, convorbirea noastra fiind doar intrerupta In dreptul nostru erau trei panze ale unui pictor rus care infatisau cateva scene apocaliptic geome¬trice, insa cu o geometrie de raze lungi si de cercuri de culoare de aceeasi nuanta, suprapuse, care-i placeau mult lui Ladima, caci le exa¬mina nervos si staruitor.
- Mare pictor Asta da e un progres in arta.
Ma intrebam daca nu cauta sa afecteze o preocupare periferica, tocmai fiindca simtea ca intre noi a intervenit ceva care nu permitea lamurire, o situatie falsa. Privea, putin teatral, apropiindu-se si depar-tandu-se, ca sa refere parca pentru el insusi.
Pe urma, brusc, fara sa ma priveasca, in clipa cand traiectul lui il apropia de mine.
- Doamna Manescu staruie de doua zile ca sa primesc la gazeta pe un oarecare D. Stii ce buget de saracie avem si m-a enervat ca a trebuit s-o refuz.
Stiam cine e D. si a fost in mine ca o schimbare de cadril in neliniste, caci limpezit brusc din partea lui Ladima, devenisem nervos din cauza acestui D.
- Spune ca e intr-o mizerie care-ti face mila, ca nu are nici un rost Acum in iarna 1-a dat afara proprietareasa. Sa-i fac macar un loc de corector. A trebuit sa refuz si asta. Pe urma tipul e absolut insignifiant.
D. acesta era un fel de tanar imbatranit, care-ti dadea impresie de murdar. Ne intalneam foarte des la doamna T. Marturisesc ca ma irita prezenta lui, pentru ca era de o insistenta de tantar gonit. imi aparea destul de nelamurit, ca situatie in legatura cu ea, ma intrebam daca nu cumva e vreun frate de al ei, banuiam cine stie ce drama de familie. Foarte tarziu am aflat ca nu poate fi vorba despre asta, dar tipul nu era mai putin ridicol cu ochii lui tulburi de sluga jignita, aducandu-i flori si venind noaptea la ea.
141
Evident ca era destul sa ma gandesc serios, ca sa ma linistesc (desi chiar simpla apropierea lui si tot jigneA). Era peste putinta ca sa fie ceva fnjfe ei, oricat de mare ar fi fost asa de invocata perversitate femeiasca jnlji era un motiv de incompatibilitate. Femeia aceasta nu putea suporta fjzjc nici o uratenie.
Asta ma facea sa nu mi-o pot inchipui niciodata vanzandu-se, de pjjja, chiar in clipele ei de greutati materiale, vreunui batran flasc, cu cariiea invinetita, roasa de eczeme. Nu putea macar sa priveasca ase-mejiea lucruri, fara sa i se irite cu adevarat pielea. Pe corpul ei insusi nu putea suporta nimic. Avea cea mai curata piele pe care am vazut-o yj-^data. Nu rabda nici o atingere murdara, nici o rosatura, fara sa nu se fi1T06 toata Cred ca aceste continue plimbari nervoase ale mai-njjor ei in jurul gatului, spre urechi, erau un fel de reflexe nervoase proyocate de piele. Nu fusese bolnava niciodata, parca nici microbii nu-i putfa suporta imi spunea ca o data, la ei in casa, toti copiii se imbol¬navisera de scarlatina fara sa se prinda de veste. Ea n-a avut nimic si au si r^iiuntat s-o mai izoleze. De o rezistenta vie, total imuna, ea exagera insa 11 sensibilitate, organic, toate Un simplu guturai o deprima ca o catajtrofa, un cos o impiedica sa lucreze. Orice atingere din pricina sensjL)ilitatii avea rezonante in tot organismul ei, incat cei care, voinici, SUpCftau furuncule, fara sa se intrerupa de la activitatea lor, ti se pareau, pr;n contrast, de o nepasare de rinoceri care suporta familiar cuiburi de pasa e e n P ele- O data a fost intoxicata nu stiu din ce cauza si ea a SUpOftat saptamana de boala ca o agonie, desfiintata de dezgustul vomi-taril neadmitand cu exasperare sa fie vazuta nici macar de rudele alarn a e ^e suferinta ei si de acest mister, toata saptamana. Cum era samjinchipui ca femeia aceasta curata ca un catel de rasa, care nu bea de do"^ Or din aceeasi apa din farfurie, care intr-adevar, daca se servea din n 11 dintr-o mancare de pui, cu sos, schimba iar farfuria, caci oasele si slds a ° faceau sa lesine parca (in case straine, stiu ca tocmai din priciI) c** nu Putea cere sa i se schimbe farfuria nu mai cerea niciodata din a(c as ^e )> ar fi putut indura apropierea parca mirositoare, mur-dara »organelor si secretiunilor lui D.? Asta depasea tot ce-mi puteam inchij!111- ^
^jiazi inca, unul dintre sentimentele mele de orgoliu e ca femeia aceas|i, care arunca apoi pieptenul pe care i-1 cerea vreo prietena, a folosii^ cateva ori cu mine aceeasi perie de dinti Am uneori ame¬teala ja 5* cand as fi trecut pe langa un pericol, la gandul ca am avut curaj,jlsa fiu inconstient de natural langa o asemenea femeie (caci e
142
T probabil ca mai ales la inceput, pana i-am descoperit cu uimire sen¬sibilitatea - eu o credeam vanzatoare de magazin banala - am fost cu ea aproape inconstienT). Nu numai despre D., nu numai despre Ladima, dar despre Marginoiu insusi, care avea un fel de iritatie, furunculoza a pielii pe coapse - stiam de la baia de aer cald - eram.linistit cand gandeam, caci il compatimeam dinainte pentru imprudenta de a aparea gol, langa o privire atat de nelinistita si iscoditoare, cu senzatii repulsive ca ale femeii acesteia. Iar "amor" imbracata, in masina, ca atatea femei, sau dusa de intamplarea unui flirt nu facea cred niciodata, caci stiu dezgustul cu care asculta povestindu-i-se astfel de cazuri. Sincer compa¬timeam si dispretuiam pe barbatii care s-ar fi aventurat inconstienti in intimitatea acestei femei, ca pe acei gafeuri care intr-o casa mare nu si-ar fi dat seama unde sunt si ar fi fost ca la ei acasa, cu libertati comode sub privirile imperceptibil consternate ale celorlalti musafiri.
Era destul, deci, cu toata iritarea mea spontana, sa ma gandesc serios, ca sa-mi dau seama ca e peste putinta ca intre doamna T. si D. sa fie mai mult decat o strangere de mana (si aceea inca, desigur, greu suportatA).
Daca intervenea pentru el atat de insistent, acum, era desigur din bunatate. Era cu adevarat foarte buna, un soi de bunatate spontana, din reactie imediata, parca tot de natura epidermica, din incapacitatea de a suferi raul sau falsul, caci asta i-ar fi cerut sfortari sistematice, de care nu era in stare.
Acasa am gasit pe tata si pe Gheorghidiu - era o zi cand ne intalneam la masa - si cum acesta avea o criza de ficat (din cauza asta purta cred braul lui IoV), n-am putut vorbi nimic. Se trantise in fotoliu si transpira rece, cu ochii tulburi, stersi, cu valuri de zaduf in obraz, mereu cautand, stramb, o pozitie mai comoda. Stiam toti ca sufera si mi se parea, nu stiu, un soi de lipsa de respect sa fac abstractie de durerea lui si sa-i propun angajarea lui D. Mai tarziu n-am mai avut insa nici un prilej sa intervin.
De altfel si tata si Nae Gheorghidiu erau din ce in ce mai nelinistiti si mai preocupati de soarta colaborarii cu Ladima El scria gazeta ca si cand ar fi fost a lui si nici nu concepea macar ca ar putea sa scrie altfel Negresit, aceasta aducea cititori, dar contrazicea prea mult intentiile proprietarilor Din ce in ce mai mult Veacul devenea un organ dusmanos industriei si comertului, ceea ce in nici un mod nu se potrivea gandurilor tatei, sau lui Nae Gheorghidiu intr-o zi acesta ne-a aratat enervat un anunt ironic in pagina intaia a Veacului, pe doua coloane, in chenar, cu litere groase: "Fabricile de gheata cer sprijinul statului. Gerul excesiv face inutila gheata artificiala, naruind astfel o industrie atat de necesara apararii nationale. Se cere ca statul sa ia asupra sa, cel putin
143 in timpul iernii, cumpararea intregii productii de gheata, altfel fabricile vor fi nevoite sa inchida, lasand pe drumuri pe lucratori."
Pe urma, iesirile impotriva industriei "parazitare" au devenit tot mai numeroase La inceput, lui Nae Gheorghidiu ii era teama ca aceasta campanie impotriva industriei nationale sa nu supere pe seful parti¬dului Ionel Bratianu era insa atat de preocupat de problema regentei si a mentinerii "actului de la 4 ianuarie"1, incat tolera orice divergenta, pe orice chestie, era gata sa trateze cu orice partid, subventiona chiar gazett care atacau pe liberali, cerand numai atitudine convenabila pe aceasta "chestie inchisa" Mai cu seama in zilele acestea, ale procesului Manoilescu2, ingaduia orice, devenise impaciuitor, parasind cu totul faimosul sectarism, numai in schimbul admiterii "actului". L-am vazut in ziua proclamarii la Camera; albise, obrajii i se micsorasera si se adancisera mult, parul dat peste cap era ca o chica de poet carunt, ciocul era de asemenea schimbat. Nu l-as mai fi recunoscut pe strada. Si asta numai in cateva luni de zile.
La inceput ii fusese teama ca, suparat din pricina remanierii, Gheor- ■ ghidiu sa nu se adaoge cumva la numarul acelora care, politicieni incer¬cati si abili, stiau ce inseamna "o chestie", si refuzau sa recunoasca "de drept" "actul de la 4 ianuarie", caci de fapt il recunosteau mai toti. ii era teama ca Veacul ar fi putut sa aiba o atitudine echivoca Cum, dimpotriva, gazeta parea sa fie anticarlista, caci se facea, vag de tot, e drept, ecoul stirilor defavorabile printului exilat, cu doua sau trei zile inainte de serbarea donatiei Muzeului Simu, cu o saptamana deci ina¬inte de moarte, Ionel Bratianu i-a telefonat pe la 2 dupa-amiaza lui Gheorghidiu, care a primit vestea naucit de uimire si de fericire, ca vrea sa-1 viziteze, daca e acasa Cand a sosit, a fost primit de la portita de fier de Gheorghidiu, iar dupa ce a luat loc in biroul cu usile-oglinzi, impartite in careuri, si cu muchii de aur, linistit ca un stapan acasa la el,
Prin actul de la 4 ianuarie 1926, Parlamentul a votat fndepartarea printului Carol de Hohenzollern de la succesiune si recunoasterea fiului sau, Mihai, ca principe mostenitor.
Mihai Manoilescu (1891 - 1950), economist, om politic, subsecretar de stat (FinantE) in guvernul generalului Averescu (30 mart. 1926 - 3 iunie 1927) si ministru de externe fn guvernul profascist Gigurtu (1940). La intoarcerea de la Paris, in noaptea de 23 spre 24 octombrie 1927, a fost arestat, autoritatile descoperind asupra lui 4 scrisori ale printului Carol catre I. I. C. Bratianu (atunci prim-ministrU), Iuliu Maniu, N. Iorga si Averescu, prin care acesta isi exprima dorinta de a reveni in tara. Guvernul a hotarat ca Mihai Manoilescu sa fie deferit imediat Curtii Martiale, fn favoarea acuzatului, la proces, s-au pronuntat Averescu, Iorga, Iuliu Maniu si I. Mihalache. Completul de judecata, dominat de ofiteri procarlisti, la 14 noiembrie 1927, a decis achitarea lui Manoilescu. 144 a spus ca tine sa-i aduca personal cordonul Coroanei Romaniei (pe care, dupa traditia liberala a remanierilor, i-1 daduse drept consolarE) si se scuza ca nu avusese timp, din cauza imprejurarilor (moartea regelui, aranjarea practica a regentei etC), sa i-1 inmaneze E de prisos sa spun ce sperante - impotriva evidentei - a legat Gheorghidiu de acest "gest" al lui Ionel Bratianu. A crezut ca s-a intors iar roata norocului politic. Venirea peste o saptamana abia la sefie a lui Vintila Bratianu, marele pontif al industriei nationale, 1-a facut sa inghete de teama vreunei imprudente. E usor de inteles ca a avut aproape o sincopa cand a citit chiar in ziua aceea, in Veacul, un articol indarjit impotriva industriei si a bancilor "parazitare". Prabusirea Bancii Elino-Romane de la Galati, urmata de sinuciderea directorului general, ca si prabusirea in aceeasi saptamana a altor banci, iesene, se dovedisera un grav simptom de maladie financiara. La randul lor, bancile bucurestene incepura sa avi¬zeze la masuri de salvare. Fiecare din ele avea imobilizate, in polite dubioase, sume mari de foarte multe milioane, imprumutate de altfel prietenilor politici, pe polite de complezenta, bani dati cu intentia sa nu mai fie achitati vreodata si care nu erau in realitate decat plata unor servicii pe care acestia le faceau, cand erau la putere, bancilor si in¬dustriilor lor. Acum acestea incercau sa treaca statului, rand pe rand, aceste "portofolii dubioase".1
Nae Gheorghidiu a telefonat indata dupa aparitia ziarului tatalui meu, sa vie neintarziat la el.
I-a cerut sa-i spuie limpede lui Ladima ca Veacul nu numai ca nu poate lua atitudine impotriva comertului si industriei romanesti, dar ca
Articolul din Veacul e intr-adevar de o violenta surprinzatoare de la titlu: Portofolii putrede ti suflete descompuse, pana la afirmatia ca: "ne aflam nu numai in fata unui procedeu de un sadic cinism, care impune astazi statului jefuit sa plateasca, tot el, pagubasul, comisioanele prevaricatorilor in suma probabil de miliarde, dar si a unui act de dementa politica, sortit sa duca la ruina statul actual, prin secatuirea tezaurului si prin distrugerea oricarui prestigiu de guvernamant".
In felul ei redactia Veacului era foarte interesanta. Cu discutii vecinice cu vizite de actrite, caci Emilia venea des cu prietene de-ale ei. Personal n-am facut parte dintre redactori intr-o zi insa, iesind impreuna de la o sedinta a comitetului S.S.R., am stat mai mult de vorba cu Ladima si i-am aratat absolut sincer si fara nici o intentie (desi m-as fi simtit bine la o astfel de gazeta, caci am aflat abia mai tarziu ca e a lui GheorghidiU) cat de mult pretuiam atitudinea si nervul cu care e scrisa foaia M-a invitat sa colaborez, insa numai dupa un timp de reflexie vaga, mai mult asa ca o politete N-am putut sa-mi dau seama daca succesul n zapacise intr-atat, incat credea ca nu mai are nevoie de nimeni, sau daca nu era poate cumva faptul ca, desi eram de atatea ori de acord, ma pretuia totusi prea putin. A adaugat mai tarziu, e drept putin cam stanjenit: "Avem un buget penibil Da-mi din cand in cand cate un foileton 500 de lei e tot ce putem plati"
145 intelege sa le sprijine calduros in orice imprejurare Sa-i spuie ca orice atac in aceasta privinta, cu tot regretul, va insemna o incetare de cola¬borare, il ruga insa pe tata sa faca tot posibilul sa-1 convinga pe Ladima sa accepte punctul acesta de directie, caci n-ar fi vrut deloc ca el sa plece. Cand s-a spus aceasta, directorul Veacului a scris o scrisoare de demisie fara sa spuna o vorba Tata a rupt-o si 1-a invitat seara dupa masa la noi. N-a venit.
Am primit si ma duceam adesea pe la redactie, unde dupa un timp fncepusera sa vie - cateva figuri de "suprafata politica", daca e permis cuvantul Excesiv sentimental, Gh. Ladima lua drept prietenie gestul acestora de a-l vizita - poate era si destul de magulit de actul lor, de vasalitate oarecum - iar ei erau bucurosi ca, pentru doua tigari fumate acolo, sa-si asigure prietenia unei gazete atat de temute, unde se puteau face dari de seama interesate, sau publica note, care totdeauna vizau ceva, caricaturi etc. Se facuse astfel un fel de redactie onorifica, facuta din fosti si viitori deputati, secretari generali, ba si vreo doi fosti ministri, care treceau intre 12 - 1 si 6 - 7, ca "sa mai dea buna ziua campionului."
Birourile ziarului erau tot asa de primitive ca o baraca improvizata Pe strada Millo, trei camere mici, de apartament banal, la etajul doi. Una pe dreapta cu anunt: "Administratia" O masa neagra, mare, pe care vesnic erau hartii fn dezordine si registre incalecate Expeditia o facea servitorul Ia o masa rudimentara. Prin colturi, colectii, pe culoar alte teancuri, fn stanga era o masuta cu masina de scris Alta camera era a secretarului de redactie si a redactorilor O masa de bucatarie, lunga aproape de la un perete la celalalt si fn jurul ei cateva scaune Nu era vopsita fn nici un mod bradul purta fnca urma rindelei Era doar acoperita cu hartie alba de ziar prinsa cu pioneze.
E adevarat ca niciodata nu erau mai mult de doi redactori acolo Altfel n-ar fi fost de ajuns nici scaunele, nici cuierul.
Si mai era biroul directorial Foarte mobilat in contrast cu saracia improvizata a restului Dar era usor sa vezi ca mobilierul era adunat cu pantahuza, de la proprietari probabil O canapea si un fotoliu vechi, de piele, scoase din uz, un birou mare de tot, de stejar captusit cu foite de nuc, scorojite si cazute ici-colo, ca la o casa peretii leprosi. Pe jos nici un covor pe pereti originalele caricaturilor care apareau fn gazeta, fnramate englezeste, cu chenar subtire negru Se aseza fiecare cum putea Uneori cand musafirul era, de pilda, o fosta excelenta care urca scara numai ca sa spuie "una buna", o replica picanta sau o anecdota, se antrena povestind, pana se instala de-a binelea fn jumatatea de fotoliu a lui Ladima, care si asa se plimba mai mult prin odaie, iar cand venea baiatul cu manuscrise sau corecturi, lucra fn picioare pe coltul biroului. Am impresia ca toata lumea stia a cui e gazeta si credea ca si Ladima stie, dar cu toti gaseau ca are atata libertate ca sa poata fi de folos oricui.
Caci oricine era binevenit Ia redactie, fn afara de o singura categorie de oameni: economistii. Orice articol de finante il scotea din sarite Veacul publica din cand in cand note de batjocura sangeroasa Corbii matematici ai mizeriei sau A venturierii si sarlatanii improvizati medici financiari. O "caseta" grasa cerea pentru economisti o uniforma deosebita:
"Oameni buni, faceti-Ie o uniforma ca la cioclii Un soi de frac alb cu sireturi negre, ca sa-i cunoastem din departare pe strada, sa ne putem feri de ei."
146
Nici dupa moartea lui Ionel Bratianu, Gheorghidiu n-a intrat in minister Dupa ce s-a crezut cateva momente intr-o remaniere, guver¬nul s-a reconstituit sub prezidentia lui Vintila Bratianu cu aceleasi ele¬mente. Cum se simtea insa, datorita gazetei si mai ales prieteniei cu liderul tineretului, in buna situatie, Gheorghidiu a cerut alta satisfactie, anume sefia unei organizatii din Banat, caci n-avea nici o situatie politica definita, si-i era teama ca daca partidul trece in opozitie,
E drept ca atitudinea lui era privita cu indulgenta, caci chiar in redactia onorifica toata lumea era mai mult sau mai putin economista, ca de altfel noua zecimi din romanii in haine negre, intre anii 1918 - 1928. Desi erau insa de parere contrara, raspundeau directorului cu un suras de acceptare, care parea sa spuie ca, daca nu admit ideile, oricum admira vehementa lor literara Ceea ce e sigur e ca in aceasta epoca economistii erau foarte pretuiti si, in orice caz, singurii oameni care aveau, in vremuri asa de grele, lefuri princiare. Mai ales ca, asemeni medicilor in timp de epidemie, erau chemati in mai multe locuri o data si nu era unul sa nu fie fn cinci, sase consilii de administratie sau comisii deodata. Conditia ca sa fii economist era sa nu ai nici o profesie si nici cariera marcata, caci atunci erai socotit "diletant". Faceau bineinteles exceptie de la aceasta inginerii si avocatii, care erau dimpotriva bineveniti. Medicii erau admisi numai daca nu mai prac¬ticau. Ceea ce e cert e ca mai ales cei necunoscuti, in nici un fel, si indeosebi tinerii se puteau instala, publicand articole cu cifre, drept specialisti.
- Domnule Ladima, cum poti sa sustii asta?
Ladima se-nfuria si suferea cu adevarat ca nu poate convinge. Se plimba furios prin odaie si vocifera. Hainele negre, largi, de pe el, ii dadeau un aer de pledant patetic. Desi gulerul scrobit era foarte larg, avea ticul de a-l tot largi, cu doua degete, ca si cand tot l-ar fi jenat.
- Domnule, toti avocatii fara clientela, toti studentii care nu si-au incheiat studiile acum au devenit, peste noapte, doctori in stiintele economice. S-au impus ca niste intendenti escroci in familii burgheze si timorate. Nu e minister fara un oficiu de studii Ba unele au cate doua, trei, si pentru directiile generale Ei bine, asta nu va impiedica statul ca in curand - asculta-ma, in curand - sa faca disperat apel la experti straini.
Un fost deputat, voinic ca un luptator de circ, cu cap de copil, suradea plin de el.
- Ha, ha, ha. Experti straini si-1 privea compatimitor. Crezi serios asta, domnule Ladima? Dumneata stii ca economistii nostri sunt consultati de catre straini? Stii ce impresie extraordinara au facut fn comisiile de la Geneva?
Ladima arunca tocul enervat:
- Asta-i! Lasa-ma lasa-ma, domnule! Asculta ce-ti spun Vor fi chemati experti straini Nu e banca fara zece economisti improvizati directori, cu birouri americane, cu zeci de dactilografe, cu portari fn livrea si cinci calatorii pe an la Berlin - Londra - Paris Nu e banca fara "oficiul ei de studii". Ei bine, asta nu va impiedica jumatate din ele, cel putin, sa se prabuseasca E un domn director general al uneia, care vrea sa ne invete saptamana trecuta finante, la Fundatie Ei bine, prabusirea astuia va fi ceva mai tragicomica
Si, descoperind ceva in gazeta, ridicand mainile cu mansete burlane, a trantit foaia pe birou ca jignit personal.
147 n-are sa aiba unde candida cap de lista (caci numai sefii de organizatii deveneau in genere capi de listA). I s-a mai oferit de asemeni prezidentia unui "Credit national petrolifer" cu un capital de peste 500 de milioane
- Uite, domnule, un tartor al economistilor, raportorul general al bugetului, imbe¬cilul de Oromolu. Uita-te si dumneata. Exprima in raportul lui nadejdea revalorizarii leului Ai inteles? Revalorizarea leului! Miliarde se vor cheltui cu asta Cu aberatia revalorizarii monetei. Uite ziarul citeste. fn timp ce noi ne gramadisem pe foaie, ca sa cetim raportul, el a inceput sa-si ciupeasca mustata, si-a potrivit gulerul si a redactat o noua caseta, cu randuri groase de tot, pe doua coloane: Ministrul "bugetului de asteptare" crede in revalorizarea leului fi bazeaza bugetul pe ea E naiv, nebun sau de rea-credinta. (A doua zi a aparut "Rapor¬torul" in loc de "Ministrul" - si asta m-a mirat mult, indemnandu-ma spre tot soiul de presupuneri.)
Alta formula care-1 scotea din sarite era "criza", fntr-o seara de ninsoare abundenta si domoala, eram in redactie vreo cinci sau sase insi. Fostul ministru care spunea anecdote picante Emiliei si unei alte colege de la teatru (venisera sa-1 ia pe LadimA), un deputat, cunoscut avocat liberal. Ladima, care citea ziarele de seara, si-a aruncat ochii pe carica¬tura dintr-unul, pe care abia il despaturise infatisa pe Vintila Bratianu stand de vorba cu doi cetateni jigariti. Avea jos urmatoarea legenda: "- Lasati, ca daca facem stabili¬zarea, o sa treaca si criza
- Domnule ministru de Finante, sa nu cumva sa se stabilizeze criza."
Ladima a inceput sa tranteasca tamponul sugatoarei si tot ce a gasit la indemana, ca un copil infuriat, caci era, cand se aprindea, copilaros, in desenul cu caricatura pe care o zvarlise cu furie pe birou.
- Ce crunta prostie auzi criza!
Deputatul a ramas incremenit, fostul ministru s-a intors si el spre noi, dar cu mana tot pe umarul actritei.
- Cum, domnule Ladima, dumneata crezi sincer ca nu e criza? Poetii astia sunt teribili, domnule Caci am auzit ca esti poet Spunea ieri cineva la "Capsa"
Ladima publica versuri de mai bine de 20 de ani.
S-a oprit din plimbatul in camera, parca avea febra, cu ochii albastri ca un smalt sters, in orbitele prea mari, cu gulerul scrobit prea larg pentru gat, mustata vie.
- Ce-i aia criza?
Si deputatul avocat, indesat si manios:
- Saracie generala, domnule Saracie Ei, dracia dracului. E tara saraca
- Asta e criza dumitale! Ei, atunci e fals Nu e criza, e o idiotenie economica Asculta ce-ti spun. Lumea e bogata e mai bogata ca oricand, orice-ar spune economistii dumitale imbecili. Statul, el, trece insa printr-o criza cumplita. Si asta e cu totul altceva Nu e o criza economica e o criza a statului romanesc, domnule deputat si domnule "fost si viitor ministru" intelegeti!
Fosta excelenta a suras indulgent, ca de o enormitate, si a spus fara emfaza:
- Statul e sarac, pentru ca e lumea saraca.
Ladima striga, gesticuland, de erau sa-i sara mansetele
- Nu e adevarat E sarac pentru ca nimeni nu-si plateste impozitele. Nimeni, intelegi dumneata? Pentru ca toti il dusmanesc.
- Aci e un cerc vitios Daca n-au oamenii, de unde vrei dumneata sa plateasca?
148 lei Dar adevarata satisfactie a fost triumful lui in Camera De multa vreme pandea o rafuiala II intrebasem adesea pe tata, si eu, de ce Gheorghidiu nu schiteaza nici un gest de aparare - el pe vremuri atat de spiritual si abil1 - atunci cand il ataca o tara intreaga? si mi-a raspuns asa, ganditor, fara convingere, dar si parca ar fi stiut ceva: "N-au nici o importanta atacurile si pe urma nu e momentul".
- Nu-i adevarat Dovada ca unii platesc totusi Culmea e ca platesc cei mai saraci, singurii functionarii.
Sigur de el, tacticos, ca si cand ar fi facut o intrerupere in Parlament, fostul ministru se oferi sa aduca un argument decisiv cu blandete retorica.
- Domnule Ladima Nu e chiar asa. Impozitul industrial si comercial in 1926 a dat 1.461 de milioane. Anul acesta sa zicem ca va da 1 miliard. Pe urma ai avea dreptate asa ar fi daca veniturile statului ar fi scazut numai la impozitele directe Partea grava si care dovedeste criza este ca au scazut veniturile indirecte. Dumneata esti poet, cum spune dumnealui, da-mi voie sa-ti explic pe indelete asta
- Nu-mi explica nimic.
- Atunci nu putem vorbi nimic Eu cum te las pe dumneata? A scazut adica venitul vamilor, al taxelor pe consumatie. Au scazut din cauza saraciei consumatiile si deci si veniturile statului Numai la alcool de la 1 miliard si jumatate, au scazut aproape la cateva milioane anual.
Ladima nu se mai putea stapani, si nu continutul discutiei, cat aceasta lipsa de disciplina in discutie era pentru cei doi o indicatie despre superioritatea lor.
- Ei, bine, asta e nemaipomenit Crezi dumneata sincer ca se consuma azi mai putin alcool decat inainte? Cu adevarat, crezi dumneata ca azi se consuma numai cateva vagoane de alcool in toata tara romaneasca? Stii dumneata cate fabrici avem? Poate ca mii si mii Stii dumneata cate platesc impozit astazi? Ma intreb daca vor fi doua-trei care sa nu fraudeze. Stii ca mai toate bancile si industriile lucreaza cu doua randuri de registre? (Era in 1927, deci cu cativa ani inainte de criza mondiala.) Aci e jaful cel mai sfruntat intelesi toti cu agentii statului, nimeni nu mai plateste. Fraudele directe evaziunile fiscale vor narui statul romanesc Sa-ti spun eu dumitale, un adevar, ca fierul inrosit de viu: Nu exista dusmani mai mari si mai aprigi ai statului romanesc de azi decat ungurii si burghezia romaneasca. Statul e sarac, falimentar Marea industrie ii fura anual, sub pretext de furnituri nationale, cateva miliarde. Prin jocul taxelor vamale protectioniste, mai jefuieste pe consumatori - am cetit un articol foarte interesant in privinta asta - inca de vreo 8-9 miliarde anual. in schimb, nu stiu daca doua-trei industrii platesc impozite. iti spun eu ca niciodata nu au existat un numar mai mare de bogati decat acum Daca s-ar desface safeurile bancilor ar iesi la iveala miliarde.
Devenise furios si avea in coltul gurii si putin pe buza de jos cateva fire de spuma.
Mustata i se zbarlise.
- De unde stii asta ai darul Mafaldei?
Da, spiritual si abil, cata vreme nu intrase in marile afaceri, care nu numai ca il amutisera, dar il si demascasera. Evolutia aceasta de la spiritual (aparenT) la veros e normala la politicienii romani.
149
Acum parca era momentul Partidul avea pe cap grija apararii actului de la 4 ianuarie, prietenia cu ministrul Dimescu il impacase cu tineretul. Veacul ii adusese si concursul celor care aveau nevoie de gazeta lui, deci majoritatea in Camera ii era asigurata. Ambele partide mici din stanga nu tineau deloc sa aiba o gazeta atat de "turbata"
- Nu e nevoie sa fii prea inteligent ca sa stii asta Toata lumea se vaita ca lipsesc banii din circulatie Da sau nu? E adevarat ca nu sunt destui Dar si asa sunt vreo douazeci de miliarde. Ghici ghicitoarea boului: unde se gasesc cel putin 14 miliarde absente din circulatie, azi? Domnule, daca s-ar publica listele deponentilor, ai ramane uimit de ce ai afla Daca s-ar deschide safeurile Baga de seama ca nu vorbesc macar de depunerile fn strainatate, nici de valuta straina pusa la adapost. Acesta e semnul timpului Burghezia fsi distruge propriul ei stat. Nici de armata, care e pavaza si formula ei psihologica, nu mai ingrijeste. E fn plina criza de inconstienta si iresponsabilitate. Suntem la o raspantie istorica.
Era aplaudat, ca sa zic asa, cu surasuri si glume admirative, fn aparenta mai mult, caci fn fond il gaseau extravagant si-1 dispretuiau cu indulgenta. Fostul ministru, rotofei si revarsat, 1-a batut pe umar.
- Simpatic esti, domnule Zi-i poet, si-pace. Dar cum iti explici asta ca toata lumea se vaita? Bancile depun bilanturile concordatele sporesc fn fiecare zi.
- Ei si? Ce inseamna asta? Unul dintre aspectele crizei e si aceasta vaicareala generala, care are cantecul ei. Domnule, sa-ti spun ceva semnificativ si uimitor: a aparut la noi fn Veacul, acum doua saptamani, un articol optimist si asezat, intitulat Sfarsit de criza?, fn care se arata ca un soi de afaceri cunosc o revenire in Ardeal Ei bine, redactorul nostru a fost apostrofat tocmai de cel pe care credea ca-1 obliga: ce vrei, domnule, sa destepti atentia fiscului?
-Sinuciderile se inmultesc si dumneata gasesti ca nu e saracie? Ai scris ieri un articol care mi-a dat lacrimi, vorba aia, despre muncitorul de la Petrosani care din cauza mizeriei si-a legat un cartus de dinamita de pantece si i-a dat foc (Fusese o sinucidere care a infiorat toata opinia publica.) Ai scris singur alt articol despre avocatul acela care s-a sinucis din mizerie. Adineaori erai fnduiosat de baiatul care a fost prins furand o paine si arestat Cum poti sa sustii ca nu-i mizerie?
- Dar cine a sustinut asta? E mizerie cumplita, dar numai intr-o parte din populatie, pentru ca suntem imbecili Nu e saracie generala criza E altceva: e o proasta distributie si ca si cand a facut o descoperire: Uite, mi-am gasit subiect pentu maine Trecu la birou unde insemna vreo doua randuri ca sa tie minte.
A doua zi, intr-adevar, Veacul avea in mijloc, cu litera mica, dar neagra, urmatorul articol:
PROASTA CIRCULATIE
Sergentul din mijlocul strazii ridica si coboara batul, parodiind in fata Operei pe dirijorul in frac dinauntru. Automobilele cu fotolii adanci ca mormintele, gatite si iluminate pe dinauntru ca niste budoare, dintr-o lume ireala, se urmeaza, cerandu-si nerabdator, cu tipat aristocratic de claxoane, drum. E asta-seara mare manifestare de arta, v-o spunem serios, si fotoliul, scaldat intr-o baie de lumina electrica, a fost platit cu 1.000 de lei, exact pretul a doua sute de paini.
150 impotriva lor. A socotit - si nu s-a inselat - ca e momentul sa porneasca batalia cu maximum de sorti de izbanda Timp de trei ore a vorbit explicand, producand cifre, invocand marturii Din nou spiritual ca in vremurile bune, a fost foarte adesea intrerupt de aplauze prelungite E drept ca ele fusesera aranjate inca din timp.
Iata acum, aliniate ca un parter de flori si plante, femeile cu umerii rotunzi, gaturi marmoreane mangaiate de coliere, mainile albe incheiate cu catuse de aur si platina.
Suntem, domnilor, o tara bogata, fara indoiala.
Asta a putut constata ieri si baietasul care, flamanzind de doua zile pe strazile capitalei dupa ce a privit vreme indelungata galantarele de la bacaniile impinse pana fn strada si pana fn narile celor flamanzi, s-a decis sa fure o paine de la o ghereta din marginea orasului.
Nu l-au tentat nici homarii si langustele de la Ciobanu, nici salaul cu spinarea lata de o palma de la Teisani, nici rodiile, nici perele invelite in vata ca niste pasari bolnave. El nu vrea decat o paine si e mai greu pentru unii, in aceasta tara, sa aiba o paine, decat pentru altii sa trimita acasa un cos cu icre negre, branza scump putrezita si pateuri cultivate inca inainte de gatuirea pasarii.
Baiatul acesta n-avea decat 16 ani, dar mintea lui necoapta a putut gandi stupid ca e mai bine sa fure, cu peretii stomacului uscati si lipiti de foame, o paine, decat sa astepte si sa incerce a obtine de la stat o furnitura. Greseala scump platita, caci a fost impuscat de catre simbolul ordinii noastre sociale, domnul sergent din post.
Coliba puturoasa, cu trupuri macinate de mizerie, alaturi de palate cu multe camere, in care pe divanuri, pe mescioare, fiecare obiect, aruncat parca la intamplare, reprezinta o valoare care ar schimba destinul unui om, asta e capitala simbolica a noastra.
E o proasta distributie in tara asta, ca intr-un corp bolnav, distributia sangelui. Unele organe plesnesc de congestionate ce sunt, pe cand altele, care lancezesc, se atrofiaza, se descompun, pentru ca pana la ele, in acelasi corp, nu ajunge nici o picatura din lichidul nutritiv.
E neindoios ca daca un aeroplan ar putea zbura deasupra acestei capitale si pilotul ar putea privi, ca in poveste, prin acoperisuri, ar vedea in acelasi timp, alaturi de aster¬nutul cu zdrente in care femeia cu trupul mancat de tuberculoza isi alapteaza copilul, si dormitorul luxos, cu trupul curtezanei neroade framantat de voluptate, dupa ce a fost atatat de bunatati, platite din jaful banului public.
Sufletele copiilor se ofilesc de la duhoarea vietii din jurul lor inca de mici. La 16 ani sunt impuscati adolescenti pentru ca fura o paine, iar la 20 de ani studentii isi strang tamplele in maini deasupra cartii, nu numai pentru ca ametiti nu mai pricep nimic, dar ca sa-si potoleasca, printr-o crispare, crampele foamei.
Ce viitor ne pregateste aceasta hidoasa congestie a organismului social, ce posibilitati sa putem intrevedea in tara lefurilor de 4 milioane anual, care stau in cantar cu pensiile de 500 lei lunar?
Ce suflete pot creste intr-o astfel de mocirla morala?
Lisita tremuratoare, scoici flasce si nuferi, frumosi poate, dar paralitici, cand noi avem nevoie de stejari si brazi, de animale sanatoase, imbatate de aer proaspat.
Trebuie sa luam aminte. Eprea multa suferinta aci si prea multa juisare nerusinata. Organe prea bine nutrite, naclaite de grasime si inimi prea secatuite si deznadajduite.
151
- Tanase, esti sigur de Covaci? Sa nu lipseasca nici unul!
- Ceilalti nu lipsesc nici unul Dar Covaci nu poate fi in Bucuresti, are un proces mare la Cluj pleaca diseara
Gura mica i se strangea si mai mult, intre falcile mari cu obrajii cazuti, de baba.
Se pare ca fn asemenea maladii chiar si medicina a revenit acum la anumite procedee terapeutice, care fn ultimul timp cereau numai cateva lipitori, dar care fntr-o vreme foloseau si operatii curajoase.
G. D. LADIMA
P.S. Pentru o mai buna intelegere a momentului, pentru a facerea o justificare a violentelor lui Ladima si pentru a realiza mai verosimil atmosfera acestor intamplari, adaugam, acum, cand se tipareste cartea, la mai bine de patru ani de la moartea lui, si reproducerea intocmai a unei scrisori aparute de curand intr-unui din marile cotidiane, sub titlul gros pe doua coloane:
IN JURUL CUMPARARII FABRICII "ASTRA" DIN ARAD
Din partea d-lui general M. Ionescu, directorul general al Cailor Ferate, primim urmatoarea scrisoare:
Domnule director, fn ziarul Universul, nr. 282, cu data de joi, 13 octombrie 1932, a aparut o nota in care se exprima surprinderea ca in timpurile grele de astazi se cumpara fabrica "Astra" din Arad pentru suma de 360 mii. lei.
Pentru lamurirea acestei chestiuni, socotim necesar sa va dam urmatoarele lamuriri: Calea Ferata, printre alte contracte de reparatiuni de material rulant, incheiate cu diverse fabrici particulare, are si contracte-legi incheiate cu consortiul "Astra" si "Romloc", in valoare totala de 445 milioane lei anual, cota obligatorie si cu o valabilitate a contractului pana la 1 mai 1936.
Cum in prezent, prin reducerea traficului, s-au redus implicit si necesitatile de repa-ratiuni pe de o parte, iar pe de alta o clauza din contract impunand Cailor Ferate sa plateasca ca beneficiu net 20% din valoarea contractului in cazul ca nu se va da in lucru materialul rulant destinat reparatiunii, desi nu a lucrat nimic, si cum contractul cu fabri¬cile "Astra" si "Romloc" se cifreaza la suma de 445 milioane lei anual, numai prin faptul nepredarii de reparatiuni, Calea Ferata ar trebui sa plateasca anual suma de lei 89 milioane (0,2 x 445 milioane leI), iar pe intreaga durata a contractului ar urma sa plateasca 383 milioane lei (89.000.000 x 4,3 anI) fara a avea nimic in schimb, aceasta fiind o penalitate obligatorie a contractului-lege, care nu se poate modifica sau anula sub nici o forma. fn asemenea conditiuni, consiliul de administratie a hotarat a se incepe tratative pentru cumpararea fabricilor "Astra" din Arad si "Romloc" din Brasov, pentru lichidarea acestor contracte, in baza ofertei prezentate in acest sens.
152
- Ce proces? Ce proces, Tanase? Daca pezevenghiul asta nu e maine in Bucuresti, la Camera il dau afara pe cumnatu-sau de la Credit! Vreau sa se stie cine umbla in doua luntri intelegi unul sa nu lipseasca Am nevoie sa fiu aprobat zgomotos
- Coane Nae, te mai indoiesti Toata Camera are sa fie cu dum¬neata
- Pentru asta e nevoie de cheag, Tanase Nu se poate face o galeata de iaurt fara o lingura de cheag Douazeci de insi care sa dea sem¬nalul sa ma sustie sigur sigur, intelegi ce inseamna: sigur?
De altfel Camera intreaga se simtea supravegheata, si nu numai interpelatorul, caruia i s-a publicat in Veacul un cazier penal, lui si unui fiu al lui, inginer, dar si cei ce l-au aplaudat sau au intrerupt in sensul
Printr-o comisiune compusa din trei membri ai consiliului de administratie, un sub¬director general si un delegat al contenciosului, s-a ajuns la intelegerea ca aceste fabrici sa fie cumparate pentru suma de 360 milioane lei, iar ca rezultat al tratativelor usor se poate vedea ca e mai avantajos sa platim 360 milioane lei si sa dobandim in proprietate cele doua fabrici cu toate instalatiunile lor decat sa platim 382 milioane lei fara a repara nimic, fiind obligati sa respectam clauzele contractului.
Mentionam ca si suma de 360 milioane lei se va plati tot din cotele anuale ce se inscriu in buget pentru reparatiunile materialului rulant in fabricile particulare, modalitatea de plata a acestei sume globale fiind urmatoarea: 120 milioane lei se va plati fabricilor "Astra" si "Romloc" din cota bugetara a anului 1932; 120 milioane lei din cota anului 1933 platibila in patru rate, iar restul de 120 milioane lei sunt datorii ale celor doua fabrici catre Banca Nationala, sume pe care Calea Ferata le va lichida ulterior cu aceasta banca.
Consiliul de administratie, prezidat de d-1 ministru al Comunicatiilor, a aprobat tranzactia in forma propusa de acea comisie speciala -18 august 1932 - (procesul-verbal nr. 35), iar tot dosarul s-a inaintat Ministerului de Comunicatii, care urmeaza a supune chestiunea aprobarii Consiliului de Ministri. fn felul acesta, se face o serioasa degrevare a bugetului Cailor Ferate, iar admi¬nistratia intra in stapanirea a doua importante fabrici, care vor completa nevoile de reparatii ale Cailor Ferate in cele mai bune conditiuni.
Primiti, va rog, domnule director, incredintarea distinsei mele stime.
Director general C.F.R.
General de divizie
M. IONESCU
N. B. Publicam aceasta intampinare primita prea tarziu, rezervandu-ne dreptul sa revenim in numarul de maine cu comentarii, din care se va vedea ca autorul acestei nemernicii este tot faimosul M., pe care regimul de azi 1-a mai cocotat si delegat la Societatea Natiunilor.
153 interpelarii au fost amenintati la gazeta: "Un fost erou al navetelor a gasit ieri de cuviinta sa se ilustreze printr-o intrerupere care a starnit ilaritatea Camerei".1
Seara, dupa sedinta Camerei, acasa la noi a fost un soi de sarbatorire. S-a baut sampanie, s-a comentat in toate modurile sedinta, acuma fai¬moasa, si s-au facut planuri de viitor. Venisera, invitati de tata, vreo cativa deputati si senatori care, acum dupa succes, isi dadeau un fel de aer de grup, "grupul Nae Gheorghidiu". in realitate, el exista mai de¬mult, dar componentii lui erau atat de demoralizati de atacuri, incat, solidari prin interese, nu indrazneau sa se afiseze prin convingeri. Ba unii isi pregateau asa, pe dibuite, alte orientari in partid. in biroul cel mare, de o solemnitate veche si neagra-verzuie, cu toate luminile aprinse, Nae Gheorghidiu era plin de voie buna, desi cu un aer de primadona obosita si amabila. Asculta bucuros si cu o falsa absenta amanunte si intregiri de felul acesta: "Coane Nae, cand ai spus ca fabrica de armament si munitii a fost o initiativa si o dorinta a lui Ionel
Succesul lui Gheorghidiu a fost intr-adevar remarcabil Daca fntr-unele gazete, atat interpelarea, cat si raspunsul n-au luat decat abia cateva randuri mai mult decat o comunicare despre un pod rupt ("d-1 Gheorghidiu in chestie personala"), Viitorul si gazetele cu tendinte liberale au publicat coloane fntregi. Veacul avea fireste titlul pe o intreaga pagina. Spulberarea unui sistem de calomnii Si in cuprinsul paginii, numeroase subtitluri, pe cate doua sau trei coloane. Evident ca nu e locul sa-1 redam aci in intregime, desi ni se pare caracteristic si pentru personaje, si pentru viata politica, si pentru modul in care statul romanesc e servit. Iata totusi cateva fraze si momente de la inceput si altele de la sfarsit:
"Domnule presedinte, domnilor deputati,
Onoratul meu coleg de Galati a pus domnului ministru al Industriei si Comertului cateva intrebari care denota la domnia-sa o curiozitate de invidiat aproape, caci psihologia ne invata, domnilor, ca aceasta insusire e caracteristica inteligentelor dezvoltate Pestii, de pilda, s-a dovedit stiintificeste, nu manifesta in nici o imprejurare nici un soi de curiozitate. (Mare ilaritate.)"
Ilaritatea era provocata nu atat de calitatea spiritului cat de agresivitatea aluziei Caci, chiar in ajun, Veacul publicase niste scrisori din care reiesea ca interpelatonil fusese in tinerete intretinut de o femeie, pe care azi nici macar nu mai vrea s-o recunoasca, desi era, biata, in mizerie.
"Nemultumit cu raspunsul care i s-a dat, a dezvoltat in fata d-voastra o lunga interpelare, dovedind, cum s-ar zice, grai excesiv (ilaritatE), dar, dupa cum va vom dovedi, in detrimentul si al sau propriu si al intereselor tarii, si - ingaduiti-mi s-o spun - si al bunului-simt.
Mi-a facut onoarea unui capitol intreg din romanul d-sale, atat de specializat in romane (Ilaritate.) Domnilor, nu ma supara ca am devenit erou de roman, dimpotriva, aceasta ma flateaza - socot insa ca si prin caracterul meu, prin gesturile mele, prin coloritul si prin pitorescul meu natural, infatisez destule note pentru un roman, si ca nu e necesar ca fantezia fara scrupule a unui autor prost sa-mi atribuie altele care dovedesc cel mult un spirit sarac de inventie, bineinteles atunci cand nu e fn beneficiu propriu. (Ilaritate.) .
154
Bratianu, m-am uitat la Duca. S-a intrerupt din citirea unui dosar si a facut o mutra acra catre Tatarascu." Sau: "A, stii? Chiar Dinu Bratianu a dat semnalul aplauzelor cand ai adus vorba de procesul tramvaielor." Sau, dupa o alta cupa de sampanie:
Trec, domnilor, peste nota naiva, de soi mahalagesc, ca as fi miliardar. Averea mea e mult mai modesta, din pacate, si nu eu, de pilda, as fi impotriva unui proiect de lege care ar pretinde justificarea averilor. (Aplauze.)
Domnilor, am fost acuzat ca am lovit in interesele tarii, eu, care totusi am putut pune la dispozitia apararii nationale o fabrica de munitii si pentru reparat materialul de razboi, in campaniile pentru eliberarea Ardealului, pentru care actualul prim-ministru mi-a adus multumirile sale Sunt acuzat eu, care in vremea neutralitatii, cu doua luni inainte de inceperea ostilitatilor, am izbutit sa smulg Germaniei douazeci si cinci de vagoane de arama, care s-au transformat in obuze intoarse impotriva navalitorului. (Aplauze puter¬nice.)
O voce ironica: Dand in schimb o suta de vagoane de grau
- Nu stiu de unde a venit intreruperea, dar banuiesc ca e a unui om de onoare si de constiinta, fi intreb deci loial: "Crede domnia-sa sincer ca a fost o fapta rea acest schimb care sporea cat de putin mijloacele de lupta, asa de putine, ale unei armate viteze, impunand in schimb oarecare lipsa - usor de suportat intr-o tara agricola - celor ramasi acasa? (Aplauze puternice.)
Dupa razboi aceeasi grija pentru stat si neam, inscrisa in traditia partidului nostru, m-a facut sa iau o serie de initiative, toate menite sa sporeasca mijloacele de aparare ale tarii Ca ma lovesc de critici cu atat mai indarjite cu cat sunt mai nedrepte? Nu trebuie sa ne sperie aceasta Nimeni nu arunca cu pietre decat in pomii cu rod De altfel, domnilor, partidul liberal e obicinuit cu astfel de atacuri ingaduiti-mi sa amintesc, domnilor, un mic episod din trecutul nostru (E suparatoare aceasta repetare a unor cuvinte, dar e cu totul obicinuita in oratoria parlamentara, ca un tic, care probabil inlesneste ritmul gandirii, sau respiratia. De obicei, la corectura, oratorul o suprima, dar Gheorghidiu n-a facut-o - N. R.) Domnilor, s-a dus impotriva partidului nostru si indeo¬sebi impotriva actualului presedinte al Consiliului una dintre cele mai salbatice campanii, s-au ridicat cele mai desantate acuzatii de necinste impotriva unui om despre a carui onestitate azi nu e nimeni in cuprinsul Romaniei Mari, oricat de adversar, sa se mai indoiasca.
De ce era denuntat, de ce trebuia infierat cu «fierul rosu» primarul Vintila Bratianu? (Aplauze puternice.) Pentru ca daruise acestei capitale tramvaiele electrice (Aplauze puternice.) Mai e cineva azi sa nu-si dea seama ce binefacere a fost pentru aceasta capitala minata de razboi, ca sa se gaseasca, dupa incheierea pacii, macar cu o retea de tramvaie, in locul rusinoaselor cotigi cu un cal care ii strabateau strazile. Asta a fost una din crimele partidului liberal. (Aplauze prelungite.)"
Abilitatea lui Gheorghidiu de a trage in randul atacatilor cu el pe Vintila Bratianu, pe o chestie care a produs la timpul ei dezbateri atat de patimase, a fost incontestabil dintre cele mai reale si mai pline de efect, mai ales ca reportajul indica in fruntea ministrilor prezenti pe seful guvernului.
Interpelatorul produsese liste intregi de cifre si rapoarte, care dovedeau ca fabrica de munitii al carei presedinte de consiliu de administratie era Nae Gheorghidiu, si acea de avioane, al carei administrator delegat era, nu produc decat foarte putin, de calitate inferioara si mult mai scump decat am putea obtine din strainatate.
Timp de 3 ore Gheorghidiu a citit alte cifre si rapoarte din care rezulta ca fabricile produc, ca produsele sunt de o calitate exceptionala si ca nu sunt deloc mai scumpe decat cele straine, dimpotriva.
- Asculta, Sassu a fost in incinta tot timpul?
- L-am urmarit, a stat o bucata de vreme in picioare, langa banca ministeriala, si pe urma cand a vazut ca Vintila Bratianu te asculta atent, s-a dus spre bancile opozitiei. Era otravit rau.
- Dar doctorul Lupu? Stii cum asculta? N-a lucrat nici o clipa, tot timpul a fost atent, si cand erai intrerupt de opozitie dadea semne de nervozitate.
Cu falcile impacate si gura de baba, Nae Gheorghidiu confirma:
Si ca o concluzie
"Dar eu va intreb altceva domnilor Poate fi prea scumpa o industrie nationala, care ne-ar permite fn caz de razboi sa fabricam avioanele si armamentul de campanie fn tara, fn loc sa mai asteptam, asa ca fn 1917, ca ele sa ne soseasca prin Dardanelele fnchise sau prin Arhanghelskul fnghetat - adica sa nu ne soseasca, asa cum nu ne-au sosit? (Aplauze indelungate pe bancile majoritatii.)
Domnilor, daca m-au indurerat atacurile primite in ceea ce priveste persoana mea, m-au revoltat cele aduse impotriva intereselor tarii.
Domnilor, stiu care-c gandul nemarturisit al celor ce ma ataca, dar nenorociri se pot intampla oricarei familii Sublocotenentul fn rezerva Stefan Gheorghidiu si-a gasit pedeapsa in fundul ocnei si nimeni dintre noi, dintre cei de acelasi sange cu el, n-a facut vreodata cel mai mic demers ca pedeapsa sa nu fie executata pana la ultima ei litera Gasesc ca este insa o neiertata lipsa de scrupule sa fie atacat, fie si numai prin aluzii perfide, unchiul care a contribuit la inarmarea armatei romane, pentru vina nepotului care a tradat aceasta armata (Vii aplauze.)
Domnilor, am fost atacat cum putini oameni din tara romaneasca au fost. Putin imi pasa cand stiu ca actiunea mea e spre folosul obstesc. Nici n-am cautat sa raspund vreodata insultelor, care, recunosc, au devenit, nestanjenite, avalanse fn ziua insa in care calomnii de cafenea si de club cu cagnota (aplauze viI) au ajuns pana la tribuna Parlamentului, aduse de un om fara raspundere, atunci din respect pentru aceasta adunare m-am simtit obligat sa lamuresc acest caz, chiar cu riscul de a-i rapi din pretiosu-i timp (aplauze prelungitE), nu fara speranta ca asemenea usuratice acuzatii nu vor mai fi formulate aci impotriva nimanui. (Aplauze puternice, repetate.)"
Din pricina ca nici o gazeta nu mai indraznea, nu sa-I atace, dar nici macar sa comenteze atacurile altora, succesul lui Gheorghidiu s-a prelungit si in saptamanile urmatoare in cercurile politice. A dat caleva zile impresia ca e un neinteles, un nedreptatit, un element de sprijin al statului, calomniat. "Orice-ai zice, imi spunea un fost ministru, intr-o seara, la teatru, dar statele nu se creeaza si nu dureaza prin oameni ca Stefan Gheorghidiu, ca George Ladima (cred ca ar fi adaugat si pe Fred Vasilescu, daca l-ar fi cunoscuT), ci prin contributii pozitive ca Nae Gheorghidiu. Pentru un stat e mult preferabil un constructor, chiar veros, unui individualist oricat de stralucit, dar dizol¬vant Nae Gheorghidiu a aparut - asta e impresia mea - fntr-o alta lumina Camerei, a izbutit sa schimbe punctul de vedere, a convins si asta a fost cauza succesului lui, care a fost realmente foarte mare, si impresia unanima e ca va fi rechemat pe viitor in orice guvern liberal."
Adevarul e ca s-a vorbit din nou, dupa ce inainte se ceruse atat de staruitor, "epuratia partidului", de oamenii de afaceri si de reintroducerea in minister a unor elemente "constructive" ca "deputatul de Oravita".
