in prefata dramei "Razvan si Vidra", Bogdan Petriceicu Hasdeu prezinta succint trasaturile personajelor sale: "caracterul infocat, generos, eroic si impresionabil al lui Razvan; caracterul ambitios, imperativ si orgolios al Vidrei; caracterul avar si las al lui Sbierea; doua caractere de taran romanesc, personificate in mos Tanase si in Razasul".
Razvan este un erou romantic, atestat istoric, un personaj exceptional care evolueaza in imprejurari exceptionale si care traieste emotii exceptionale de la bucuria maririi la amaraciunea si desertaciunea caderii.
Razvan este un tigan rob eliberat ("Sunt tigan iertat, jupane: tiganul lui Dumnezeu"), care urca treapta cu treapta scara ierarhiei sociale, de la capitan de haiduci in codrii Orheiuiui, la locotenent, capitan si polcovnic in oastea leseasca, pana la hatman si domn al Moldovei, care are calitati deosebite de luptator, evidentiate la inceput prin atitudinea de razvratit social, apoi prin vitejia eroica in armata leseasca si moldoveneasca.
La inceput, personajul este conturat in maniera populara, ca un erou legendar, aparator al celor asupriti, obiditi si amarati, razvratindu-se impotriva stapanirii si a boierilor hapsani:: "Frunza verde de negara,/ Decat un domn de ocara,/ Iar boieri misei si hoti,/ Mai bine la dracu toti!"
Razvan este conturat, in mare masura, din perspectiva conditiei sale de tigan in antiteza cu generozitatea, inteligenta si stiinta de carte, surprinzatoare pentru orice roman: "Ramai sanatos, baiete! Ce pacat ca esti tigan!" (TanasE). Monologul rostit de Razvan privitor la saracia in care se zbateau taranii, care compune un sugestiv tablou social si politic al Moldovei din secolul al XVI-lea ("Saracul taran ce-si pierde vitisoarele sau plugul,/ Robul osandit ce fuge blestemand biciul si jugul."), ideile despre adevar, dreptate, libertate exprimate cu profunzime de gandire impresioneaza pe cei din jur: "Sunt vorbe de sus, baiete, iar nu de-un om pamantean!/ O, Doamne, sa iasa tocmai dintr-o gura de tigan!". El traieste, in primul rand, "drama individului apasat de prejudecata publica" (G.CalinescU), de aceea starnesc uimire calitatile morale de exceptie, ca dorinta de libertate, demnitatea si constiinta propriei valori: "Nu cata ca-ti pare searbad si parlit obrazul meu!/ Ca nici noaptea nu-i balana, dar pamantul odihneste".
Comportamentul si faptele lui Razvan dezvaluie insusiri alese: stiutor de carte intr-o vreme in care si hatmanul de la curtea domneasca abia silabisea ("Dintre mii de tiganime, stiut-am sa-nvat scrisoare,/ Sarbeasca si romaneasca, incat ajunsei de mic/in casa mitropoliei cel mai istet gramatic"), cinstit, sincer si corect cu cei din jur, ii marturiseste cersetorului Tanase faptul ca mama a fost romanca, dar tatal a fost tigan, ia apararea dascalului care citise pamfletul si recunoaste ca el este autorul ("El nu-i vinovat sarmanul; cantecul facut-am eu;/ L-am scris, l-am lipit si pace!"), chiar daca risca sa fie spanzurat pentru asta. Ca orice om inteligent pretuieste libertatea ca pe o componenta esentiala a fiintei umane, de aceea prefera moartea in locul statutului de rob: "Nu me-ti robi voi pe mineiNu me-ti robi! Mai degraba/ Veti pune-n lanturi furtuna, cu tunete si cu ploi,/ Decat s-ajung eu vrodata rob la unul dintre voi!/ Jupane! Eu cer osanda. Spanzuratoarea m-asteapta./ () intins la spanzuratoare/ Omul om sa fie slobod; decat rob, mai bine moare/S-apoi moartea-i inviere pentru cel dispretuit!".
Razvan este dominat de o noblete umana superioara, fapt ce reiese din replica in antiteza intre miselia lui Basota si generozitatea eroului: "Dumneata mereu ne spanzuri s-astfel traiesti boiereste;/ () Eu n-as spanzura nici unul, ca sa pot ierta o mie". Aceeasi trasatura este evidentiata si de atitudinea lui Razvan fata de acela pe care il ura cu toata puterea si pe care, in loc sa-1 omoare, il iarta, redandu-i libertatea in ambele ocazii ivite pentru razbunare: "Razbunarea cea mai cruda este cand dusmanul tau/ E silit a recunoaste ca esti bun si dansu-i rau", ceea ce starneste admiratia Vidrei: "Rob, tigan, haiduc, de-oriunde soartea sa te fi adus,/ Un suflet c-al dumitale isi va face loc in sus!".
Elementele romantice se impletesc cu elementele clasice, in construirea personajului Hasdeu reusind o structura unitara, echilibrata, armonizand admiratia si respectul de exceptie pe care le starneste Razvan in ochii celorlalti cu o permanenta compasiune provocata de prejudecata inflexibila a oamenilor, idee ce devine aproape un laitmotiv, autorul pledand astfel in favoarea demnitatii umane. Astfel, vataful Basota isi exprima pretuirea pentru Razvan: "Sa-ti spui verde dumitale/ C-as avea si eu nevoie de-un tigan asa de rar./ Cam cutezator, cam tantos, dar destept si carturar". Boierul Ganea este entuziasmat cand il cunoaste pe Razvan: "Dumneata? Sa fie oare? Sabia cea de vapaie,/ De care tremura tara?", iar cand vede ca Vidra il admira pe Razvan: "Dumneata sa stai la vorba ce-njosire!.. ,c-un talhar!"; Hatmanul lesesc ii admira vitejia si curajul in lupta, spunandu-i "ostasul cel mai viteaz", caruia "tara mea-ti datoreaza izbande stralucitoare", dar cand afla ca Razvan este tigan ramane uimit: "O, Doamne! Tu tigan? / Nu-mi place gluma!".
Pentru calitatile sale de exceptie care contureaza un om generos, pasional, eroic, devotat, curajos, viguros, aparator al celor obiditi, Razvan a fost ales capitan de haiduci, luptand pentru valori morale superioare ca dreptatea, adevarul, ajutorarea celor umili, pe care-i ocroteste.
Razvan este un autentic patriot, iubeste Moldova cu toata fiinta lui, iar dorul de tara il cuprinde mistuitor, atunci cand este o vreme departe de ea: "Nu, hatmane! Niciodata!Fie painea cat de rea,/ Tot mai dulce mi se pare, cand o stiu din tara mea!" ii raspunde atunci cand leahul vrea sa-1 convinga sa lupte impotriva romanilor. Razvan este revoltat de aceasta idee: "Dar nu ma bat cu romaniinu; asta-i peste putinta!"
Sensibil, sentimental si om de onoare, Razvan este delicat si iubitor fata de ideea de femeie ("Femeie! De cand pe dansa o facuse Dumnezeu,/ El nu mai face nimica, fermecat de lucrul sau,/ Si privind cu multumire la lumea cea zambitoare"), fata de Vidra: "O, tu, femeie mareata! Tu un inger! Tu o zana!/ Tu, ivire minunata ce-mi rasai ca o lumina!", iar respectul si veneratia pe care le simte in legatura cu ideea de mama le exprima emotionant intr-un adevarat elogiu: "Sarmana maica, ce poarta copilu-n sangele sau,/ Ca sa-i dea suflarea vietii, duce chinul cel mai greu,/ Cu cantecul ei ne-nvata, cu laptele-i ne nutreste;/ Cand plangem noi, ea, draguta, c-un zambet ne linisteste/ Si plange cu bucurie vazandu-ne ca zambim;/ Maica, cea dintai fiinta pe care noi o iubim,/ Cea dintai ce ne iubeste".
Nu numai destinul, dar si firea lui Razvan se schimba dupa ce se indragosteste de Vidra, care-i inoculeaza cu fermitate patima maririi, fapt receptat si de celelalte personaje ale dramei: "Dracul ne trimise-n cale pe nepoata lui Motoc!/ Sarmanul Razvan, acuma nu-i om, ci-i un naparstoc,/ Pe care Vidra mi-1 misca si-1 intoarce fara preget". Ea este cea care sadeste in Razvan "setea de-a merge-nainte", dandu-i ca exemplu pe Sbierea, care este impatimit de bani si indura orice pentru a-i avea: "O! daca si tu, Razvane, ai simti asa de tare/ Mandra patima de-a creste tot mai mare si mai mare,/ Precum Sbierea mii de galbeni din nimic a secerat,/ Tu dintr-o capitanie ai ajunge imparat!". Pe nesimtite, dorinta de marire ii cuprinde fiinta si, de la idealurile pure de dreptate si libertate de la inceputul dramei, el devine robul unor teluri egoiste, de autoritate si orgoliu nemasurat de marire, ajungand domn al Moldovei, incercand cu incapatanare sa-si depaseasca propria conditie umana, aceea de tigan. isi da seama prea tarziu de desertaciunea maririi, de faptul ca "Uitam ca viata-i o punte dintre leagan si mormant" si moare pe buze cu constientizarea originii sale: "Tigan! Tigan! Apa! Apa!". Moartea lui este o fatalitate, determinata de o tradare intamplatoare, Razvan fiind "un paria imbracat in hainele efemere ale puterii, in lupta cu un factor monstruos, de nedefinit, si in conditie cu atat mai tragica cu cat admiratia tuturor se amesteca cu o compasiune jignitoare. Destinul implacabil din tragedia greaca a fost inlocuit aici cu reaua nastere apasand asupra geniului." (George
CalinescU).
Vidra este nu numai eroina principala si de exceptie a dramei "Razvan si Vidra", ci si un personaj de referinta din literatura romana.
Vidra este nepoata vornicului Motoc, "acel groaznic barbat/ Care numai c-o-mbrancire patru domni a rasturnat" si vorbeste cu mandrie de originea ei dintr-un neam de boieri romani, al caror sange curge in venele ei: "S-al caruia falnic sange clocoteste cu putere,/ Ca talazurile marii, in pieptul meu de muiere".
Fascinata fiind de generozitatea nobila a capitanului de haiduci, Razvan, care-1 iarta pe dusmanul ce-1 facuse rob "pentr-un galben", boierul Sbierea, Vidra pune in inaltarea barbatului toata puterea, tenacitatea diabolica a femeii orgolioase, intreg arsenalul unei arte de marire, care sa-i inalte alesul. inflacarata admiratie pe care i-o trezeste Razvan o face sa treaca peste deosebirea de rang social si de noblete dintre ei: "As fi mandra, capitane, ca sa strang o mana care/ Nu voieste sa-si razbune decat numai prin iertare!". inca dinaintea aparitiei ei in piesa, aflam opinia celorlalte personaje despre Vidra: Boierul Gane a indragit o "fata de neam", care "Din nenorocire, totusi, ea n-are mama, nici tata,/S-unchiu-sau vrea sa-i rapeasca mostenirea cea bogata,/ Luandu-si de gand s-o-nchiza calugarita la un schit"; Hotul II o intalnise la vanatoare: "Un fatoi ce calareste si-mpusca chiar, ca un zmeu/ intr-o zi am intalnit-o alergand la vanatoare/ E voinica, n-am ce zice! Si-i frumoasa ca o floare"; Ciobanul observa inca de la inceput ca Vidra este mandra si orgolioasa: "Vidra-i o fata semeata, bacsita cu fudulie,/ Care n-o sa bage-n seama nici chiar pe sfantul Ilie!".
Aparitia Vidrei exercita o putere fulgeratoare si definitiva asupra Iui Razvan, care este cuprins instantaneu de fiorul dragostei: "Tu mi-ai dat o lume noua, mi-ai deschis o noua cale!/ C-un cuvant, c-o vorba numai, cu suflarea gurii tale,/ Ca domnul Hristos pe Lazar tu din moarte m-ai sculat!".
Personaj complex, Vidra este o prezenta feminina de exceptie, cu o puternica vointa, viguroasa, energica, clocotind de viata si foarte ambitioasa. insetata de marire, Vidra stimuleaza orgoliul si energia latenta ale lui Razvan, folosind modalitati variate. Patima pentru bani care-1 stapaneste pe Sbierea este un exemplu pe care Vidra i-1 da lui Razvan, o pilda demna de urmat pentru evolutia personajului in drumul lui spre marire: "Vezi! invata de la dansul patima ce vrea sa zica!/ O! daca si tu, Razvane, ai simti asa de tare/ Mandra patima de-a creste tot mai mare si mai mare". Ca un adevarat strateg, Vidra adopta cele mai eficiente tactici de impulsionare si ambitionare spre marire ale barbatului pe care-1 iubeste cu inflacarare; atunci cand Razvan este fericit ca a fost inaintat la gradul de capitan in oastea leseasca, ea isi manifesta dezamagirea, reprosandu-i ca se multumeste numai cu atat ("Capitan? Ce mare treaba! Capitanu-i o furnica! o jucarie! E un covrig^") si-1 dispretuieste pentru ca-i lipseste "setea de-a merge-hainte", amenintandu-1 cu dispret: "Fugi! Mi-e mila si mi-e jale! Mic, tot mic si iarasi mic/ () Eu te las! Te las, Razvane!".
Vidra este o femeie viteaza, curajoasa si se arunca in lupta alaturi de Razvan fara a se teme de moarte, asa cum o descrie Hatmanul lesesc: "Acea femeie viteaza/ Ce te-nsoteste-n razboaie, infrunta moartea, vegheaza/ Pe campul de batalie, in rand cu ostasii mei,/ Pe care-ades ii intreceMinune dintre femei!".
Ambitia si setea ei de marire n-au limite si atunci cand Razvan ajunge domnitorul Moldovei, ea ii ureaza entuziasmata: "Tu sa legi intr-o cununa toate tarile, romane,/ incat de la Marea Neagra pan-la falnicul Carpat/ Sa nu domnesti ca un Voda, ci ca Razvan-imparat!".
Energica, vulcanica, ferma si iubitoare, cu o vointa si o tenacitate iesite din comun, Vidra a fost asemanata cu eroinele antice pentru echilibrul interior si discretia cu care-si suporta suferinta, reiesite din scena mortii barbatului pe care 1-a iubit cu toata fiinta ei: "Nu vezi ca-i moarta si Vidra? N-a zis un singur cuvant/Nici o vorba, nici un tipat privind pe Razvan ca moare !" (VulpoI).
Referindu-se la acest personaj feminin incarcat de forta si energie, Eugen Lovinescu vede in Vidra o eroina "manata de ambitie: o femeie ce-si face din barbat un brat, pentru a-si realiza nesatul stapanirii si spiritul de initiativa, amestec din Doamna Chiajna si din Lady Macbeth".
Drama istorica "Razvan si Vidra" este, in viziunea lui George Calinescu, "o opera admirabila, cu conflict original", iar personajul masculin nu este chiar atat de slab si impins catre marire numai de femeia ambitioasa, ci este "dimpotriva, un om de vointa si de putere si, daca ezita, face aceasta din cauza unei masurari juste a conditiilor".
